Broderia este o cusătură în relief (reprezentând flori, ornamente sau alte motive), executată pe un material textil.Mic dicționar enciclopedic, Editura enciclopedică română, București, 1972 În sens mai larg, este considerată meșteșugul decorării țesăturilor sau altor materiale folosind un ac pentru a aplica fir sau lână. Este una dintre cele mai vechi forme de , având origini ce datează de mii de ani în diverse culturi.

Broderia poate include și alte materiale, cum ar fi perle, mărgele, pene sau paiete. În prezent, broderia se regăsește frecvent pe șepci, pălării, paltoane, pături, cămăși, denim, rochii și ciorapi.

O caracteristică esențială a broderiei este persistența tehnicilor de bază: cusăturile fundamentale de la începutul meșteșugului — , , punctul de fugă (tighel), (satin) și — rămân aceleași și astăzi.

O persoană care execută broderii se numește broder sau brodeză.

Istoric

Origini Dezvoltarea tehnicilor de cusut a fost favorizată de procesele practice de coasere, peticire, reparare și întărire a țesăturilor, iar potențialul decorativ al acestor tehnici a dus la apariția broderiei. Istoricii au remarcat stabilitatea deosebită a cusăturilor de bază de-a lungul timpului:

Arta broderiei este prezentă în întreaga lume, fiind descoperite numeroase exemple timpurii. Lucrări din China antică au fost datate în perioada . Într-un veșmânt din perioada migrațiilor din Suedia (aprox. 300–700 d.Hr.), marginile ornamentelor sunt întărite cu diverse cusături (punct de fugă, punct înapoi, punct de contur), dar nu este sigur dacă rolul acestei lucrări era pur funcțional (de întărire a cusăturilor) sau dacă poate fi interpretată ca broderie decorativă.Coatsworth, Elizabeth: "Stitches in Time: Establishing a History of Anglo-Saxon Embroidery", în .

Aplicații istorice și tehnici

În funcție de epocă, locație și materialele disponibile, broderia putea fi domeniul câtorva experți sau o tehnică populară larg răspândită. Această flexibilitate a dus la o varietate de lucrări, de la cele regale la cele de zi cu zi.

În Anglia medievală, ("Lucrare Engleză"), o tehnică folosită de atelierele profesionale, era renumită în întreaga Europă. În Anglia secolului al XVI-lea, unele cărți, de obicei biblii, aveau coperți brodate.

Broderia era o artă importantă și semnifica statutul social în lumea islamică medievală. Călătorul turc din secolul al XVII-lea, Evliya Çelebi, a numit-o "meșteșugul celor două mâini". În orașe precum Damasc, Cairo și Istanbul, broderia era vizibilă pe batiste, uniforme, steaguri, încălțăminte și robe.

În același timp, broderia este și o artă populară, folosind materiale accesibile neprofesioniștilor. Exemplele includ din Norvegia, din Ucraina, din Irlanda, din Bangladesh și din Japonia, care era folosită ca o modalitate de a întări îmbrăcămintea.

Istoric în România

Broderia are o tradiție profundă pe teritoriul României, fiind o componentă centrală a costumului popular și a textilelor de interior (ștergare, fețe de masă). Ia românească, în special, este recunoscută pentru complexitatea broderiilor sale (precum altița, râurii sau increțul), care variază semnificativ de la o zonă etnografică la alta.

Broderia veche românească, în special cea de la curțile domnești și mănăstiri (precum broderiile de pe veșmintele liturgice sau acoperămintele de mormânt, de exemplu cel al lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Putna), se remarcă prin folosirea intensă a firului de aur și argint (școala de la Putna este renumită în acest sens).Evoluția broderiei românești - „Știința de a mânui firul de aur“ , 13 februarie 2012, Mariana Sturzu, Ziarul Lumina Ana Dobjanschi a documentat extensiv acest subiect în lucrarea sa "Broderia veche românească".

Secolul al XXI-lea Începând cu sfârșitul anilor 2010, popularitatea broderiei manuale a cunoscut o creștere semnificativă. Datorită rețelelor sociale vizuale precum Pinterest și Instagram, artiștii își pot împărtăși lucrările pe scară largă, inspirând generațiile mai tinere să se apuce de lucrul cu acul.Kouhia, A. (2023). Crafts in the Time of Coronavirus: Pandemic Domestic Crafting in Finland on Instagram’s Covid-Related Craft Posts. M/C Journal, 26(6). https://doi.org/10.5204/mcj.2932 Mulți oameni folosesc, de asemenea, broderia în mod creativ pentru a repara sau recondiționa (cunoscută și ca upcycling) îmbrăcămintea, ca o reacție la supraconsumul și risipa din industria modei.

