Dr. Josef Allen Hynek (n. 1 mai 1910 – d. 27 aprilie 1986) a fost un astronom american, profesor și ufolog. Este cel mai cunoscut, probabil, pentru studiile sale privind OZN-urile. A colaborat în calitate de consultant științific la studiile ufologice efectuate de către U.S. Air Force sub trei nume consecutive: Project Sign (1947–1949), Project Grudge (1949–1952) și Project Blue Book (1952 - 1969). Zeci de ani după aceea, el a realizat independent propria cercetare a OZN-urilor, dezvoltând sistemul de clasificare al întâlnirilor, fiind considerat părintele conceptului de analiză științifică atât a rapoartelor cât și, mai ales, a căutării dovezilor lăsate de presupuse OZN-uri.
Viața timpurie și cariera thumb|Allen Hynek (stânga) şi Jacques Vallee (dreapta) Hynek s-a născut în Chicago, din părinți cehi. În 1931, Hynek și-a luat diplomă de licență la Universitatea din Chicago. În 1935, a luat un doctorat în astrofizică la Observatorul Yerkes. El s-a alăturat Departamentului de Fizică și Astronomie de la Universitatea de Stat din Ohio în 1936. S-a specializat în studiul evoluției stelare și în identificarea binară spectroscopică.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Hynek a fost cercetător civil la laboratorul de fizică aplicată de la Johns Hopkins, unde a contribuit la dezvoltarea focosului radio de proximitate folosit de Marina Statelor Unite.
După război, Hynek a revenit la Departamentul de fizică și astronomie de la Universitatea de Stat din Ohio, devenind profesor titular în 1950.
În 1956, a părăsit Universitatea pentru a se alătura profesorului Fred Whipple, astronom Harvard de la Observatorul Smithsonian de astrofizică, care era combinat cu Observatorul Harvard de la Harvard. Hynek s-a ocupat cu urmărirea unui satelit spațial american, un proiect pentru Anul Geofizic Internațional în 1956 și următorii. În plus față de cele peste 200 de echipe de oameni de știință amatori din întreaga lume care au făcut parte din Operațiunea Moonwatch, acolo erau 12 stații fotografice Baker-Nunn. O cameră specială de înregistrare a fost concepută pentru această activitate și un prototip a fost construit și testat și apoi dezasamblat atunci când, pe 4 octombrie 1957, Uniunea Sovietică a lansat primul său satelit, Sputnik.
După finalizarea lucrărilor sale privind satelitul american, Hynek s-au întors în învățământ, ocupându-și poziția de profesor, fiind numit președinte al departamentului de astronomie de la Universitatea Northwestern în 1960.
Joel Hynek, fiul său, este un câștigător al Premiului Oscar pentru efecte vizuale, el regizând așa-numitul efect de camuflaj al Predatorului pentru R/Greenberg Associates (R/GA).
Implicarea timpurie în studiul OZN-urilor (Proiectul Blue Book) Ca răspuns la multiplele observații ale unor "farfurii zburătoare" (mai târziu numite obiecte zburătoare neidentificate), Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii au inițiat Project Sign în 1948; mai târziu aceasta a fost continuat ca Project Grudge, care, la rândul său, a devenit Project Blue Book în 1952. Hynek a fost chemat pentru a colabora în cadrul proiectului Sign în calitate de consultant științific pentru investigarea rapoartelor privind OZN-urile. Hynek a studiat un raport OZN și a decis ulterior că descrierea respectivului OZN sugerează un obiect astronomic cunoscut.
