miniatura|Președinte al PUN din 07.12.2019 Octavian Țîcu (n. 21 august 1972, Costuleni, Ungheni) este un istoric, politician și fost boxer profesionist din Republica Moldova, Ministru al Tineretului și Sportului din Republicii Moldova între 26 februarie - 30 mai 2013, după ce l-a înlocuit pe Ion Cebanu (2011 - 2013). A fost înaintat în funcție de Partidul Liberal.
Octavian Țîcu este un fost boxer profesionist. Între 1995 și 2003 el a devenit de 7 ori campion național la box în Republica Moldova. Iar în 1996 a reprezentat Republica Moldova la Jocurile Olimpice de vară din 1996, la categoria 57-60 kg.1996 Moldova Olympic Boxing rosters, game schedules, photos, articles, and videos | Fanbase
A făcut parte din Comisia pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, formată la 14 ianuarie 2010.
În martie 2015 el s-a alăturat grupului de inițiativă de formare a Partidului Popular European din Moldova. La alegerile locale generale din 14 iunie 2015 a fost ales în funcția de consilier raional în Ungheni din partea Blocului electoral „Platforma Populară Europeană din Moldova — Iurie Leancă”.
Pe 20 august 2015, în cadrul ședinței consiliului raional Ungheni, Octavian Țîcu a anunțat că părăsește Partidul Popular European și și-a depus și mandatul de consilier raional în Ungheni, arătându-se nemulțumit de felul cum s-a făcut coaliție la nivel raional.Octavian Țîcu părăsește rândurile PPEM: Nu mai cred în acest partid, unimedia.infoOctavian Țîcu părăsește partidul lui Leancă și renunță la mandatul de consilier , independent.md
În anul 2018 se implică în fondarea Mișcării de Rezistență Națională și a Blocului Electiral „ACUM” împotriva regimului oligarhic condus de Vladimir Plahotniuc, iar la 19 februarie 2019 devine deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe listele Blocului „ACUM”.
În anul 2019 a candidat la alegerile pentru primăria municipiului Chișinău, unde obiține al patrulea rezultat (5 % din voturi, est. 12 mii voturi).
La 07.12.2019, Octavian Țîcu, a fost ales Președinte al Partidului Unității Naționale cu vot unanim în cadrul Congresului II Extraordinar al formațiunii.
A fost candidat la alegerile prezidențiale din 2020, obținând al șaselea rezultat (2 % din voturi, est. 27 mii voturi).
Din decembrie 2021 s-a retras de la șefia PUN și din politica moldovenească, revenind la activitățile academice și de cercetare.
Distincții, premii și decorații 2010 - Medalia „Meritul civic”, decorat de către Președintele Republicii Moldova. 2004 - Premiul Național al Tineretului în domeniul Științei și Literaturii pentru monografia - Problema Basarabiei și relațiile sovieto-române în perioada interbelică (1919-1939). 2004 – Premiul pentru cea mai bună carte a anului în Universitatea Liberă Internațională - Problema Basarabiei și relațiile sovieto-române în perioada interbelică (1919-1939). 2004 – Premiul cel mai bun șef de catedră al Universității Libere Internaționale în anul universitar 2003/2004. 1993 – Premiul Fundației Soros-Moldova pentru merite academice deosebite.
