Educația în Polonia este obligatorie. Fiecare copil trebuie să primească educație de la vârsta de 6 ani până la vârsta de 18 ani. De asemenea, este obligatoriu ca copiii în vârstă de 6 ani să primească un an de educație la grădiniță (în , literalmente grădiniță) educație, înainte de a începe școala primară (în ) la vârsta de 6 ani. Școala primară durează opt ani (clasele 1-8), iar elevii trebuie să susțină un examen final la sfârșitul clasei a opta. După absolvirea școlii primare, oamenii merg de obicei la școala secundară (în ), care durează 4 sau 5 ani. De asemenea, ei pot alege să se pregătească pentru o anumită profesie sau meserie și să dobândească experiență profesională și calificări prin ucenicie. După absolvirea școlii secundare și promovarea examenului final, numit , se poate urma o educație superioară la o universitate, colegiu etc.
Ministerul Polonez al Educației înființat de regele Stanisław August Poniatowski în 1773 a fost primul minister al educației din lume,Norman Davies, God's Playground: A History of Poland, Columbia University Press, 2005, , Google Print, p.167 iar tradițiile continuă. Studiul internațional PISA 2012 a lăudat progresele înregistrate de învățământul polonez în matematică, științe și alfabetizare; numărul elevilor cu cele mai bune performanțe a crescut din 2003, în timp ce numărul elevilor cu performanțe scăzute a scăzut din nou. În 2014, Pearson/Economist Intelligence Unit a clasificat învățământul polonez pe locul cinci în Europa și pe locul zece în lume.Top 20 Education Systems BBC. Source: Pearson/Economist Intelligence Unit.
Există mai multe alternative pentru învățământul secundar superior ulterior, cele mai comune fiind cei patru (trei până în 2017) ani dintr-un sau cinci (patru până în 2017) ani într-un technikum. Ambele se încheie cu un examen de maturitate (, similar cu bacalaureatul francez), și pot fi urmate de mai multe forme de învățământ superior, care conduc la licență: licencjat sau inżynier (calificarea primului ciclu al Procesului Bologna din Polonia), Master: (calificarea din al doilea ciclu al Procesului Bologna din Polonia) și, eventual, doctorat: doktor (calificarea din al treilea ciclu al Procesului Bologna din Polonia). Sistemul de învățământ din Polonia permite 22 de ani de școlarizare continuă, neîntreruptă.
Învățământul obligatoriu
Școală primară De obicei, copiii încep să frecventeze școala primară (, cunoscută și sub denumirea colocvială de ) la vârsta de șapte ani. Școala primară durează de obicei opt ani (clasele 1-8). Înainte de 2017, școala primară dura doar șase ani (clasele 1-6), după care elevii urmau (gimnaziu), de asemenea obligatorie, care dura trei ani. Cu toate acestea, situația s-a schimbat odată cu introducerea actului „Legea privind educația școlară” din 2016 de către ministrul de atunci al educației, . Gimnazjum a fost abolit și înlocuit cu 8 ani de școală primară (față de sistemul anterior de 6 ani de școală primară + 3 ani de ). Modificările au început să intre în vigoare la 1 septembrie 2017.
Primii trei ani de școală primară sunt „integrați”, cu un singur profesor care se ocupă singur de toate sau de majoritatea materiilor, în timp ce următorii cinci ani sunt predați de profesori care se ocupă de materii specifice. În timpul primilor trei ani, copiii studiază de obicei doar câteva materii: poloneză, matematică, o limbă străină (de obicei, engleza), educație fizică (, adesea abreviată ca WF) și ore opționale de religie (). Acest lucru poate varia, totuși, în diferite școli. În următorii cinci ani, elevii învață, de asemenea, unele materii suplimentare, cum ar fi biologia, fizica și o a doua limbă străină (germană, spaniolă, rusă fiind cele mai populare). La sfârșitul școlii primare, elevii susțin un examen național obligatoriu de competențe (, literalmente un examen de clasa a VIII-a). Examenul în sine este obligatoriu, însă nu are un rezultat minim de trecere, ceea ce înseamnă că este imposibil să nu-l promoveze. După susținerea examenului și absolvirea școlii primare, elevul urmează, de obicei, școala secundară.