Clasificare

Clasificarea broderiilor se poate face după două criterii principale: modul în care designul se raportează la materialul de bază și relația dintre plasarea cusăturii și țesătură. Categoriile principale sunt broderia liberă (de suprafață), broderia pe fire numărate și broderia pe canava (needlepoint).

Broderia liberă (de suprafață): Designul se aplică direct pe țesătură, fără a se ține cont de structura (trama) acesteia. Exemplele includ și broderia tradițională chineză și japoneză.

Broderia pe fire numărate: Modelele se creează prin executarea cusăturilor peste un număr prestabilit de fire ale țesăturii de bază. Este mai ușor de lucrat pe o țesătură cu o structură uniformă, cum ar fi pânza de in, pânza Aida sau țesături speciale de bumbac. Exemplele includ și unele forme de .

Broderia pe canava (Needlepoint): Firele se cos printr-o plasă (canava), creând un model dens care acoperă complet țesătura de fond. Exemplele includ (broderia florentină).

În (cum ar fi Reticello) sau , țesătura de bază se deformează sau se taie pentru a crea goluri care sunt apoi decorate cu broderie, adesea cu fir de aceeași culoare cu țesătura (tehnică cunoscută ca sau "broderie albă").

Materiale și instrumente

Materialele de bază variază. Din punct de vedere istoric, se foloseau lâna, inul și mătasea. Astăzi, firul de brodat este fabricat din bumbac, și fire de noutate, pe lângă cele tradiționale. Broderia cu panglică folosește panglici înguste din mătase sau amec de mătase/.

Uneltele principale includ acul, a cărui mărime și tip variază, și un (sau ramă). Ghergheful se folosește pentru a menține materialul întins și a asigura o tensiune uniformă a cusăturilor, prevenind distorsionarea modelului și încrețirea materialului.

Broderia la mașină (Automatizare) si Digitalizarea Broderiei

Producția în masă a broderiei la mașină a apărut la începutul secolului XX. Prima mașină de brodat a fost mașina manuală, inventată în Franța în 1832 de Josué Heilmann. Următorul pas evolutiv a fost , care a adaptat tehnologia mașinii de cusut și a pentru a automatiza complet operațiunea. Fabricarea broderiilor la mașină în St. Gallen, Elveția, a înflorit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.Röllin, Peter. Stickerei-Zeit, Kultur und Kunst in St. Gallen 1870–1930. VGS Verlagsgemeinschaft, St. Gallen 1989, (în germană)

Broderia contemporană se coase cu o mașină de brodat computerizată, care folosește modele digitalizate cu software specializat. În broderia la mașină, diferite tipuri de „umpluturi" (fills) adaugă textură și design lucrării finite. Acest proces se folosește pentru a adăuga logo-uri și monograme pe cămăși de afaceri, cadouri și echipamente sportive.

Digitizarea broderiei reprezintă procesul tehnic de conversie a unei grafici vectoriale sau raster într-un set de instrucțiuni binare interpretabile de unitatea de control a mașinii de brodat (formate precum .DST sau .PES). Din punct de vedere tehnologic, acest flux depășește simpla conversie de format, implicând maparea vectorială a segmentelor și definirea unor parametri critici precum densitatea cusăturii, compensarea de tracțiune (pull compensation) și stratificarea suportului (underlay). Prin utilizarea unor software-uri specializate de tip CAD (ex. Wilcom, i-Cliqq sau PE-Design), digitizatorul programează manual secvențierea culorilor, unghiurile de înclinare a firelor și punctele de intrare/ieșire ale acului, optimizând astfel traseul capului de brodare pentru a minimiza salturile de ață și a asigura stabilitatea structurală a modelului pe diverse substraturi textile

În mitologie În mitologia greacă, se spune că zeița Atena a transmis arta broderiei (împreună cu țesutul) oamenilor, ceea ce a dus la faimoasa competiție dintre ea și muritoarea Arachne.

Galerie

Note

Bibliografie

Lectură suplimentară

Vezi și

Costume populare românești Ie (vestimentație) Goblen Dantelă Reticello

Tapiseria de la Bayeux

Legături externe

Categorie:Arte textile Categorie:Artizanat Categorie:Meșteșuguri