Vanessa Carlton

Vanessa Lee Carlton (n. 16 august 1980) este o cântăreață americană de muzică pop. După absolvirea Școlii Americane de balet, Vanessa a decis să urmeze o carieră în muzică, interpretând în timpul studenției diferite cântece la pian în mai multe baruri și cluburi din New York. La trei luni după ce a înregistrat o casetă demonstrativă și avându-l ca producător pe Peter Zizzo, a semnat cu casa de discuri A&M Records. Primul album, Rinse, nu a fost lansat niciodată, motiv pentru care a semnat cu Ron Fair.

Discul single de debut, „A Thousand Miles”, a ajuns în 2002 printre primele cinci în clasamentul Billboard Hot 100. Albumul său de debut, Be Not Nobody, a primit în SUA un disc de platină. Următoarele albume, Harmonium (2004) și Heroes & Thieves (2007), nu au reușit să obțină același succes comercial ca și primul. A produs un al patrulea album, de această dată independent, Rabbits on the Run (2011), înainte de a fi lansat de o casă de discuri. Carlton a lansat un EP pe tema Crăciunului intitulat Hear the Bells în noiembrie 2012, iar pe 23 octombrie 2015 a lansat cel de-al cincilea album de studio, Liberman.

Viața și cariera

Copilăria și adolescența Vanessa s-a născut în Milford, Pennsylvania și îi are ca părinți pe Ed Carlton, pilot, și Heidi, o pianistă și profesoară de muzică. Are doi frați mai mici: o soră, Gwen, și un frate, Edmund. Are rădăcini rusești și scandinaviene.

A fost atrasă de muzică încă de la o vârstă fragedă. După ce s-a întors de la Disneyland la vârsta de doi ani, a început să cânte la pian „It's a Small World”.Who better than Vanessa Carlton can tell about..., Vanessa Carlton., vanessacarlton.info De atunci mama sa a început să o îndrume spre muzică.Interview by Teenmusic (29 aprilie 2002) Vanessa a studiat și muzică clasică. I-a mulțumit acesteia prin intermediul site-ului oficial, declarând că „Mama mea a fost o bună îndrumătoare. [...] Spre deosebire de alți profesori, care te-ar lovi peste mână reprimându-ți astfel dorința de a improviza pe baza unei piese de muzică clasică, ea mi-a dat sentimentul de libertate și m-a lăsat să mă exprim. De aceea nu mi s-a părut niciodată învățarea ca fiind o muncă sau repetițiile o corvoadă. Acest lucru a fost de neprețuit în dezvoltarea mea ca muzician.” Începe studiile la o școală Montessori,Vanessa Carlton - Biografie oficială, vanessacarlton.info (arhivat) iar la vârsta de nouă ani a devenit interesată de balet. La vârsta de treisprezece ani pleacă la New York pentru a lua lecții de balet de la Grelsey Kirkland și Nenette Charisse. A fost admisă la Școala Americană de balet în 1994. În timpul studiilor a locuit la Lincoln Center în New York. În ultimul an de studiu, din cauza regimului considerat de artistă prea strict, aceasta a început să absenteze de la cursuri, deși inițial era cea mai bună din grupă. Reușește să treacă examenul final în toamnă, iar la șaptesprezece ani a început să lucreze cinci zile pe săptămână ca chelneriță în Hell's Kitchen, Manhattan-ul de Jos. A continuat să compună melodii și să cânte în cluburile de noapte din comunitate, fiind încurajată și de tatăl său, astfel obișnuindu-se cu scena și cu publicul. În weekenduri obișnuia să se întoarcă acasă pentru a putea cânta la pian și pentru a-și înregistra albumul demonstrativ. Este remarcată de Ahmet Ertegun, conducătorul casei de discuri Atlantic Records, care i-a spus că „Ai o voce unică”. Deși nu a semnat un contract cu acesta, artista a considerat întâlnirea o experiență de afaceri valoroasă.St. Louis Post-Dispatch, 24 octombrie 2002; 30 octombrie 2002. Totul avea să se schimbe în urma semnării unui contract cu casa de discuri A&M Records în 2001.

