Statutul femeii în islam este unul dintre cele mai controversate subiecte. Pe de o parte există concepția că sunt oprimate și persecutate, iar pe de alta există argumente cu privire la autenticitatea culturală, la drepturile femeilor de a se afirma în moduri care diferă de modelele de autoafirmare feminină din societățile occidentale. Complexitatea subiectului reiese din interacțiunea dintre istorie, religie, cultură și politică.

Istoric Din punct de vedere istoric, familia patriarhală s-a dovedit a fi cea mai durabilă structură socială din societățile musulmane, mult mai durabilă decât structurile construite în jurul asocierii profesionale sau al interesului de clasă. Legea islamică privilegiază familia față de alte instituții. Legile de moștenire, care favorizează bărbații, sunt înscrise în Coran alături de alte prevederi discriminatorii, precum inferioritatea testamentară a femeilor în cadrul anumitor proceduri juridice.Ruthven, 2004:110

Totuși, legea nu este aplicată cu strictețe întotdeauna în practica socială reală: sclavia și concubinajul, practicate la scară largă în perioada precolonială, reprezintă de asemenea subiectul unor prevederi juridice detaliate și, deși permise în conformitate cu Șaria, au dispărut din societățile musulmane. Spre deosebire de hijab, nu se află în rândul obiceiurilor asupra cărora insistă musulmanii de astăzi.

Protejarea familiei patriarhale și a simbolismului pe care îl deține virtutea feminină este puternic înrădăcinată în semantica islamului: cuvântul haram (sacru, interzis, tabu) are aceeași rădăcină ca și harim - partea de locuință rezervată femeilor - și mahram - grupul de rude cu care relațiile sexuale ale unei femei sunt interzise prin lege și cu care ea este liberă să se întovărășească.Ruthven, 2004:111

În general, restricțiile impuse femeilor sunt legate de concepția asupra sacralității. Onoarea personală și familială este deseori identificată cu controlul exercitat asupra sexualității femeilor, parte esențială pentru identitatea publică și socială a bărbaților.

Există puncte de vedere conform cărora textele islamice și valorile pe care le promovează se fac responsabile pentru tipurile de comportament care susțin supremația masculină. În același timp, nu poate exista nicio îndoială că rolul public și simbolic al femeilor se află în miezul discursului islamist. În polemici numeroase, autorii islamici pun în contrast femeia musulmană virtuoasă cu omoloaga ei occidentală sau occidentalizată - dezgolită, lipsită de virtute și coruptă, potențială sursă de fitna - rivalitate.

Femeia în Coran : Scurtă istorie

Doar bărbații au fost aleși drept profeți, de la Adam la Mohamed. Consensul musulman a stabilit că femeia reprezintă un model pe pământ a muncii lui Dumnezeu.

În istoria profeților lui Dumnezeu, apar și anumite femei care le sunt alături. Coranul spune poveștile acestor femei cu anumite detalii și cu o complexitate aparte. Unele figuri sunt mai mult decât niște nume, sau subiecte de mici povestiri; în timp ce altele sunt „pictate” cu o mai mare complexitate, mult mai intens. Poveștile despre femei prezintă o bogată colecție de istorie sacră precum și un exemplu paradigmatic pentru contemplarea și ghidarea musulmană.

Exemplele din Coran ( în funcție de diverse aspecte) sunt precum niște „modele”, entități simbolice ce reprezintă experiența omului dar, sunt și un sem în ceea ce privește modelarea viitoarei realități a omului; funcțiile lor simbolice au fost de „model a...” și de „model pentru...” felul soției musulmane. Prin urmare, conținutul și însemnătatea femeii în Coran, ca „model” și „imagine, au variat în funcție de interpretările culturale formulate de-a lungul timpului.

Chiar și cei mai mari interpreți ai literaturii, din trecut și pană în prezent, au recunoscut dimensiunea simbolică a mesajului coranic despre figura sacră a femeii în trecut. Chiar Coranul „a stabilit” unele femei drept „modele”.

