thumb|right|Stema Cumaniei thumb|300px|right|Teritoriul Cumaniei din anii 1200 thumb|500px|Cumania
Cumania este un nume latin utilizat pentru a desemna confederația medievală dintre triburile turcice ale kipceacilor si cumanilor, uneori subsumate aceluiași termen de "cumani", precum și teritoriile stăpânite de ei între secolul al X-lea și mijlocul secolului al XIII-lea. Aceste teritorii se află între fluviul Don și Munții Carpați. Partea răsăriteană, unde era centrul puterii cumanilor, se numea „Cumania albă”, iar partea apuseană, vecină cu Transilvania, era cunoscută sub numele de „Cumania neagră”. Aceasta din urmă cuprindea mai ales teritoriile care aveau să devină Moldova, cu partea de est a viitoarei Țări Românești, teritorii denumite în anumite surse bizantine și otomane Mavri Valahia sau Kara-Iflak („Valahia neagră”). „Cumania mare” și „Cumania mică” au fost regiuni din Ungaria, lângă Tisa (pe la Debrețin) și între Dunăre și Tisa, denumite astfel după cumanii așezați în acele părți.
Note
Vezi și Barbarii cumani, strămoșii noștri? A fost cuman primul voievod al Țării Românești?
Categorie:Istoria medievală a României Categorie:Istoria Moldovei Categorie:Țările Române Categorie:State medievale Categorie:Cumani