2002–2003: Be Not Nobody

Vanessa l-a întâlnit pe producătorul și textierul Peter Zizzo în anul 2000 la un cerc de muzică. Peste câteva luni, Zizzo a invitat-o în studioul său ca să înregistreze o piesă. Peste trei luni a semnat cu un alt producător Jimmy Iovine și a început înregistrările la albumul Rinse. Nu a fost niciodată lansat, dar câteva melodii au fost refăcute și folosite în albumul Be Not Nobody. Unul din cântece, „Carnival”, a fost din nou înregistrat ca „Dark Carnival” pentru jocul SpyHunter 2. Alte melodii luate din Rinse sunt „Interlude” (cunoscut ca A Thousand Miles), „Rinse”, „Ordinary Days” (cu un nou titlu: „Ordinary Day”), „Twilight”, „Pretty Baby”, „All I Ask” și „Superhero”. Dintre acestea, doar primele cinci sunt incluse în albumul Be Not Nobody. Printre melodiile care nu au fost incluse se numără „Faces"”, „Meggy Sue”, „Little Mary”, „Burden”, „Wonder”, „Devil Dance” și „Last Fall”.

Din cauza nelansării albumului, Carlton dorea să părăsească casa de discuri. Totul s-a schimbat în ultimul moment, când, președintele A&M Ron Fair a ascultat melodia „A Thousand Miles”. Imediat a început să organizeze sesiuni de înregistrări și s-a ocupat el însuși de producerea și promovarea cântecului. A devenit un hit, clasându-se pentru o bună perioadă de timp în primele cinci piese din clasamentul Billboard Hot 100 și devenind al șaselea cel mai difuzat cântec al anului. A primit și nominalizări la premiile Grammy, categoriile „Înregistrarea anului”, „Cântecul anului” și „Cel mai bun aranjament instrumental acompaniat de voce”. Fair a produs și restul albumului. Be Not Nobody a fost lansat în aprilie 2002 și a debutat pe locul cinci în clasamentul Billboard 200 cu 102.000 de albume vândute. În total s-au vândut peste 2.000.000 de copii la nivel mondial. Au mai fost lansate alte două discuri single, „Ordinary Day” și „Pretty Baby”. Vanessa a început să meargă în turneu pentru a-și susține albumul de debut, cântând mai mai întâi la deschiderea concertelor formațiilor Goo Goo Dolls și Third Eye Blind, înainte de a susține propriile concerte, integral, la începutul anului 2002. A susținut concerte și în Europa, în 2003. Pentru acest album, publicația Rolling Stones a inclus-o în clasamentul „Top 10 artiști de urmărit în 2002”, lăudând-o pentru abilitățile de pianistă și pentru „motivele clasice, cântecele bogate și armoniile care duc cu gândul la Tori Amos. Este conștientă de faptul că titlul Be Not Nobody este o dublă negație, explicând totodată că acesta i-a venit în vis și a vrut să îl folosească. „Uneori lucrurile nu sunt corecte” dar „au sens”.Revista Interview, Aprilie 2002.

Vanessa a colaborat și cu alți artiști cum ar fi un discant, pentru cântecul „Big Yellow Taxi” al formației Counting Crows, a cântat la pian pentru muzicianul italian Zucchero, și alături de Haylie Ecker la vioară, pentru cântecul „Indaco Dagli Occhi Del Cielo”. De asemenea a mai venit cu partea de „voce de fundal” pentru melodia „Moving On”, de pe albumul Hidden Vagenda al lui Kimya Dawson.