Liceu Până în 2019, gimnaziul () cuprindea învățământul secundar inferior și încheia învățământul general de bază și dura trei ani. Disciplinele predate erau: Limba poloneză, istorie, educație civică, două limbi străine, matematică, fizică și astronomie, chimie, biologie, geografie, arte plastice/muzică, tehnologie, tehnologia informației, educație fizică și religie sau etică. La sfârșitul programei școlare, elevii erau evaluați pe baza rezultatelor obținute la cincinal și pe baza unui examen la științe umaniste, științe și limbi străine.
În urma reformei din 2016 a partidului de guvernământ PiS, au fost introduse treptat schimbări în sistemul de învățământ polonez. Începând cu anul școlar 2017/18, școlile gimnaziale urmau să fie desființate, școlile primare urmau să fie extinse la opt ani, iar școlile secundare superioare urmau să primească un an în plus, așa cum era înainte de 1999. Instituțiile urmau fie să se închidă, fie să fie transformate în școli primare sau licee până la 1 septembrie 2019.
Învățământul secundar superior Învățământul secundar superior începe la sfârșitul învățământului obligatoriu cu normă întreagă, pregătind elevii pentru intrarea directă pe și/sau în învățământul terțiar (adică superior). Învățământul secundar superior ia mai multe forme.
Învățământul general poate fi urmat în școli secundare generale (liceum): după patru ani, elevii pot promova „Matura”, care le permite accesul la învățământul superior. Învățământul profesional și tehnic este asigurat în principal de școli tehnice (technikum) și/sau școli profesionale de bază (zasadnicza szkoła zawodowa). Școlile tehnice durează cinci ani și conduc la Matura. Scopul lor principal este de a preda ocupații și meserii, cele mai populare fiind: contabil, mecanic, electronist și vânzător. Școlile profesionale de bază oferă un învățământ profesional care durează trei ani și acordă un certificat de competență în diverse domenii, cele mai populare fiind: vânzător, bucătar, grădinar, mecanic auto, coafor și brutar. Absolvenții școlilor profesionale de bază pot promova examenul de maturitate după un program extracurricular de doi ani într-o școală secundară generală sau, din 2004, de trei ani într-o școală tehnică. Școlile secundare generale profilate (liceum profilowane) oferă un învățământ profesional în patru ani, dar numai în domeniile descrise de Clasificarea poloneză a activităților (PKD). În plus, elevii cu handicap mintal și/sau fizic se pot înscrie în școli speciale (szkoła specjalna) care îi pregătesc pentru examenul de maturitate în trei ani.
Învățământul terțiar
miniatura|250x250px| Legitimație de student polonez Polonia urmează sistemul Bologna și majoritatea programelor sale de învățământ terțiar sunt alcătuite din două cicluri: o diplomă de licență de trei ani urmată de o diplomă de masterat de doi ani. Cu toate acestea, unele diplome de masterat sunt acordate în urma unui program unic de ciclu lung, cu o durată cuprinsă între patru și șase ani (ex: cinci ani pentru farmacie, șase ani pentru medicină). Programele de doctorat sunt realizate în aproximativ trei ani. Diploma de profesor de școală primară necesită trei ani de studiu în cadrul unei școli de formare a profesorilor. Învățământul profesional este gestionat de școala postliceală (szkoła policealna), cu programe care durează doi ani și jumătate.
Sistemul de notare la nivel universitar Învățământul la nivel universitar utilizează un sistem numeric de note de la 2 la 5, majoritatea notelor incluzând creșteri de 0,5 puncte: 2.0 este nota de eșec, 3.0 este cea mai mică notă de trecere, urmată de 3.5, 4.0 și 4.5, 5.0 fiind cea mai mare notă. Nu există nota 2,5. O notă de 5,5 sau 6,0 este acordată uneori ca notă „depășește așteptările”, dar aceasta diferă de la o universitate la alta și poate fi echivalentă cu 5,0 în anumite scopuri. În mod similar, nota „3” este acordată ocazional (dar foarte rar) ca o notă „abia de trecere”, dar în toate scopurile oficiale este echivalentă cu 3,0.
