Muntele Kailash (cunoscut și ca Kailasa; Kangrinboqê sau Gang Rinpoche; în tibetană standard: གངས་རིན་པོ་ཆེ; în chineză simplificată: 冈仁波齐峰; în chineză tradițională: 岡仁波齊峰; pinyin: Gāngrénbōqí Fēng; în sanscrită: कैलास, IAST: Kailāsa) este un vârf din munții Himalaya, situat în Prefectura Ngari, în Regiunea Autonomă Tibet din China. Acesta se află în Lanțul Kailash (Munții Gangdisê) din Transhimalaya, în partea de vest a Platoului Tibetan. Vârful Muntelui Kailash se ridică la o altitudine de 6.638 m (21.778 ft), în apropierea trijuncției vestice dintre China, India și Nepal. Muntele Kailash este situat aproape de lacurile Manasarovar și Rakshastal. Sursele a patru râuri – Indus, Sutlej, Brahmaputra și Karnali – se află în apropierea regiunii.
Muntele este un loc sacru de pelerinaj în patru religi asiatice, hinduism, budism, jainism și bön (șamanismul tibetan), deoarece: în hinduism, muntele este considerat casa zeului Shiva; în budism, muntele este considerat casa lui Buddha Demchok; în jainism, muntele este considerat locul unde Tirthankara Rishabha a atins moksa (eliberarea); în bön, muntele este considerat sursa magiei și a energiei spirituale; Oameni din India, China, Nepal și alte țări din regiune întreprind pelerinaje la acest munte. Pelerinajul implică, în general, drumeții spre lacul Mansarovar și o circumambulație în jurul Muntelui Kailash.
Deși muntele a fost studiat de alpiniști în trecut, nu există înregistrări despre o ascensiune reușită a acestuia. Escaladarea muntelui este interzisă de guvernul chinez din cauza semnificației sale religioase.
Etimologie Muntele este cunoscut sub numele de „Kailāsa” (कैलास; variantă: Kailāśa कैलाश) în sanscrită. Numele ar putea deriva din cuvântul „kelāsa” (केलास), care înseamnă „cristal”, deci Muntele Kailash s-ar traduce Muntele de Cristal .
În dicționarul său tibetano-englez, Sarat Chandra Das afirmă că „kai la ca” (Wylie: kai la ca), provenind din sanscrita Kailāsa, este folosit pentru a desemna muntele. Muntele este cunoscut local și sub denumirea de Gang Rinpoche (tibetană: གངས་རིན་པོ་ཆེ་; chineză simplificată: 冈仁波齐峰; chineză tradițională: 岡仁波齊峰) sau Gang Tise. Gang Rinpoche înseamnă „muntele bijuterie de zăpadă”, unde Kang (sau Gang) este cuvântul tibetan pentru „munte alb” (vârf înzăpezit), iar rinpoche este un titlu onorific care înseamnă „cel prețios”. Gang Tise înseamnă „muntele gheții sau al răcorii”.
„Budiștii tibetani îl numesc Kangri Rinpoche; „Muntele Prețios de Zăpadă”. Textele Bon conțin multe denumiri: Floarea Apei, Muntele Apelor de Mare, Muntele celor Nouă Svastici Suprapuse. Pentru hinduși, este casa zeului Shiva... pentru jainiști, locul unde primul lor lider a atins iluminarea; pentru budiști, buricul universului; iar pentru adepții religiei Bon, sălașul zeiței cerului Sipaimen.”
— Alice Albinia enumeră câteva dintre denumirile muntelui și semnificația sa religioasă pentru diverse credințe.
Geografie și topografie Muntele Kailash este situat în Prefectura Ngari, în Regiunea Autonomă Tibet din China. Se află în Munții Gangdisê (cunoscuți și sub denumirea de Lanțul Kailash) din Transhimalaya, în partea de vest a Platoului Tibetan. Vârful Muntelui Kailash se ridică la o altitudine de 6.638 m (21.778 ft). Regiunea se află la nord de trijuncția vestică a granițelor dintre China, India și Nepal.
Principalele râuri care izvorăsc din Munții Gangdise de vest sunt Yarlung Tsangpo (care devine Brahmaputra), Indus, Sutlej și Karnali, un afluent al Gangelui. Toate aceste sisteme fluviale își au originea într-o regiune de aproximativ 60 km (37 mi).
Muntele Kailash este situat pe malurile lacurilor Manasarovar și Rakshastal. Cu o suprafață de 320 km² (120 sq mi), Manasarovar este cel mai înalt lac de apă dulce din lume.