Concepția Istorică și Publicații Istoria Uniunii Sovietice (numită convențional în mediul academic occidental și „sovietologie”) este domeniul preocupărilor sale profesionale și științifice din anul 1994, atunci când în cadrul studiilor de doctorat la Facultatea de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” și-a ales ca temă de cercetare „Problema Basarabiei în relațiile româno-sovietice (1917-1940)”. La acel moment, sovietologia era un domeniu nou de cercetare în spațiul românesc, fapt care a determinat o încurajare a cercetărilor în această direcție din partea conducerii facultății, în special printre studenții basarabeni, prima generație de absolvenți ai facultății de istorie după prăbușirea URSS. Acest fapt a schimbat profund istoriografia românească și paradigmele de percepție a istoriei sovietice de pe ambele maluri ale Prutului în ultimele două decenii. Datorită cunoașterii limbii ruse, a istoriei și mentalității sovietice, dar și faptului că la acel moment a putut avea (încă) acces la arhivele sovietice (ruse) de la Moscova (în cadrul unui stagiu de documentare oferit de statul român în anul 1998), O. Țîcu a putut elabora o cercetare temeinică și inedită asupra problemei Basarabiei și relațiilor sovieto-române în perioada interbelică. Prin teza de doctorat, dar mai ales prin monografia „Problema Basarabiei și relațiile sovieto-române în perioada interbelică (1919-1940)”, publicată în 2004 la Editura Prut Internațional, Chișinău, s-au schimbat parametrii și paradigmele de percepție a politicii sovietice față de România și Basarabia în perioada interbelică. Lucrarea este primul studiu monografic asupra relațiilor interbelice sovieto-române, realizat după 1989/1991 în baza documentelor de arhivă sovietice și românești, dar și a documentelor americane, britanice și franceze publicate, care arată o legătură directă între aspectul internațional al problemei Basarabiei și dificultățile administrației românești în provincie ca rezultat al contestării actului Unirii de către diplomația de la Moscova și al acțiunii subversive sovietice desfășurate în Basarabia de către Uniunea Sovietică. În anul 2004 lucrarea a fost apreciată cu Premiul Național al Tineretului în domeniul Științei și Literaturii, acordat de Guvernul Republicii Moldova.
Interesul față de istoria Uniunii Sovietice și a spațiului post-sovietic a continuat să fie principala sa preocupare academică și științifică atât în centrele universitare din Republica Moldova și România, cât și în diversele experiențe academice avute în Europa și Statele Unite ale Americii. Din anul 2010 până în prezent desfășoară activitățile de cercetare ca angajat al Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei (transferat din anul 2022 în cadrul Universității de Stat din Moldova). Direcțiile principale de cercetare în cadrul institutului sunt istoria românilor în secolul 20, istoria sovietică și post-sovietică. Alături de Republica Moldova, o mare parte a activităților de predare și cercetare s-au desfășurat și se desfășoară în centrele universitare și de cercetare din România. În perioada 2009-2010 a prezentat cursul universitar „Conflictologia spațiului post-sovietic” la Facultatea de Istorie, Relații Internaționale și Științe Politice a Universității din Oradea, unde a avut o contribuție importantă la deschiderea și funcționarea Centrului de Studii Imperiale, fondat de Universitatea din Oradea și Universitatea de Stat din Moldova. În anul 2010-2011 a fost bursier al New Europe College din București, cu proiectul de cercetare „Russia and the Issue of Territorial Integrity in the post-Soviet States the cases of Ukraine, Georgia and Moldova”. În anul universitar 2014-2015 a fost profesor Erasmus la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, având ca proiect de cercetare „The “Abgrenzung”/”Antiromânism” Policy during the Cold War period: A study case on the Soviet politics of containment the West German and Romanian influences on the GDR and the Moldovan SSR”. Cercetarea a devenit parte a monografiei „Homo Moldovanus Sovietic: Teorii și practici de construcție identitară în R(A)SSM (1924-1989)” (Țîcu, 2018). Din anul 2013 este Cercetător Senior în cadrul Centrului de Cercetare pentru Relații Internaționale și Studii Culturale „Grigore Gafencu”, Universitatea Valahia din Târgoviște. În cadrul Centrului, în colaborare cu profesorul Silviu Miloiu, a publicat două lucrări importante, una despre relațiile dintre România, Republica Moldova și Lituania (From Neighbourhood to Partnership: Highlights of Lithuania Relations with Romania and Moldova, Târgoviște: Cetatea de Scaun, 2013), cealaltă asupra istoriei prizonierilor de război români în Kazahstan (Spassk 99: O istorie a prizonierilor de război români în documente și materiale, București: Eikon, 2016), o reală noutate istoriografică, în care s-a prezentat, în premieră pentru spațiul românesc, listele integrale ale celor circa 8 mii de prizonieri de război români din lagărul Spassk nr. 99, cel mai mare lagăr de prizonieri din URSS.