Când Hynek s-a alăturat proiectului Sign, el a fost inițial sceptic vizavi de rapoartele privind OZN-urile. Hynek a suspectat că rapoartele OZN au fost făcute de către martori care nu erau de încredere sau de către persoane care au identificat greșit obiecte făcute de om sau naturale. În 1948, Hynek a declarat că "întregul subiect pare ridicol," și a l-a descris ca fiind un moft, care va trece în curând.Schneidman and Daniels, 1987, p. 110
În primii ani de studiu al OZN-urilor, Hynek ar putea fi numit fără tăgadă ca o persoană implicată puternic în demascarea fenomenului OZN. El a crezut că un mare număr de OZN-uri ar putea fi explicate ca fenomene prozaice identificate în mod eronat de către observator. Dar, dincolo de aceste cazuri destul de evidente, Hynek a trecut dincolo de limita logicii în încercarea sa de a explica cât mai multe rapoarte de OZN-uri ca fiind false. În cartea sa din 1977, Hynek a recunoscut că el s-a bucurat de rolul său de demistificator al Forțelor Aeriene. De asemenea, el a remarcat că acest lucru era exact ceea ce Forțele Aeriene așteptau de la el. Schimbare a opiniei Opiniile lui Hynek despre OZN-uri au început să sufere o schimbare lentă și treptată. După ce a examinat sute de rapoarte de-a lungul deceniilor (inclusiv unele făcute de martori credibili, inclusiv astronomi, piloți, ofițeri de poliție și personal militar), Hynek a concluzionat că unele rapoarte sunt observații empirice autentifice.
O altă schimbare a opiniei lui Hynek a intervenit după efectuarea unui sondaj informal în rândul colegilor săi astronomi la începutul anilor 1950. Printre cei chestionați de Hynek a fost și Dr. Clyde Tombaugh, cel care a descoperit planeta pitică Pluto. Din cei 44 de astronomi, cinci (peste 11 la sută) au văzut obiecte aeriene care nu pot fi explicate în niciun fel de știința mainstream. Cei mai mulți dintre acești astronomi nu au dezvăluit ceea ce au văzut de teama de a fi ridiculizați sau că-și vor deteriora reputațiile sau carierele. (Tombaugh a fost o excepție, care nu s-a ferit să descrie deschis propriile observații ale unor OZN-uri). Hynek, de asemenea, a remarcat faptul că acest raport de 11% este mai mare decât procentul oamenilor obișnuiți care au pretins că au văzut OZN-uri. Mai mult, astronomii au probabil mai multe cunoștințe vaste decât publicul larg despre observarea cerului și evaluarea a ceea ce văd, astfel încât observațiile lor au fost, fără îndoială, mult mai impresionante. Hynek a fost, de asemenea, tulburat de ceea ce el considera ca fiind o atitudine de desconsiderare sau arogantă din partea majorității oameni de știință mainstream față de rapoartele OZN și față de martori.
Prima dovadă privind schimbarea opiniei lui Hynek a apărut în 1953, când acesta a scris un articol pentru numărul din aprilie 1953 al Journal of the Optical Society of America, articol intitulat "Fenomene aeriene neobișnuite" și care conținea ceea ce avea să devină, probabil, cea mai bine cunoscută declarație a lui Hynek:
"Ridicolul nu face parte din metoda științifică și nu ar trebui să fie prezentat așa ceva oamenilor. Fluxul constant de rapoarte, de multe ori realizat în colaborare cu observatori fiabili, ridică întrebări privind obligația și responsabilitatea științifică. Este acolo ... orice fel de reziduu care să fie demn de atenție științifică? sau, dacă nu există, nu avem o obligație de a spune acest lucru publicului, dar nu în cuvinte de ridiculizare pe față, ci la modul serios, pentru a păstra încrederea publicului în știință și în oamenii de știință? "(Sublinieri în original)
Eseul a fost foarte atent formulat: Hynek nu afirmă că OZN-urile sunt un fenomen extraordinar. Dar este clar că, indiferent de opiniile sale, Hynek a fost din ce în ce mai tulburat observând modul superficial în care majoritatea oamenilor de știință au tratat fenomenul OZN. În 1953, Hynek a fost un membru asociat al comitetului Robertson, care a concluzionat că nu era nimic anormal în privința OZN-urilorREPORT OF SCIENTIFIC ADVISORY PANEL ON UNIDENTIFIED FLYING OBJECTS CONVENED BY OFFICE OF SCIENTIFIC INTELLIGENCE, CIA January 14 - 18, 1953 și că o campanie de relații publice ar trebui să fie întreprinsă pentru a demitiza acest subiect și de a reduce interesul public. Hynek, mai târziu, s-a plâns că acest comitet științific a ajutat la defăimarea studiului științific al OZN-urilor.