A Patra Sura în Coran : النسآء An-Nisā – Femeile

Medinită, 176 de versete, pogorâtă după Cea pusă la încercare

Această sură s-a numit "Femeile" deoarece, foarte multe pasaje ale acesteia fac referire la drepturile femeii precum și la întrebări legate de viața de familie în general: moștenire, interzicerea căsătoriei în termen de anumite grade de înrudire, relațiile maritale, și așa mai departe.

Versetul de deschidere subliniază unitatea esențială a rasei umane și obligațiile reciproce, care decurg din înrudenia dintre bărbați și femei.

O mare parte din sura este dedicată influenței legislației practice asupra problemelor de pace și de război, precum și asupra relațiilor dintre credincioși și necredincioșii, în special cu ipocriții.

Versetele 150-152 infirmă posibilitatea de a crede în Dumnezeu fără să creadă în profeții Săi: și astfel se ajunge la faptul că evreii neagă ideea de profeție, nu numai la Muhammad ci și la Iisus; precum și ideea creștinilor, care îl neagă pe Muhammad și îl divinizează pe Isus. Deși, Iisus nu s-a "simțit niciodată prea mândru să fie robul lui Dumnezeu" (versul 172).

Nu există nici o îndoială că această sura aparține în întregime în perioadei Medinite. În ordinea revelației, această urmează imediat după Al Imran - conform unor autorități – și este separată de acea din urmă, din punct de vedere al timpului, de către Al-Ahzab și Al-Mumtahanah.

Pe ansamblu, este cel mai probabil că aceasta să fi fost descoperită în al patrulea an după Hijrah, deși câteva versete ale sale pot aparține unei perioade mai timpurii; versetul 58 a apărut la o dată ulterioară.

„ În numele lui Dumnezeu cel Milos și Milostiv”

Versetul 1: Voi, oameni! Temeți-vă de Domnul vostru care v-a creat dintr-un singur suglet, din care a creat și perechea, apoi din amandoi a răspândit mulțime de bărbați și femei. Temeți-vă de Dumnezeu asupra căruia vă ântrebați și cinstiți pântecele ce v-au purtat, căci Dumnezeu veghează asupra voastră!

Versetul 2: Dați orfanilor ceea ce este al lor. Să nu schimbați binele pe rău! Nu le mâncați averile lor în locul alor voastre, căci acesta este greu păcat.Păcat greu: înseamnă pe o parte greșeală gravă, păcat, iar pe de altă parte are sensul de urlet, strigăt. Cele două sensuri diferite le-am putea eventual combina, în traducere, în sintagma păcat strigător

Versetul 3: Dacă vă este teamă că nu veți fi drepți cu orfanii, luai-vă soții după cum vă va plăcea, două ori trei ori patru femei. dacã vã temeți cã nu veți fi drepți cu ele, atunci luați-vă o singurã femeie ori pe cele stăpânite de dreapta voastră „Pe cele stăpânite de dreapta voastră: reprezintă sclavele care obținute ca pradă de război.Mâna dreaptă simbolizează legalitatea stăpânirii acestor sclave. . Așa vă va fi mai ușor vouă, dacă nu puteți ține o casă mare.

Versetul 4: Dați-le femeilor voastre dota de bună voie, însă dacă ele sunt atât de bune pentru a vă lăsa o parte, mancați-o sănătoși.

Versetul 7: Bărbaților li se cuvine o parte din ceea ce părinții și rudele lor au lăsat, după cum și femeilor li se cuvine o parte din ceea ce părinții și rudele lor au lăsat, fie că este mult fie că este puțin, partea este hotărâtă.

Versetul 11: Cât despre copii voștri, Dumnezeu vă poruncește să-i dați băiatului cât la două fete.Cf versetul 176: ”...Dumnezeu vă sfătuiește asupra moștenirii...” Dacă fetele sunt mai multe de două, două treimi din moștenire sunt ale lor, iar dacă nu este decât una, jumătate este a ei. Dacă a avut un copil, o șesime din moștenire este a fiecăruia dintre părinții lui. Dacă nu are copii, părinții lui îl vor moșteni: o treime este a mamei lui. Dacă are frați, o șesime este a mamei lui, după ce îi vor fi fost îndeplinite poruncile și plătite datoriile. Voi nu știți care dintre părinții ori fii vă vor fi mai aproape întru ajutor. Aceasta este obligația hotărâtă de Dumnezeu. Dumnezeu este Știutorul, Înțeleptul.