Geologie Regiunea din jurul Muntelui Kailash păstrează rămășițele unor mari calote glaciare care au acoperit zona în perioada cuaternară, ultima dintre acestea retrăgându-se în urmă cu aproximativ 10.000 de ani. Muntele ar putea fi un pandantiv metasedimentar masiv, sprijinit pe o bază de granit. Zona izvoarelor râului Indus este caracterizată de falii pe scară largă în roci sedimentare metamorfozate, datând din perioada Cretacicului târziu până la Cenozoicul mediu, intercalate cu roci granitice igneice din Cenozoic. Rocile din Cenozoic reprezintă calcare marine offshore depuse înainte de subducția scoarței oceanice a oceanului Tethys. Aceste sedimente au fost depuse pe marginea sudică a blocului asiatic înainte de coliziunea dintre continentele Indiei și Asiei. Regiunea mai include dune de nisip care acoperă formațiuni vulcanice din Eocenul târziu, intercalate cu sedimente din Cretacic și Eocen.
Zona de flysch a Kailashului se extinde pe aproximativ 20 km (12 mi) de la munte și marchează capătul nordic al Munților Himalaya și începutul Transhimalayei. Lanțul Transhimalayan s-a format prin subducția sedimentelor rezultate din coliziunea plăcilor tectonice indiană și eurasiatică. Zona de flysch conține alternanțe de peridotite, șisturi nisipoase și dolomite, acoperite de terase de pietriș. Muntele în sine este format din roci conglomerat masive așezate pe granit. Partea vizibilă a conglomeratelor se extinde de la 4.700 m (15.400 ft) până la vârf, baza acestora fiind localizată mai adânc în munte.
Climă Vremea este relativ uscată între aprilie și iunie, cu temperaturi diurne între 5 și 17 °C (41 și 63 °F) și temperaturi nocturne între 0 și 6 °C (32 și 43 °F). Începând din octombrie, temperatura scade, iar iarna aduce temperaturi diurne mai mici, între −4 și 0 °C (25 și 32 °F), și temperaturi nocturne care pot ajunge până la −20 °C (−4 °F), cu ianuarie fiind cea mai rece lună. Musonii aduc ploi din iunie târziu până în august, însoțite de vânturi reci.
Încălzirea globală afectează Platoul Tibetan de aproximativ trei ori mai rapid (cu 0,3 °C pe deceniu) decât alte regiuni ale lumii, ceea ce duce la zăpezi mai puține iarna. Localnicii au observat o încălzire a terenului din jurul Muntelui Kailash, iernile fiind mai puțin severe decât în trecut. Retragerea ghețarilor și dezghețul permafrostului din regiunea Tibetului ar putea avea efecte imprevizibile asupra resurselor de apă din zonă. Aceste efecte, combinate cu creșterea populației și a turismului, exercită o presiune severă asupra ecosistemului fragil din jurul Muntelui Kailash.
Conservare Organizația interguvernamentală International Centre for Integrated Mountain Development (ICIMOD) este implicată într-un proiect transfrontalier numit Kailash Sacred Landscape Conservation and Development Initiative în regiunea din jurul Muntelui Kailash. Organizația desfășoară eforturi continue pentru a colecta date climatice și pentru a elabora modalități durabile de viață pentru locuitorii regiunii.
Alpinism În 1926, Hugh Ruttledge, comisar adjunct al Almorei, a vizitat zona pentru a se întâlni cu Garponul (liderul local tibetan) din Ngari. Deoarece Garponul era plecat, Ruttledge a efectuat o circumambulație a Muntelui Kailash în timp ce îl studia. Conform lui Ruttledge, muntele avea aproximativ 6.000 m (20.000 ft) înălțime și era complet inaccesibil pentru escaladă. El a luat în considerare o ascensiune pe creasta nord-estică și a explorat zona împreună cu colonelul R. C. Wilson, care se afla pe cealaltă parte a muntelui împreună cu un șerpaș pe nume Tseten. Potrivit lui Wilson, Tseten i-a spus că creasta sud-estică ar putea reprezenta o rută fezabilă spre vârf. Wilson a explicat că, deși au încercat să urce pe munte, au întâmpinat ninsori abundente, ceea ce a făcut ascensiunea imposibilă. Herbert Tichy a vizitat zona în 1936, încercând să escaladeze muntele. Când a întrebat localnicii dacă Kailash ar putea fi escaladat, un Garpon i-a răspuns: „Doar un om complet lipsit de păcate ar putea urca pe Kailash. Și nu ar trebui să escaladeze pereții abrupți de gheață pentru a face asta – s-ar transforma într-o pasăre și ar zbura până la vârf.”
