Maalot–Tarshiha (în ebraică מַעֲלוֹת-תַּרְשִׁיחָא ,în arabă:معالوت ترشيحا) este un oraș din nordul Israelului, situat în vestul Galileei de Sus, la o altitudine de 600 metri, la câțiva kilometri distanță de granița cu Libanul,, la 19 km est de NahariyaY.Elezri p.338, 15 km nord de Karmiel și 20 km vest de Safed (Tzfat). A fost fondat în 1963 prin fuziunea așezării evreiești Maalot cu satul arab Tarshiha. Circa 64% din locuitori sunt evrei și 21% - arabi musulmani și creștini. A primit statutul de oraș în 1995. În 2023 avea populația de 23.133 locuitori.Din cauza așezării pitorești, zona este poreclită uneori „Elveția Galileei”. Numele După tradiția locală, numele arab Tarshiha ar putea fi de origine canaaneană sau semită, provenind din cuvintele Tur însemnând munte, și Shih însemnând pelin (Artemisia) de unde Tur Shih = Muntele Pelinului, sau poate altă plantă aromatică, de exemplu bucsăul Dahamshe 2017 p.166 Edward Henry Palmer (1881) explica numele ca provenind din cuvintele arabe Teir cu sensul de fortăreață și Shīḥ, "iarba aromatică".C.R.Conder, H.H. Kitchener, E.H.Palmer The survey of Western Palestine:Arabic and English name lists collected during the survey London:Committee of the Palestine Exploration Fund,1881 pag.55 Tradiția musulmană locală leagă denumirea de un erou al luptei împotriva cruciaților - Al Mujahid (luptătorul) Shiha Jamal Ad-Din din oastea lui Salah ad-Din și al cărui mormânt se află în apropiere, pe muntele Jebel-Al Mujahid. Tur Shiha ar fi însemnat «Shiha a zburat» sau „a dispărut”, fiind o remarcă populară la faptul ca a fost decapitat de cruciați și capul i s-a rostogolit de pe munte.Dahamshe 2017 p.161 Pentru creștinii locali numele Tarshiha ar proveni din cuvintele Deir a-Shiakh, adică „Mănăstirea Bucsăului” care în gura beduinilor a devenit Tur Shikha. Numele ar evoca o mănăstire existentă aici în vremea bizantină.Dahamshe 2017 p.162,166

Imaginația populară a legat numele localității și de o poveste din epoca islamică în care un poet ajuns în localitate și-a astâmpărat setea cu apa oferită de o tânără localnică. Aceasta a adăugat în apă un ingredient murdar pentru ca poetul să nu dea dintr-o dată toată apa pe gât și să o bea cu grijă, încetul cu încetul. Când fata i-a explicat rostul faptei, el a compus o poezie în care unul din versuri spune: Mi-a picurat fata din apa ei picătură cu picătură - în arabă - "Warashhatni al fataa memaaha tarshiha", de unde și numele pe care l-a primit așezarea - tarshiha. Dahamshe 2017 p.160-161

Istorie Antichitate Săpături la o grotă funerară cu mărturii, după câte se pare, de cult sincretist iudaic și creștin din secolul al IV-lea au descoperit o cruce și un fragment de sticlă pe care era gravată imaginea unei menora, candelabrul iudaic. 108–109 Rachel Hachlili The Menorah, the Ancient Seven-armed Candelabrum: Origin, Form, and Significance, Brill 2001

Evul mediu Surse cruciate din secolul al-XII-lea-al XIII_lea menționează o localitate cu numele Terschia, Torsia (în 1160 Reuveni 2001 p.954 , Tersigha (în 1220 )Petersen, 2001, p. 293 ,Tersias (în 1229 ), un izvor cu numele de Tershia (în 1243) . Regele Ierusalimului a inițiat la Miiliya (Castellum Regis) așezarea de coloniști cruciați (latini sau franci) de unde localitatea s-a extins spre Tarshiha. În 1160 Torsia și alte câteva sate din jur au intrat în posesia unu cruciat numit Johannes din Haifa (Iohanni de Caypha)2-3, No. 2; citat în Röhricht, 1893, RRH, p. 89, No. 341; citat în Frankel, 1988, pp. 263,267 Pe la 1217 satul a fost probabil locuit de cruciați („franci”). Strehlke, 1869, p. 41, no. 49; citat în Ellenblum, 2003, p. 53 În 1220 Beatrix de Courtenay, fiica lui Joscelin al III-lea, conte de Edessa, și soțul ei Otto von Botenlauben, conte Henneberg, și-au vândut moșia care includea Tersyha Cavalerilor Teutoni Strehlke, 1869, pp. 43- 44, No. 53; citat în Röhricht, 1893, RHH, p. 248, No. 934 (2); citat în Frankel, 1988, p. 263 În 1266, Tarshiha a mai suferit raidul unor trupe cruciate. Petersen

