Fără martori (în ) este un film sovietic din anul 1983, regizat de Nikita Mihalkov după un scenariu scris de Nikita Mihalkov, Sofia Prokofieva și Ramiz Fataliev. Sursa de inspirație a scenariului a constituit-o piesa de teatru „Conversație fără martori” (în ) a Sofiei Prokofieva. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Irina Kupcenko, Mihail Ulianov și Eduard Artemiev. El a obținut Premiul FIPRESCI la Festivalul Internațional de Film de la Moscova din 1983.
Rezumat
Filmul relatează povestea a doi foști soți care s-au iubit odată mult unul pe celălalt. El a făcut un copil cu o femeie care a murit la naștere, iar viitoarea lui soție a hotărât să adopte acel copil. După câțiva ani, el și-a părăsit soția și fiul pentru a se căsători cu fiica unui profesor universitar și a-și asigura astfel o carieră de succes și un viitor prosper. Când a aflat că fosta soție urmează să se căsătorească cu un bărbat de care depinde acum viitorul lui, dar pe care el l-a calomniat odată într-o scrisoare anonimă trimisă conducerii, fostul soț se duce să-și viziteze fosta soție pentru a afla ce își amintește ea despre acel eveniment din trecut.
Întreaga acțiune a filmului se desfășoară într-un apartament de bloc, niciunul dintre personaje nepărăsind acea locuință. Numele personajelor principale sunt necunoscute.
Distribuție Irina Kupcenko - ea Mihail Ulianov - el, fostul soț Eduard Artemiev - dirijorul
Producție Muzica filmului a fost interpretată de Orchestra Simfonică de Stat a Cinematografiei, dirijată de Emin Haciaturian.
Lansare A fost lansat în anul 1983 și a avut parte de succes comercial, fiind vizionat de 6,4 milioane de spectatori în cinematografele din Uniunea Sovietică.
Recepție Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: „S-au iubit și s-au despărțit. Recăsătorit, el și-a asigurat ascensiunea socială. Ea l-a așteptat, crescându-i copilul. Cu scurgerea anilor, iubirea și regretele s-au stins, iar reîntâlnirea nu e decât prilej pentru dezvăluirea unor caractere. Tipic pentru universul lui Mihalkov – în care „sexul tare” e de obicei slab, iar cel „slab”, puternic în statornicia sa – acest „film de cameră” împinge convenția și mai departe decât Piati vecerov, prin respectul unităților clasice și soluțiilor necinematografice.” Tudor Caranfil - „Dicționar universal de filme” (Ed. Litera, București, 2008)
Premii Festivalul Internațional de Film de la Moscova (1983) — Premiul FIPRESCI (Nikita Mihalkov) Festivalul Unional de Film (1984) - Premii și diplomă pentru regie (Nikita Mihalkov) Festivalul Internațional de Film de la Valladolid (1984) — Premiul Federației Spaniole a cluburilor de cinema (Nikita Mihalkov)
Note
Legături externe
Categorie:Filme din 1983 Categorie:Filme regizate de Nikita Mihalkov Categorie:Filme sovietice