Davidești este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Conțești, Davidești (reședința) și Voroveni.

Așezare Comuna se află în estul județului, pe malurile râului Argeșel. Este străbătută de șoseaua națională DN73D, care o leagă spre sud-vest de Mioveni și (unde se termină în DN73) și spre nord de , , , și (unde se termină în DN72A).

Davideștiul se învecinează la nord cu satele Bârzești și Huluba din comuna Hârtiești, la est cu comunele Boțești și Beleți-Negrești, la sud cu satul Racovița care aparține de orașul Mioveni iar la vest cu satele Valea Stânii, Țițești și Valea Mănăstirii din comuna Țițești iar cu comuna Stâlpeni spre nord-vest. Comuna se găsește pe paralela de 450 latitudine nordică, la distanța de 24 km de reședința județului, Pitești, la 9 km de gara Clucereasa care aparține de orașul Mioveni și la 43 km de orașul Câmpulung.

Ca întindere și ca număr de locuitori se încadrează în rândul comunelor de mijloc ale județului.

Condiții naturale

Relieful Întreg teritoriul comunei Davidești care se desfășoară pe o lungime de 12 km este deluros, străbătut de râul Argeșel.

Inițial, vetrele celor 3 sate au apărut pe malul stâng al său pentru a fi la adăpost de revărsări și inundații. Satele Voroveni și Conțești au rămas pe această parte, doar  vatra satului Davidești este astăzi pe malul drept al râului.

Înălțimea cea mai mare pe care o ating dealurile în comuna Davidești este de  554 m în Dealul Păunilor din satul  Voroveni.

Solul și subsolul Nisipurile și pietrișurile din Lunca Argeșelului au fost utilizate în carieră la Conțești, pentru stația de betoane de la Clucereasa. Argila a fost folosită și ea pentru construcția locuințelor, inițial la bordeiele din nuiele, iar ulterior arsă  pentru obținerea cărămizii. Pe de altă parte, argilele și marnele conduc la formarea pânzelor de apă subterană ce contribuie la asigurarea necesarului de apă potabilă pentru sate. Solurile le-au dat posibilitatea sătenilor să cultive atât  pomi fructiferi cât și cereale, cartofi și trifoi.

Clima Valea Argeșelului, datorită orientării nord-sud, este protejată atât față de crivățul din est cât  și de vânturile care bat din vest. Climatul  este moderat termic, temperatura medie anuală fiind de 90C, iar precipitațiile atmosferice de 700 mm. Davideștiul  a avut un punct pentru observații meteorologice organizat de învățătorul Constantin Pârvu până în anul 1989, ulterior condus de profesoara Aurelia Pârvulescu. Hidrografia Argeșelul, cu  o lungime de doar 76 km izvorăște din munții Păpușa, străbate Subcarpații Getici, apoi dealurile de podiș  și se varsă în Râul Târgului, la Piscani, sat din comuna Dârmănești. Nivelul Argeșelului era mai mare până în anul 1950 când au dispărut morile de apă care aveau atât lacuri prin stăvilare cât și iazuri pentru golirea lor. După acest an, debitul râului mai are creșteri doar primăvara și vara. Fauna piscicolă este din această cauză și ea în scădere. Argeșelul avea și bălți, bogate în pește și raci, dar nivelul a scăzut și fauna a avut și ea de suferit. Lacul lui Bârcă de la Conțești avea  o lungime de 120 m și o lățime de 8 m iar adâncimea nu era cunoscută, ceea ce i-a adus supranumele de lac fără fund. Actualmente este colmatat.

Vegetația și fauna Pădurea specifică dealurilor de podiș  cuprinde specii de tei, carpen, frasin, jugastru, plop, alun și corn la care s-au adăugat  plantații de pini pe versantul stâng al Văii Argeșelului la Conțești și de salcie în luncă. Luncile mai adăpostesc arini, plopi și răchită. Dealurile sunt acoperite cu fânețe naturale, alcătuite din specii ierboase printre care  iarba vântului,  trifoi sălbatic, laptele câinelui, coada șoricelului, păpădia și mușețelul.