Epoca otomană În timpul administrației Imperiului Otoman (1517-1918), satul a fost jefuit în 1573 de feudalul libanez Mansur ibn Furayikh, Un "daftar" (registru oficial) din 1596 menționează Tarshiha ca făcând parte din nahiya Akka și având o populație musulmană de 107 familii (khana) și 3 celibatari. Locuitorii plăteau impozite pe „venituri ocazionale”, pe creșterea de albine și de capre. De asemenea satul a fost impozat pentru un teasc de ulei de măsline și pentru struguri. Venitul total al satului era 17.660 akçeץ La începutul secolului al XVIII-lea satul a fost controlat de Seikh Husayn. Mai târziu a fost cunoscut pentru producția de bumbac și a devenit centrul administrativ al unei nahiya.293-4Rețineți că Rhode, 1979, p. 6 scrie că registrul studiat de Hütteroth și Abdulfattah nu era din 1595/6, ci din 1548/9 La începutul secolului al XVIII-lea, satul se afla sub controlul unui conducător numit Shaikh Husayn,Cohen, 1973, p. 9. Citat în Petersen, 2001, p. 294 în timp ce mai târziu, în perioada otomană, a devenit unul dintre principalele sate producătoare de bumbac din Galileea și centrul administrativ al nahiyei.Cohen, 1973, pp. 12, 121. Citat în Petersen, 2001, p. 294 Giovanni Mariti a vizitat satul (pe care l-a numit Terschia) în 1761 și a scris că acesta „abundă în apă; ceea ce contribuie foarte mult la fertilitatea plantelor de bumbac, a pomilor fructiferi și, mai presus de toate, a tutunului”.Mariti, 1792, p. 339

Victor Guérin, care a vizitat Tarșiha în 1875, a descoperit că Tarșiha „este formată din patru cartiere, sub jurisdicția a tot atâtor șeici diferiți. Există 2.000 de musulmani, care au moscheile lor. Creștinii ocupă propriile cartiere: cu excepția câtorva familii, toți sunt greci uniați sau melkiți și sunt în jur de 500.”Guérin, 1880, pp. 63-64, tradus de Conder și Kitchener, 1881, SWP I, p. 149 În 1881, „Studiul Palestinei de Vest” realizat de Palestine Exploration Fund descria Tarshiha ca fiind: „un sat foarte mare, cu aproximativ 1.500 de musulmani și 300 de creștini; există o moschee frumoasă cu minarete construită recent, de asemenea, una veche; casele sunt bine construite; o biserică nouă și frumoasă a fost construită în cartierul creștin”.Conder și Kitchener, 1881, SWP I, p. 149

În 1883, Laurence Oliphant a vizitat și a scris că la „Tershicha” locuiau aproximativ 2.000 de oameni, majoritatea fiind adepți ai lui Ali Al-Mughrabi, un șeic musulman reformator, care a venise din Africa de Nord.Oliphant, Laurence (1887). „Haifa sau viața în Palestina modernă”. Londra. pp. 112–113

O listă a populației din jurul anului 1887 arăta că „Tarshiha” avea aproximativ 4.855 de locuitori; 4.000 de musulmani și 855 de creștini.Schumacher, 1888, p. 190 Ei posedau 5600 hectare de pământ. În perioada otomană și mai târziu în timpul Mandatului Britanic, Tarshiha a crescut în importanță ca așezare centrală între Safed și Akka.