Versetul 12: Dacă soțiile voastre nu au avut copii, jumătate din ceea ce v-au lăsat este a voastră. Dacă au un copil, un sfert din ceea ce v-au lăsat este al vostru, după ce le vor fi fost îndeplinite poruncile și plătite datoriile. Dacă voi nu aveți copii, un sfert din ceea ce ați lăsat va fi al soțiilor voastre. Dacă aveți un copil, o optime din ceea ce ați lăsat este al lor, după ce vă vor fi fost îndeplinite poruncile și plătite datoriile. Dacă un bărbat sau o femeie nu are nici părinți și nici copii, și lasă o moștenire, atunci dacă are un frate ori o soră, o șesime va fi a fiecăruia dintre ei. Dacă are mai mulți, își vor împărții între ei a treia parte din moștenire, după ce îi vor fi îndeplinite poruncile și plătite datoriile fără ca cineva să fi fost păgubit. Aceasta este porunca lui Dumnezeu. Dumnezeu este Știutorul, Blândul.

Versetul 15: Chemați patru martori dintre voi împotriva acelora dintre femeile voastre care au săvârșit o faptă rușinoasă. Dacă ei depun mărturie, atunci închideți-le în casăe până la moarte, dacă nu le va da Dumnezeu nicio putință de scăpare.

Versetul 16: Dacă cei doi dintre voi care au săvârșit aceasta sunt dintre voi, puneți-i la cazne! Dacă se căiesc și se îndreaptă, lăsații, căci Dumnezeu este De- căință- primitorul, Milostivul .Pe lîngă obscenitate și adulter, unii comentatori susțin că acest verset se referă și la homosexualitate.

Versetul 19: O, voi cei care credeți! Nu vă este îngăduit să primiți femei ca moștenire, împotriva voinței lor. Nici să le siliți să vă înapoieze o parte din ceea ce le-ați dat, doar dacă nu au preacurvit. Purtați-vă cu ele cuviincios! Dacă le urâți..., însă cum puteți urî în ceva care Dumnezeu a pus atâta bine?

Versetul 20: Dacă vreți să schimbați o soție pe alta, și i-ați dat deja un talant uneia dintre ele, nu-l mai luați înapoi. A-i lua înapoi este o josnicie și-un păcat vădit.

Versetul 21: Și cum l-ați lua, atunci când v-ați legat unul de celălalt și femeile voastre au primit de la voi un legământ greu?

Versetul 22: Nu vă căsătoriți cu femeile e care tații voștri le-au avut de soții, în afară de cea ce a fost înainte, căci cu adevărat aceasta este o faptă nerușinată și silnică, un drum rău ales.

Versetul 23: Vă sunt oprite vouă: memele voastre, fiicele voastre, surorile voastre, mătușile din partea tatălui, mătușile din partea mamei, fiicele fraților voștri, fiicele surorilor voastre, mamele voastre care v-au alăptat, surorile voastrede lapte, mamele femeilor voastre, fiicele voastre vitrege aflate sub oblăduirea voastră, cele născute din femeile voastre cu care ați fost căsătoriți cândva – dacă nu ați apucat însă să intrați la ele nicio vină nu va fi asupra voastră – soțiile fiilor voștri, zămisliți din coapsa voastră. Vă este oprit să vă căsătoriți cu două surori Pentru căsătoria cu două surori în același timp , în afară înainte de ceea ce a fost înainte. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

Versetul 24: după cum vă sunt oprite femeile măritate Este vorba de femeile aflate în puterea soțului , chiar și pentru o perioadă de după divorț. , afară de cele pe acre le stăpânește dreapta voastră. Așa vă este scris vouă de la Dumnezeu. Afară de acestea, vă este îngăduit să vă folosiți averile pentru a vă căsători cu celelalte și nu pentru a vă desfrâna. Dați-le femeilor cu care v-ați desfătat răsplata, căci aceasta este o datorie. Nicio greșeală nu va fi asupra voastră pentru ceea ce ați căzut împreună la învoială, păzind ceea ce era poruncit. Dumnezeu este Știutor, Înțelept.