Fauna este reprezentată prin mistreț, căprior, vulpe, viezure, lup, iepure, veveriță, dihor și arici, iar dintre păsări: ciocănitoarea, gaița, porumbeii sălbatici, turtureaua, guguștiucul, cucul, pupăza, graurul, mierla, uliul, eretele, vrabia, pițigoiul, rândunica, barza, coțofana, cioara, cucuveaua și bufnița. Poluarea apelor cu insecticide și îngrășăminte chimice a condus la împuținarea faunei piscicole. Speciile de pești care se mai găsesc în apele Argeșelului sunt: cleanul, mreana, nisiparnița, țiparul, racul și broasca țestoasă.

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Davidești se ridică la 3.029 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.111 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (63,59%), cu o minoritate de romi (31,99%), iar pentru 4,42% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,6%), iar pentru 4,92% nu se cunoaște apartenența confesională.

Politică și administrație Comuna Davidești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

Istorie La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Argeșelul a județului Muscel și era formată numai din satul de reședință, cu 810 locuitori ce trăiau în 193 de case. În comună existau două biserici (una din 1874 și una din 1771, reparată la 1832) și o școală din timpul lui Alexandru Ghica, cu 67 de elevi (dintre care 17 fete). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Conțești și Voroveni. Comuna Conțești, alcătuită din satele Conțeștii de Jos și Conțeștii de Sus, avea 717 locuitori ce trăiau în 160 de case și în ea existau două mori pe Argeșel, o biserică și o școală cu 57 de elevi (dintre care 19 fete), în vreme ce principalii proprietari de pământ erau St. Periețeanu-Buzău și Sache Nicolau. Comuna Voroveni avea 725 de locuitori în satele Gura Ulbei, Rădulești și Voroveni, avea o biserică și o școală, iar principalii proprietari se numeau Fărcășanu și Stănescu.

Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunelor Conțești și Voroveni, satele primeia trecând la comuna Davidești, iar ale celei de a doua la comuna Bârzești. Astfel, comuna Davidești făcea parte din plasa Golești a aceluiași județ și avea 1750 de locuitori în satele Conțeștii de Jos, Conțeștii de Sus, Corobești și Davidești.

În 1950, comuna a fost transferată raionului Pitești din regiunea Argeș. În 1968, ea a trecut la județul Argeș, în alcătuirea actuală.

Monumente istorice thumb|left|Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Voroveni, monument istoric Cinci obiective din comuna Davidești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: ansamblul conacului Periețeanu (1869, refăcut în 1939) din Conțești, alcătuit din conacul propriu-zis, anexe și zidul de incintă; casa cu prăvălie Mircea Victor; casa Ion Matei (ambele de la începutul secolului al XX-lea); biserica „Înălțarea Domnului” (1794), ultimele trei din Davidești; și biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (1846) din satul Voroveni.

Monumente ale eroilor Țăranii din comuna Davidești care au  luptat în Războiul  de Independență (1877-1878) au făcut parte din compania a -VIII-a  cu reședința la Bârzești inclusă în batalionul 2 Muscel. Comandant al Batalionului 2 Muscel a fost maiorul Dimitrie Giurescu care a căzut eroic la Rahova. Acest batalion a mai luat parte la luptele de la Lom-Palanca, Vidin și Smârdan pe care le-au cucerit.

În primul război mondial, cei mai mulți dintre eroii acestor sate au făcut parte din regimentele 30 și 70 infanterie cu sediul la Câmpulung. Regimentul 70 infanterie a fost adus în sectorul cel mai jertfelnic al frontului, la Pravăț și la Mateiaș.

Monumentul  eroilor de la Davidești a fost  construit cu fonduri din  surse locale și mai ales de la populație în anul  1928.

În amintirea consătenilor uciși în cel de-al doilea război mondial, sătenii din  Conțești au ridicat prin contribuție proprie un monument în satul lor în  anul 1948.