Din octombrie 2023 este profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București, unde prezintă cursul universitar „Holocaust și Gulag în istoria Europei”. Între 2013-2019 este fost inițiatorul și coordonatorul proiectului național „Expedițiile Memoriei”, desfășurat cu susținerea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni al Guvernului României, prin care anual a desfășurat expediții de cercetare și investigare a traseelor deportărilor staliniste în Kazahstan și Federația Rusă. La acest proiect au participat studenți și cercetători de la universitățile din Republica Moldova și România (București, Iași, Cluj), care împreună cu o echipă de filmare de la TVR Iași, s-au deplasat în regiunile Karaganda, Astana, Alma-Aty; Kyzyl-Orda, Djezkazgan (Kazahstan) și regiunile Irkutsk, Krasnoiarsk, Tomsk, Novosibirsk, Tiumeni (Federația Rusă), pentru a vedea la fața locului realitățile legate de locațiile deportărilor staliniste. În cadrul Expedițiilor Memoriei s-au răsturnat mai multe mituri și stereotipuri legate de caracterul deportărilor românilor basarabeni de către regimul sovietic, s-a reușit accesul la arhivele kazahe și ruse, s-au adunat mărturii ale supraviețuitorilor deportărilor și urmașilor acestora, au fost publicate mai multe lucrări științifice, inclusiv o teză de doctorat (Maria Zinovii, 2023) și au fost realizate 14 filme documentare (reg. Violeta Gorgos, prod. Virgiliu Mărgineanu) despre soarta deportaților, unele premiate la concursuri și festivaluri de film naționale și internaționale.
În colaborare cu cercetători de la instituțiile de profil ale Academiei Române a participat la elaborarea volumelor coordonate de dnul Ioan Aurel Pop, „Istoria Ilustrată a României și Republicii Moldova”, Vol. I-VI și „Marea Istorie Ilustrată a României și Republicii Moldova”, fiind autor al capitolelor „Basarabia de la dominația țaristă la Unirea cu România”; „Basarabia în cadrul României întregite” (1918-1940); „Basarabia în cadrul Uniunii Sovietice”, „Republica Moldova de la comunism la integrare europeană”.
Activitățile de predare și cercetare din Republica Moldova și România în domeniul sovietologiei au fost întregite de o vastă activitate internațională, desfășurată în centrele universitare și cercetare din Franța, Ungaria, Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, Ucraina, Elveția, Lituania, Finlanda, Letonia, etc. În anul 2004, la invitația și cu susținerea Facultății de Filozofie a Universității Paris 8, Franța, a prezentat în cadrul universității un șir de prelegeri și lecții publice asupra proceselor de tranziție post-comunistă în Europa de Est și CSI. În continuarea acestor preocupări, în iunie 2004 a fost invitat să reprezint Republica Moldova la Conferința Internațională a Francofoniei: „Développement durable: leçons et perspectives”, desfășurată în Ouagadougou, Burkina Faso. Tema comuncării: „La Republique Moldova et le processus de transition vers la democratie. Une vision retrospective et de perspective”. Comunicarea va fi publicată „Materials of the International Colloquium of the Francophony Développement durable: leçons et perspectives. Ouagadougou (Burkina Faso), 2004.
În calitate de Junior Fellow al Universității Central Europene, Budapesta, Ungaria, în anul 2005 a desfășurat la CEU proiectul de cercetare: „Shaping a post-Soviet Future. The Post-Communist Transition in the Republic of Moldova and the Baltic States in Comparative Perspective”.