Notarea se face în fiecare semestru (de două ori pe an), nu doar o dată într-un an școlar. În funcție de materie, nota finală se poate baza pe rezultatul unui singur examen sau pe performanța elevului pe parcursul întregului semestru. În acest din urmă caz, se utilizează în general un sistem de puncte, mai degrabă decât scara 2-5. Punctele acumulate pe parcursul semestrului sunt însumate și convertite într-o notă finală în conformitate cu o anumită scală.
Având în vedere că o notă insuficientă înseamnă pur și simplu că trebuie să repete materia la care a picat și poate fi, de obicei, corectată la un nou examen (și, în unele cazuri, și la un „examen de comisie” special), aceasta este utilizată mult mai liber și este destul de frecvent ca un număr semnificativ de studenți să pice un curs de la prima încercare.
Limbi străine Elevii din școlile poloneze învață de obicei una sau două limbi străine. În 2005/2006, procentul elevilor care studiau limbi străine în școlile poloneze includea engleză – 67,9%, germană – 33,3%, franceză – 13,3%, spaniolă – 10,2%, rusă – 6,1%, italiană – 4,3%, latină – 0,6 %.
În 2005/2006, în școlile pentru minoritățile naționale erau 49.200 de elevi, majoritatea în școli de limbă germană, cașubă, ucraineană și bielorusă.
În cadrul reformei educației introduse de ministrul polonez al educației, , elevii din școlile gimnaziale poloneze trebuiau să învețe două limbi străine diferite. Prima limbă străină (de obicei engleza) era predată de trei ori pe săptămână. A doua limbă străină era predată de două ori pe săptămână. Reforma a introdus două niveluri diferite ale examenului – un nivel superior (dacă un elev învăța aceeași limbă în școala primară) și un nivel standard (dacă un elev învăța prima limbă în școala secundară inferioară). Rezultatele examenelor de limbă din învățământul secundar inferior au contribuit la criteriile de înscriere în învățământul secundar superior.
Istoric Educația societății poloneze a fost un obiectiv al conducătorilor încă din secolul al XII-lea, iar Polonia a devenit curând una dintre cele mai educate țări din Europa. Catalogul bibliotecii Capitolului Catedralei din Cracovia datând din 1110 arată că, la începutul secolului al XII-lea, intelectualii polonezi aveau acces la literatura europeană. Universitatea Jagiellonă, fondată în 1364 de regele Cazimir al III-lea în Cracovia, este una dintre cele mai vechi universități din Europa. În 1773, regele Stanisław August Poniatowski a înființat Comisia de Educație Națională (Komisja Edukacji Narodowej), primul minister de stat al educației din lume. miniatura| Episcopul de Vilnius, , a fost primul președinte al Comisiei pentru Educație Națională Prima universitate din Polonia, Universitatea Jagiellonă din Cracovia, a fost înființată în 1364 de Cazimir al III-lea cel Mare în Cracovia. Este cea mai veche universitate din Polonia. Este a doua cea mai veche universitate din Europa Centrală (după Universitatea din Praga) și una dintre cele mai vechi universități din lume. Cazimir al III-lea și-a dat seama că națiunea avea nevoie de o clasă de oameni educați, în special de avocați, care să poată codifica legile țării și să administreze tribunalele și birourile. Eforturile sale de a fonda o instituție de învățământ superior în Polonia au fost în cele din urmă răsplătite atunci când Papa Urban al V-lea i-a acordat permisiunea de a deschide Universitatea din Cracovia.
În secolul al XVI-lea, 90% din toate parohiile din Polonia Mică și Polonia Mare aveau școli în care se predau gramatica și latina la nivel de bază, în timp ce învățământul secundar era disponibil în orașe și în orașele mai mari. La Universitatea Jagiellonă, 65% dintre studenți proveneau din mediul urban, 25% din nobilime și 10% din familii de țărani.