Administrația mandatului britanic 200פסpx|miniatura|dreapta|Tăblița care se afla pe clădirea Stației de poliție britanică Tarshiha, purtând semnătura artistului în ceramică armean David Ohanesian 250px|miniatura|dreapta|Moscheea Sheikh Abdallah Pasha din Tarshiha, fotografie din 2020 În recensământul Palestinei din 1922 efectuat de autoritățile Mandatului Britanic, Tarshiha avea o populație de 1.880 de locuitori;1.521 musulmani , 358 creștini și 1 druz,Barron, 1923, Tabelul XI, Subdistrictul Acre, p. 36 unde creștinii erau 298 melkiți, 53 ortodocși și 7 membri ai Bisericii Anglicane.Barron, 1923, Tabelul XVI, p. 49 Populația crescuse în recensământul din 1931 la un total de 2522; 2047 musulmani și 475 creștini, într-un total de 584 de case.Mills, 1932, p. 103 200px|miniatura|dreapta|Interiorul bisericii melkite din Tarshiha În statisticile satelor din 1945 populația din Tarshiha era de 3.840 de locuitori; 3140 de musulmani și 690 de creștini.Departamentul de Statistică, 1945, p. 5Statistici ale satelor Guvernul Palestinei, aprilie 1945 , p. 3Khalidi, 1992, p. 19Morris, 1987, p. 239. Prezintă o populație de 4–5.000 de locuitori. 4/5 musulmani. Populația totală a orașului Tarshiha, combinată cu Al-Kabri, era de 5.360 de arabi, cu 4742.8 hectare de teren.Guvernul Palestinei, Departamentul de Statistică. Statistici satelor, aprilie 1945. Citat în Hadawi, 1970, p. 41 Dintre acestea, un total de 74.3 hectare de teren în cele două locuri au fost folosiți pentru citrice și banane, 5.301 au fost plantații și terenuri irigabile, 14.123 pentru cereale,Guvernul Palestinei, Departamentul de Statistică. „Statistici sate, aprilie 1945.” Citat în Hadawi, 1970, p. 81 în timp ce 25.2 hectare erau terenuri construite (urbane).Guvernul Palestinei, Departamentul de Statistică. „Statistici sate, aprilie 1945.” Citat în Hadawi, 1970, p. 131

Locuitorii din Ma'alot-Tarshiha intervievați la începutul anilor 1980 își aminteau că Tarshiha era principalul sat din zonă, cu o populație de 3.000 de locuitori, inclusiv 700 de creștini. Creștinii au stabilit o industrie artizanală de succes în sat. Principala cultură a satului era tutunul. Exista un sindicat al cultivatorilor de tutun care conducea o cooperativă de transport. La mijlocul anilor 1930 s-a aflat că familia Sursock urma să vândă terenuri în valea Jaqtoun. O delegație din sat a călătorit la Beirut și a reușit să cumpere terenul. După curățare și drenare, acesta a fost împărțit în parcele care au fost distribuite prin loterie familiilor participante. Tarshiha a fost primul sat palestinian care a înființat un fond de dezvoltare prin colectarea a 1 liră palestiniană pe an de la fiecare rezident adult de sex masculin.Middle East International nr. 151, 5 iunie 1981; Editori Lord Mayhew, Dennis Walters MP Redactor Michael Adams; Per A Christiansen p.16

Tarshiha a jucat un rol în campania sau operațiunea siriană Exporter în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care Aliații au atacat Siria Mare (în prezent Siria și Libanul), care era controlată la acea vreme de guvernul de la Vichy și care, între iunie și iulie 1941,a servit drept bază pentru sprijinirea naziștilor în timpul Războiului Anglo-Irakian. În ziua ocupării orașului Tyr , 8 iunie 1941, înaintarea australienilor „a avut loc pe sol, duminică dimineața devreme. Ofensiva principală a fost în direcția Tarshiha dinspre nord. Ea a început la ora 6 dimineața, iar Tyrul a fost ocupat la ora 16:30.”|https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bd6t578332s pe saitul Gallica]

În recensământul din 1931 al Mandatului Britanic, satul avea o populație de 2.522 de locuitori, dintre care 2.047 erau musulmani și 455 erau creștini. În sat existau 584 de case. Un document din 1943 indică faptul că în jurul satului existau aproximativ 1000 de hectare de teren cultivat. Principalele culturi cultivate acolo erau tutunul, măslinii și pomii fructiferi. Satul era cunoscut în regiune la acea vreme pentru marele număr de meșteșugari, în principal cuțitari, fierari și lăcătuși.

În anii 1930 și 1940, zona Tarshiha era cunoscută ca o zonă în care actionau bandiți înarmați, care se ocupau și de contrabanda transfrontalieră din Liban . În iulie 1938, membri ai unei bande din Tarshiha au atacat pe evreii din Pekiin, familia Zinati, plănuind să execute doi membri ai acesteia pe care îi capturaseră acolo. La intervenția lui Kamil Hussein Effendi și a unora dintre săteni, ei au renunțat la intenția lor, dar i-au forțat pe evreii din Pekiin să -și părăsească locuința. [chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://files.ybz.org.il/periodicals/Cathedra/147/Ben-Dror_Low_Res.pdf Tarshiha se afla pe teritoriul alocat palestinienilor în conformitate cu Planul de împărțire al ONU din 1947.

Războiul din 1948-1949 Conform Planului de Împărțire a Palestinei adoptat la ONU în 29 noiembrie 1947,Tarshiha urma să facă parte din statul arab palestinian. Partea arabă a refuzat împărțirea.