Atunci când rapoartele OZN au continuat într-un ritm constant, Hynek a alocat ceva timp pentru a le studia și a stabilit ca unele erau profund enigmatice, chiar și după un studiu considerabil. La un moment dat, el a spus: "Ca om de știință trebuie să fiu conștient de lecțiile trecutului; de prea multe ori s-a întâmplat ca probleme de mare valoare pentru știință au fost trecute cu vederea, deoarece noul fenomen nu se potrivea cu perspectivele științifice acceptate ale perioadei."Schneidman and Daniels, 110
Într-un interviu din 1985, când a fost întrebat ce anume a dus la schimbarea sa de opinie, Hynek a răspuns, "Două lucruri, de fapt. Unul a fost atitudinea complet negativă și inflexibilă a Forțelor Aeriene. Acestea nu ar da OZN-urilor nicio șansă de a exista, chiar dacă ar zbura ziua în sus și jos de-a lungul unei străzi pline [de oameni]. Totul trebuia să aibă o explicație. [...] Nu se poate presupune că totul este negru, indiferent despre ce este vorba. În al doilea rând, calibrul unor martori a început să mă pună pe gânduri. Au fost câteva cazuri în care martorii erau piloți militari, de exemplu, și știam că aceștia sunt destul de bine instruiți, astfel încât am început să cred că, ei bine, poate că a fost ceva până la urmă".
Indiferent de opiniile sale personale, Hynek a fost, în general, urmărea încă linia dinainte trasată de Ruppelt în cadrul proiectului Blue Book: Nu există OZN-uri și rapoartele pot fi în mare parte explicate ca greșeli de identificare.
Hynek a rămas alături de proiectul Sign și după ce acesta a devenit proiectul Grudge (deși s-a implicat mult mai puțin decât la proiectul Sign). Proiectul Grudge a fost înlocuit cu Project Blue Book la începutul anului 1952. Hynek a continuat în calitate de consultant științific la Proiectul Blue Book. Căpitanul Air Force Edward J. Ruppelt (primul director al proiectului Blue Book) spunea despre Hynek că "a fost unul dintre cei mai impresionanți oamenii de știință pe care i-am întâlnit în timp ce am lucrat la proiectul privind OZN-urile, și am întâlnit mulți oameni buni. El nu a făcut două lucruri pe care unii dintre ei le-au făcut: să dea răspunsul înainte de a cunoște problema sau să înceapă imediat să-și expună realizările sale în domeniul științei."
Deși Hynek l-a considerat pe Ruppelt ca fiind un director capabil să conducă Proiectul Blue Book în direcția cea bună, Ruppelt a fost la conducerea Blue Book doar câțiva ani. Hynek a declarat că după plecarea lui Ruppelt, în opinia sa, Proiectul Blue Book a fost puțin mai mult decât un exercițiu de relații publice, deoarece puține cercetări sau chiar deloc au fost realizate prin metoda științifică.
Hynek a început ocazional să fie în dezacord public cu concluziile Blue Book. Până la începutul anilor 1960, după aproximativ un deceniu și jumătate de studiu, Clark scrie că "schimbarea aparent a opiniei lui Hynek cu privire la problema OZN a fost un secret." Abia după ce Blue Book a fost dizolvat oficial a început Hynek să vorbească mai deschis despre acest lucru.
Prin natura sa, Hynek era precaut și conservator. El a speculat că personalitatea sa a fost un motiv pentru care Forțele Aeriene l-au ținut drept consultant timp de peste două decenii.
Unii ufologi au crezut că Hynek a fost necinstit sau chiar duplicitar în ceea ce privește această schimbare de opinie. Fizicianul Dr. James E. McDonald, de exemplu, i-a scris lui Hynek în 1970, sugerând că, atunci când va fi evaluat de către generațiile viitoare, maiorul retras Donald E. Keyhoe ar putea fi considerat un ufolog mult mai obiectiv, cinstit și mai științific.
Acest lucru avea loc în timpul ultimelor stadii ale proiectului Blue Book din anii 1960 când Hynek a început să vorbească deschis despre dezacordurilor și dezamăgirile sale privind Air Force. Printre cazurile în care și-a exprimat deschis o opinie separată față de Air Force au fost extrem de mediatizata Urmărirea OZN din Comitatul Portage (en) (în care mai mulți ofițeri de poliție au urmărit un OZN timp de cca. o jumătate de oră), și întâlnirea de Lonnie Zamora. Un ofițer de poliție, Zamora, a raportat o întâlnire cu un fel de avion metalic în formă de ou lângă Socorro, New Mexico.