2004–2005: Harmonium miniatura|Vanessa în 2005 Al doilea album al Vanessei, Harmonium, a fost lansat în noiembrie 2004. Harmonium a debutat pe locul al treizeci și treilea în clasamentul Billboard 200 dar a scăzut vertiginos, având vânzări mai mici de 150.000 de unități până în februarie 2006; aceste numere fiind dezamăgitoare față de cele de la primul album.Hasty, Katie. "Billboard Bits: Pearl Jam, Vanessa Carlton, Don Caballero". Billboard. 24 februarie 2006. Retrieved 2 august 2006. A fost produs de Stephan Jenkins de la Third Eye Blind, și a inclus teme mai sobre decât cele din debut.D'Angelo, Joe and Pak, SuChin. "Vanessa Carlton Recalls Her Days As A Naughty Ballerina" . MTV News. 25 octombrie 2004. Retrieved 11 februarie 2007. Carlton și Jenkins s-au întâlnit la mijlocul anului 2002, în timpul unui concert al formației de muzică rock Third Eye Blind, al cărei solist este chiar Jenkins. După ce a văzut-o pe Vanessa interpretând live, Stephen a intrat în culise și i-a propus să-i producă următorul album, și, conform Vanessei, „ne-am decis foarte repede, fiindcă aveam aceeași viziune despre album”.Sculley, Alan. "Vanessa Carlton strips back studio gloss" . The Morning Call. 20 octombrie 2004. Retrieved 21 septembrie 2006. Ea i-a mulțumit pentru că a ajutat-o să scape de presiunile conducătorilor caselor de discuri, care doreau sa-i influențeze imaginea publica și înregistrările în rău."Vanessa Carlton" . Casa de discuri „nu a fost prea mulțumită” de deciziile pe care le-a luat în timpul înregistrării albumului.Corneau, Allison. "Carlton maintains musical integrity despite label pressures of conformity" . Quinnipiac Chronicle. 6 aprilie 2005. Retrieved 16 septembrie 2006. Carlton a susținut că albumul este făcut așa cum și-ar fi dorit ea să fie, față de Be Not Nobody în care ultimul cuvânt l-a avut Ron Fair.Miserandino, Dominick A. "Vanessa Carlton – Singer/Songwriter" . TheCelebrityCafe.com. Retrieved 21 septembrie 2006. Una din piese, „White Houses”, a fost lansat la radio la sfârșitul lunii august a anului 2004 și s-a clasat pe locul 86 în clasamentul Billboard Hot 100."Vanessa Carlton – White Houses" . MusicSquare. Retrieved 16 septembrie 2006. MTV a cenzurat și apoi a interzis videoclipul acestei piese datorită unor versuri controversate care făceau referire la actul sexual. Vanessa consideră că cenzurarea cântecului a venit în urma unei emisiuni indecente din pauza evenimentului Super Bowl XXXVIII în care era implicată Janet Jackson.Dionne, Bethany. "Not just an 'ordinary night' with Vanessa Carlton" . Quinnipiac Chronicle. 6 aprilie 2005. Retrieved 10 iunie 2006.

Pentru a promova acest album, Vanessa a început un nou turneu american, care a început pe 21 octombrie și s-a terminat pe 21 noiembrie. În deschidere a cântat formația Low Millions. Un al doilea turneu a avut loc între 9 martie și 30 aprilie, cu Cary Brothers și Ari Hest în deschidere. Carlton a părăsit A&M Records la mijlocul anului 2005Cinquemani, Sal. "Vanessa Carlton: A Pop Princess in Her Living Room". Slant. 14 iunie 2005. Retrieved 16 septembrie 2006. pentru că simțea că atitudinea sa nonconformistă îi va crea probleme în activitatea susținută la casa de discuri. A&M Records au retrimis-o pe Vanessa în studio pentru că doreau să lanseze din nou albumul Harmonium, pe când ea simțea că albumul trebuia apreciat așa cum era, refuzând să aplice modificările impuse de producători. A mai scris cântece cu Linda Perry și The Matrix,Sclafani, Tony. "Don't Call It a Comeback: Vanessa Carlton" . Express. 20 noiembrie 2007."The Projects That Time Forgot" . MTV News. 31 ianuarie 2005. și a avut ceea ce ea numește o „revelație”: să plece de la casa de discuri pentru a obține o nouă propunere odată ce a terminat cu Harmonium.Fuoco-Karasinski, Christina. "Live Review: Vanessa Carlton in Scottsdale, AZ" . liveDaily. 5 noiembrie 2007.

2006–2008: Heroes & Thieves thumb|left|Vanessa la Festivalul de Film de la Tribeca din 2008 În august 2005 Vanessa a declarat că va lucra la un nou album cu producătoarea Linda Perry.Carlton, Vanessa. "next chapter" . vanessacarlton.com (official Vanessa Carlton website) via NESSAholics.com. 2 august 2005. Albumul a fost inspirat din despărțirea de Stephan Jenkins; unul dintre motivele pentru care au rămas prieteni a fost acela că „nimic nu avea prioritate în fața muzicii... Nu conta ce avea loc pe plan emoțional, lui îi păsa numai de album. A creat acea atmosferă tensionantă ca cea din viața lui Fleetwood Mac. O făcea pentru o muzică mai bună.”Vaziri, Aidin. "POP QUIZ: Vanessa Carlton" . San Francisco Chronicle. 4 noiembrie 2007. În noiembrie 2006 semnează un contract cu casa de discuri a lui Irv Gotti, The Inc.