Coman (în ; Keleti utazása a' magyarok' őshelyeinek kinyomozása végett 1844 és 1845, Pesten, 1851, p. 185 sau Gajdár Pál Péter Domokos, A moldvai magyarság, Fekete Sas Kiadó, Budapest, 2001, p. 419) este un sat în comuna Sănduleni din județul Bacău, Moldova, România.
Istoric Satul actual este compus din așezările Coman (în , „Baza de date a localităților moldovenești cu conotații maghiare (IV.)”, în Moldvai Magyarság, Új sorozat, 18. évfolyam, 2. szám, februarie 2008, pp. 22-23) și GăidarPlan Director de Tragere scara 1:20.000, Proiecția Lambert-Cholesky, România, 1917-1951 (în ). Victor Spinei a inclus numele satului Coman, ca așezare aflată pe pârâul Turlui, afluent de stânga al Tazlăului, alături de denumirile de origine turanică de tip Berindești și Coman, prezente în Moldova medievală.Victor Spinei, Realități etnice și politice în Moldova meridională în secolele X-XIII: români și turanici, Editura Junimea, Iași, 1985, p. 150 Victor Spinei, The Romanians and the Turkic Nomads North of the Danube Delta from the Tenth to the Mid-Thirteenth Century, Series: East Central and Eastern Europe in the Middle Ages, 450-1450, Volume 6, Brill, Leiden, 2009, p. 313 Satul a fost găsit menționat în danii domnești din anul 1409. O referire la seliștea lui Coman a fost făcută în momentul cumpărării acesteia de către Sima Turluianul de la Marena, fiica lui Ulea,Mihai Berza, Ștefan Pascu (editori), Documenta Romaniae historica: 1449-1486, Academia de Științe Sociale și Politice a Republicii Socialiste România. Secția de Istorie și Arheologie, Institutul de Istorie „N. Iorga”, Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1971, p. 474 în jurul anului 1462.Gheorghe Ghibănescu, Surete și izvoade: Volumul II: Documente slavo-române (1433–1633), Tipografia „Dacia” Iliescu, Grossu & Comp., Iași, 1907, p. 331
Potrivit lui în cartea sa Keleti utazása a' magyarok' őshelyeinek kinyomozása végett 1844 és 1845 (1851), Coman era cunoscut drept o vale largă din Ținutul Bacăului, la vest de Bogdánfalva (Valea Seacă) și Forrófalva (Faraoani), separate de un munte. Valea era utilizată ca fânaț, cu terenul deținut de mai mulți boieri și răzeși care închiriau parcele altor locuitori din sate vecine pentru fân sau le foloseau ei înșiși pentru a face țarcuri de iarnă pentru vite.
Despre Găidar (Gajdár) a menționat că era proprietatea lui Stamatachi din Ținutul Bacăului, ca parte a satului Szekatúra și ca filială a parohiei din Călugăra, la 3 ore spre sud de aceasta. Populația era formată din 150 de ceangăi-maghiari catolici, veniți din Călugăra în urmă cu 5 ani, după ce fuseseră privați de reședințele lor. , Keleti utazása a' magyarok' őshelyeinek kinyomozása végett 1844 és 1845, Pesten, 1851, p. 176 În 1868, l-a menționat ca Gaidár și cu o populație de 127 de catolici. , Kákoly Fehérvári Hittanár, Uti-Naplója, 1868, în Veszely Károly, és , Utazása Moldva-Oláhhonban 1868, 1870, Marosvásárhely, p. 50 În 1912, Găidar a avut o populație de 241 de locuitori. Pál Péter Domokos a menționat 80 de familii. Jerney, Kovács și Domokos au găsit populația ca fiind vorbitoare de limbă maghiară.
În 1908, Coman era înregistrat drept cătun.Monitorul Oficial, Județul Bacău, în „Tablou de comunele rurale, cu satele și cătunele ce le compun și de plășile din țară, pe județe”, anexa decretului din 29 aprilie 1908, București, 1908, p. 957 În 1968 satul Găidar a fost desființat și comasat cu satul Coman.
La recensământul populației din 1930, din punct de vedere al naționalității Coman avea o populație de 56 de locuitori, dintre care 53 de români (94,64%) și 3 sârbi/croați/sloveni (5,36%). După limba maternă, 55 erau de limbă română (98,21%) și unul de sârbă/croată/slovenă (1,79%). După religie, 42 erau Romano-catolici (75%) și restul de 14 (25%) erau ortodocși.Recensământul General al Populației din 1930, „Vol. II: Neam, limbă maternă, religie, Partea 1: Neam, limbă maternă”, Monitorul Oficial, Imprimeria Națională, București, 1938, pp. 38-39 În general, în comparație cu statisticile unor misionari, preoți locali, recensăminte anterioare (1859, sfârșitul secolului al XIX-lea), numărul maghiarilor și vorbitorilor de limbă maghiară declarați în județul Bacău a fost mult mai mare în trecut. După apariția României Mari, recensământul din 1930 a produs o contradicție cu celelalte evidențe ca parte a unui fenomen în care oficialii naționaliști au prezentat prin date false minoritățile naționale, implicit ceangăii din Moldova, ca în curs de dispariție. , „An Overview of the Modern History of the Moldavian Csángó-Hungarians”, în Hungarian Csángós in Moldavia – Essays on the Past and Present of the Hungarian Csángós in Moldavia, Teleki László Foundation - Pro Minoritate Foundation, Budapesta, 2002, p. 52
Învățământ În limba maghiară În anul 2006 a început predarea intrașcolară a învățământului în limba maghiară, solicitată de mai multe familii. Demersul a fost primit de către primarul comunei, directorul școlii de stat în română și preotul romano-catolic, însă a fost contracarat de profesorii școlii de stat,Elvira Oláh-Gál, „Coman – teamă după scandal”, în Moldvai Magyarság, Új sorozat, 17. évfolyam, 10. szám, octombrie 2007, p. 6 prin Consiliul Școlar,„Știri educaționale”, în Moldvai Magyarság, Új sorozat, 17. évfolyam, 7. szám, iulie 2007, p. 5 care au aplicat pedepse elevilor. Situația a fost relatată și de revista Kapu, în 2007, care menționează că, deși inițial 43 de părinți au depus cereri pentru introducerea a 3–4 ore de limba maghiară pe săptămână, aceștia au fost ulterior convinși să-și retragă solicitările în urma presiunilor exercitate de autoritățile locale. O situație asemănătoare s-a petrecut în aceeași perioadă la Luizi-Călugăra, în amândouă cazuri anumiți părinți fiind nevoiți să își retragă cererile.
Note
Coman, Sănduleni