Aurel Cojan () a fost un pictor și artist decorator român.

Educație Aurel Cojan, născut într-o familie înstărită, a studiat inițial dreptul și arhitectura, însă a renunțat pentru a se dedica exclusiv picturii. În perioada 1932-1934, a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase București, secția pictură, unde i-a avut ca profesori pe Francisc Șirato și Camil Ressu. În această perioadă, a realizat schițe și desene, majoritatea reprezentând imagini din București, cu influențe din stilul lui George Grosz sau Jules Pascin. Cojan a frecventat cercurile artistice din București, unde a avut ocazia de a intra în contact cu arta lui Paul Cézanne, Henri Matisse, Pablo Picasso, Paul Klee sau Pierre Bonnard.

Activitate

În România Prima expoziție personală a lui Cojan a avut loc la Galeria Hassefer a Ateneului Român în 1945. Anterior, avusese expoziții la Saloanele oficiale și expoziții regionale și de stat. După 1945, timp de 15 ani i s-a interzis să expună public în țară.

În anii 1960, a participat la mai multe expoziții de grup în străinătate, cum ar fi Expoziția Internațională de Ceramică din Praga, la Havana, Varșovia sau la Bienala din Sáo Paulo.

În contextul unui omagiu internațional adus lui Brâncuși la Sala Dalles din București în 1967, „Primul colocviu internațional Constantin Brâncuși", au fost expuse peste 60 de picturi ale lui Cojan. Însă, în ciuda semnelor de apreciere, a decis să părăsească România.

În Franța În 1969 se stabilește în Paris, unde va rămâne pentru tot restul vieții. I s-a acordat azil politic. Prima perioadă petrecută aici a fost dificilă pentru Cojan, care a lucrat ca paznic în muzee sau biblioteci și a locuit într-o garsonieră. Faptul că lucra în muzee l-a adus aproape de operele originale ale pictorilor precum Bonnard, Dubuffet, Renoir sau Monnet, pe care până atunci le admirase doar din cărți.

În 1978, are prima expoziție în Paris, la Galeria Chevalier, urmată de alte expoziții la Galeriile Raph și François Mitaine. A participat și la expoziții de grup: „Comparaisons”, „Réalités Nouvelles”, Salon de Villeparisis, Musée de Clermont-Ferrand. Cojan a fost remarcat de Dany Bloch de la Muzeul de Artă Modernă din Paris.Suchère, Éric (1995) „L'effroyable jeunesse d'Aurel Cojan” în Beaux-Arts magazine, Paris„Aurel Cojan sort de l'ombre” în L'Oeil, nr. 499/septembrie 1998

În 1997, Cojan a început colaborarea cu Galeria Alain Margaron (reprezentant exlusiv al lui Cojan în prezent), ce a durat până la moartea sa.Harambourg, Lydia (2006). „Aurel Cojan. Homage”, în La Gazette de l'hôtel Drouot, nr. 8/24 februarie 2006

Principalele expoziții

1945-1947: expoziție personală la Galeria Hassefer și pe hourile Ateneului Român 1960: Bienala de la Sáo Paulo 1967: participare la omagiul internațional pentru Brâncuși în București 1978: Galeria Charley Chevalier, Galeria Raph, Galeria Jacques Barbier, Galeria François Mitaine (Paris) și participare la expoziții de grup „Comparaisons”, „Réalités Nouvelles” și la Salon de Villeparisis 1988: expoziție personală la Galeria Barbier-Beltz din Paris 1993: expoziție de grup „Galeria portretelor”, la Galeria Barbier-Beltz din Paris 1995: expoziție personală „Toiles et Papiers”, la Galeria Barbier-Beltz din Paris 1998: expoziție personală la Galeria Alain Margaron din Paris 1999: expoziție la Centrul Cultural Român din Paris și expoziția „Cu gândul al Cojan” la Galeria Contrapunct din București 2003-2004: expoziție personală „Un printemps en hiver”, la Galeria Doris Benno din Saint-Paul-de-Vence 2004: „Retrospectiva 1980-2004” la Galeria Alain Margaron din Paris și „Expoziție aniversară la 90 de ani” la Muzeul Ministerului Culturii din București (au fost expuse 44 de lucrări din diferite perioade, s-a editat și un catalog) 2005:„Poésie à vif”, Galeria Alain Margaron, Nisa 2006: „Homage”, Galeria Alain Margaron din ParisJover, Manuel (2006). „Homage à Aurel Cojan”, în Connaissance des arts, nr. 636/martie 2006 2007: „Portraits”, Galeria Alain Margaron din Paris 2014: expoziție omagială la 100 de ani organizată simultan în Paris, la Galeria Alain Margaron, și în București, la Muzeul Șuțu și la Biblioteca Academiei Române

Are expoziții permanente la Galeria Alain Margaron din Paris și la Galeria „Contrapunct" din București.

Distincții Uniunea Artiștilor Plastici din România i-a acordat în 1966 Premiul pentru pictură.

În 1983 a primit titlul de „Chevalier des Arts et des Lettres", acordat de Ministerul Culturii din Franța. La 81 de ani, în 1996, a primit „Prix de la Jeune Peinture” (premiul pentru pictura tânără) acordat de revista Beaux-Arts din Paris.

Alte distincții au fost: Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a (1968) „pentru activitate deosebită în domeniul artelor plastice”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 640 din 1968 privind conferirea de ordine și medalii unor membri ai Uniunii artiștilor plastici din Republica Socialistă România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 140, Partea I, luni 4 noiembrie 1968, p. 1265. Ordinul Meritul cultural în grad de mare ofițer acordat de Președintele României „Diploma de excelență" acordată de Ministerul Culturii și Cultelor.

Note

Legături externe «Cojan în România» Institutul cultural român - 2017 Onlinegallery.ro: Pagina dedicată lui Aurel Cojan Bucurestiul Cultural, nr. 122 - Incomodul Cojan, admirabilul Cojan , 12 martie 2013, Revista 22 Aurel Cojan, neuitatul, 26 februarie 2013, Dan Stanca, Ziarul Lumina In memoriam: Aurel Cojan, Ion Nicodim, Observator cultural - numărul 298, decembrie 2005 Lumea lui Cojan, la o sută de ani de la nașterea pictorului, Ruxandra Garofeanu, Observator cultural - numărul 710, februarie 2014

Categorie:Nașteri în 1914 Categorie:Nașteri pe 3 martie Categorie:Decese în 2005 Categorie:Pictori români Categorie:Artiști vizuali români Categorie:Tinerimea artistică