Momente din trecut

Perioada străveche În ciuda atestării documentare din secolul al XVI-lea, zona Davideștiului a fost locuită încă din comuna primitivă și anume perioada neolitică aparținând epocii de piatră, așa cum s-a dovedit prin descoperirea unui ciocan găurit neolitic din piatră, pe valea Hulubei. La Davidești și Conțești s-au descoperit tumuli funerari (movile din pământ sau piatră ridicate deasupra unui mormânt pentru protecție) din epoca metalelor și anume cea a bronzului, aparținând de asemenea comunei primitive.

Continuarea vieții în această zonă este argumentată prin urmele materiale dacice din fier găsite pe lângă lacul lui Bârcă și dealul Măghiran: vârfuri de săgeți, de lănci, topor și cuțite de luptă.

La Conțești au fost descoperite urme materiale străvechi celtice ceea ce dovedește prezența unei așezări cu funcții militare necesare pentru paza drumului ce se continua peste Carpați spre pasul Rucăr-Bran.

Obștea sătească Organizarea satelor sub forma de proprietate colectivă (obștească) pe teritoriul actualei Românii datează din timpul geto-dacilor, iar cea mai veche relatare despre acest subiect aparține poetului Horațiu.

Dominația romană a întărit această formă de organizare a obștilor geto-dacice, ca și ulterior, perioada feudală.  Limba română utilizează încă cuvinte ce erau și atunci folosite  în documente care făceau referire la obște: moș, jude, vatră, bătrân, gintă, de origine geto-dacică și latină.

Obștea Davidești a rezistat într-o mică măsură cu stăpânire devălmașă egalitară până în zilele noastre, în timp ce satele devălmașe Conțești și Voroveni au fost aservite, ajungând ulterior în stăpânirea unor feudali. Abia în secolul al -XIX- lea, în urma legii agrare din anul 1864, clăcașii au fost împroprietăriți, un exemplu fiind 77 de familii din Voroveni care au primit 500 de pogoane de pământ și izlaz ce aparținuseră lui Radu Fărcășanu.

Dorința de stăpânire asupra pământului, cea mai importantă formă de proprietate, a condus la multe manifestări între persoane dar și între clasele sociale.

Inițial, satele au fost libere, atât pământurile, cât și pădurile, pășunile și apele fiind stăpânite în  devălmășie absolută. A urmat devălmășia egalitară la Davidești, adică fiecare membru al obștii stăpânea în mod egal pădurea, pășunea și izlazul, celelalte feluri de  terenuri fiind în proprietate inegalitară, apoi stăpânirea inegalitară pentru toată proprietatea agrară, datorată apariției inechităților sociale la Conțești și Voroveni, iar mai târziu și la Davidești.

Obștea  exercita asupra pământului dreptul de preempțiune astfel încât nu se vindea nimic, decât în interiorul ei.

Pe parcursul secolelor, modificările care au avut loc în structura socio-economică a societății printre care diferențierea  între țărani, lupta feudalilor de a acapara părți din pământul stăpânit inițial de întreaga obște, concomitent cu sărăcirea, folosirea de acte false, abuzurile săvârșite de autorități, au condus la destrămarea obștilor așa cum s-a întâmplat cu satele Conțești și Voroveni  care după secolul al-XVI-lea, au fost ulterior aservite total, devenind sate de clăcași, așa cum se arată în catagrafia din anul 1838.

Modalitățile de cotropire au fost: utilizarea de zapise false, mari cheltuieli făcute la judecata ispravnicilor sau la Înaltul divan unde exista posibilitatea ca hotărârea să nu fie cea corectă, refuzul creditorului pentru ca debitorul să-și răscumpere pământul pus zălog, donațiile făcute din pământul obștesc, birurile din ce în ce mai împovărătoare.

Nemulțumiți ca urmare a nedreptăților, clăcașii semnau jalbe colective iar uneori fugeau din sat. Exista și posibilitatea de a-și răscumpăra libertatea contra unor sume mari de bani.

Atestări documentare

Voroveni