Alpinistul italian Reinhold Messner a primit, în anii 1980, oportunitatea din partea guvernului chinez de a urca pe munte. Totuși, se pare că a refuzat, spunând: „Dacă cucerim acest munte, cucerim ceva din sufletele oamenilor. Aș sugera să urce pe ceva puțin mai dificil.” În 2001, unei echipe spaniole i-a fost refuzată permisiunea de a escalada vârful. Autoritățile chineze au promis că orice activitate de escaladă pe Muntele Kailash este strict interzisă.
Până în 2023, nu există informații despre vreo ascensiune reușită a muntelui.
Semnificație religioasă Muntele Kailash este considerat sacru în hinduism, budism, jainism și religia Bon.
Hinduism În arta și literatura hindusă, muntele este descris ca fiind sălașul lui Shiva, care locuiește acolo împreună cu soția sa, Parvati, și copiii lor, Ganesha și Kartikeya. În reprezentările timpurii hinduse, Kailash era descris ca unul dintre munții din Himalaya. În mitologia hindusă, Muntele Meru este considerat o scară către cer, unde locuiesc deva-șii, iar Vishnu Purana afirmă că acesta se află în centrul lumii, înconjurat de șase lanțuri montane similare unui lotus, unul dintre acestea fiind Himalaya. În teologia hindusă ulterioară, Kailash a fost identificat cu Meru. Shiva este descris stând în poziție de lotus, meditând în interiorul muntelui.
Kailash și Mansarovar sunt menționate în epopeele hinduse Ramayana și Mahabharata. Conform scripturilor și reprezentărilor sculpturale hinduse, regele demon Ravana a zguduit muntele după ce i-a fost refuzată intrarea în Kailash. Acest lucru l-a înfuriat pe Shiva, care a apăsat muntele cu degetul de la picior, captivându-l pe Ravana între stânci. Ravana a cântat imnuri în onoarea lui Shiva timp de o mie de ani înainte de a fi eliberat. Această reprezentare a lui Shiva este cunoscută și sub numele de Ravananugraha (care înseamnă „forma ce arată bunăvoință față de Ravana”).
Jainism Conform scripturilor jainiste, Rishabhanatha, fondatorul jainismului, a atins moksha (eliberarea) pe Muntele Kailash. Jainii cred că, după ce Rishabhanatha a atins moksha, fiul său, împăratul Bharata, a construit trei stupa și douăzeci și patru de altare dedicate celor 24 de tirthankara în regiune, cu idolii lor împodobiți cu pietre prețioase, numindu-l Sinhnishdha. El a realizat, de asemenea, o ceremonie de închinare de două săptămâni numită Mahamaga și a atins moksha de la Kailash. Ulterior, au fost săpate gropi mari în jurul muntelui, iar râul Gange a fost deviat pentru a curge prin ele.
Conform tradițiilor jainiste, cel de-al 24-lea și ultim Tirthankara, Mahavira, a fost dus pe vârful Meru de către Indra la scurt timp după naștere, după ce mama sa a fost adormită profund. Acolo, Mahavira a fost uns cu unguente prețioase.
Budism și Bon Conform textelor budiste, Muntele Kailash (Kailasa) este identificat cu mitologicul Munte Meru. Kailash este central în cosmologia budistă și reprezintă un loc important de pelerinaj pentru anumite tradiții budiste. În budism, Kailash simbolizează tatăl lumii, iar lacul Mansarovar reprezintă mama. Numeroase locuri din regiune sunt asociate cu Padmasambhava, creditat cu introducerea budismului tantric în Tibet în secolul al VIII-lea d.Hr.
Budiștii Vajrayana cred că sfântul Milarepa (c. 1052 – c. 1135) a avut o confruntare cu Naro Böncham, un adept al religiei Bon din Tibet. Cei doi s-au angajat într-o bătălie a inteligenței, fără ca vreunul să câștige clar. În final, s-a convenit că cel care ajunge primul pe vârful Kailash va fi declarat câștigător. În timp ce Naro a folosit un tambur magic pentru a urca, Milarepa a ajuns pe vârf călătorind pe razele soarelui, câștigând astfel competiția. În semn de bunăvoință, Milarepa a cedat muntele din apropiere, cunoscut de atunci ca Bönri, adepților religiei Bon.