Revolta de la Hotin a reprezentat un complex de evenimente cu caracter militar, politic și social, care au avut loc la mai puțin de un an de la realizarea Unirii Basarabiei cu România în perioada 7/20 ianuarie – 19 ianuarie/1 februarie 1919, în arealul județului interbelic Hotin și în partea de nord a județului interbelic Soroca. Evenimentele militare au fost inițiate de incursiunea unor structuri ale armatei sovietice și ale rușilor albi peste Nistru, care au cooperat cu structuri paramilitare și militare de pe plan local și au fost continuate de reacția militară a Armatei Române, desemnată să apere teritoriul inclus Regatului României odată cu Marea Unire din anul 1918. Evenimentele cu caracter politic s-au aflat în relație cu sprijinul pe care unii factori politici și militari, externi statali reprezentați de Rusia bolșevică și Republica Populară Ucraineană și non-statali reprezentați în principal de Mișcarea Albă și de Comitetul pentru Salvarea Basarabiei, l-au acordat pentru a încuraja etnicii ucraineni, majoritari în nordul Basarabiei – dar minoritari etnic și politic la scara întregii provincii – să-și valorifice posibilitatea de autodeterminare și de alipire a teritoriului populat de aceștia, la statul ucrainean. Sub raport social, evenimentele au avut loc într-un context caracterizat de opoziția unor segmente ale populației la schimbările cu caracter economic, instituțional și social ce s-au manifestat sau care urmau să apară în contextul includerii teritoriului basarabean în Regatul României.

Evenimentele s-a desfășurat într-un ținut unde populația era majoritar formată din ucraineni (ruteni), masa compactă a acestora fiind continuată de masa ucraineană din Podolia de dincolo de Nistru. Ucrainenii nu s-au regăsit într-un mod convenabil în viitorul Regatului României și au văzut în statul ucrainean (geografic limitrof și aflat în acele vremuri în curs de constituire), o soluție în ceea ce privește autodeterminarea ce fusese garantată de bolșevici prin Declarația drepturilor popoarelor din Rusia.

Evenimentele au debutat printr-o incursiune a trupelor bolșevice de dincolo de Nistru la Ataki (Otaci), urmată de un atac al acestora pe toată linia Nistrului până la Hotin. În decursul câtorva zile, zona a devenit teatru de război. Pe de-o parte se aflau trupele atacatoare venite de dincolo de Nistru, trupe la care s-au asociat elemente și grupuri locale înarmate, iar pe de altă parte au fost implicate trupele Armatei Române, care la un moment dat s-au retras spre interiorul regiunii, fie împinse de atacatori, fie ca efect al unor decizii tactice eronate. În această perioadă, puterea a fost asumată în zonă de o structură politică intitulată Directoratul de la Hotin, sub conducerea căreia s-au poziționat și grupările locale înarmate de rebeli. Trupele române aflate în Basarabia nordică și centrală au trebuit, în consecință, să facă față nu numai unei revolte sociale, ci și unei reale rezistențe armate. Bine instruite și dotate cu armament modern, aceste trupe au recâștigat teritoriul pierdut și până la urmă au înăbușit ferm tentativa de răsturnare a ordinii existente.

Pe lângă distrugerea unor localități în timpul luptelor, au avut loc și represalii din partea unităților militare românești împotriva populației civile combatante, surse ucrainene sau sovietice creditând însă și acțiuni împotriva populației necombatante. Din totalul pierderilor umane, ucrainenilor le-au fost repartizați de către sursele românești circa 300-400 de morți din rândul atacatorilor, iar de către propriile surse circa 15.000 de morți (militari și civili). Această cifră a fost însă corectată în anul 2008 de către istoricul militar rus Michail Meltyukhov, care a susținut versiunea unui număr de „15.000 de oameni care au suferit într-o măsură sau alta”, număr total din care „mai mult de 5.000” ar fi fost uciși. Efectele luptelor s-au văzut și prin creșterea numărului de refugiați ucraineni aflați pe malul stâng al Nistrului.

Luptele de la Ataki (Otaci) și Hotin au relevat carențe atât în organizarea forțelor militare române, cât și în ceea ce privește cooperarea între structurile militare aflate în zona de conflict. De asemenea, turnura pe care au luat-o evenimentele a produs dificultăți României la Conferința de Pace de la Paris din 1919 în problema Basarabiei. Cu toate acestea, lichidarea atacului a servit, pe lângă normalizarea vieții populației locale, la consolidarea controlului asupra unor puncte strategice importante din estul Bucovinei și din Galiția Orientală, astfel că mai târziu în același an, Armata Română a fost capabilă să împiedice joncțiunea trupelor Republicii Sovietice Ungare cu cele ale Rusiei Sovietice.

Astăzi, istoricii ucraineni consideră evenimentele drept o parte a propriei istorii. Istoriografia sovietică sau cea moldovenistă s-a străduit să justifice agresiunea din ianuarie 1919, prezentând-o ca pe o răscoală a populației împotriva opresiunii autorităților românești. Denaturând faptele pe care le-au caracterizat drept „pagini glorioase de luptă eroică a Basarabiei muncitoare”, acestea au căutat să identifice „argumente incontestabile” în ceea ce privește instaurarea unui regim ilegal „de ocupație” de către statul român. De asemenea, preocupați să promoveze informații false privind implicarea numeroasă a populației și a numărului de victime sau refugiați, istoricii sovietici au ratat furnizarea unor explicații credibile care să clarifice cum o astfel de rebeliune postulată ca fiind masivă, ar fi putut fi în mod real înfrântă.

Încadrare Terminologie Opiniile exprimate despre evenimentele de la Hotin au prezentat diferențe semnificative, ele fiind încadrate diferit. Ele sunt percepute în texte istorice și militare de limbă română drept un atacÎntre mica și marea istorie. Nicolae Coroiu:..., Moisă, 2015, p. 161Basarabia română. Antologie., Rotaru, 1996, p. 203Răscoală sau agresiune?..., Stănescu, 1995, p. 23Acțiunile Armatei Române în spațiul..., Seserman, 2004. p. 179 sau o incursiuneConstantiniu, Florin; O istorie sinceră a poporului român ; Ed. Univers Enciclopedic; București; 1997; p. 303; accesat la 17 decembrie 2017 în care au fost implicate structuri militare și paramilitare sau grupuri insurgenteÎn legătură cu așa-zisa „Răscoală ..., Duțu & Anghel, 1995; p.7 ori detașamente sau bande bolșeviceAcțiunile Armatei Române în spațiul..., Seserman, 2004. p. 182 (sovietice), care au beneficiat de complicitatea unor localnici, respectiv a populației satelor, în contextul atitudinii duplicitare a unor autorități locale.Acțiunile Armatei Române în spațiul..., Seserman, 2004. p. 181 O partea a autorilor de limbă română au încadrat evenimentele doar sub forma aspectelor militare, fie în sens restrâns ca lupte duse la Hotin,Istoria războiului pentru întregirea României, Kirițescu, 1989, p. 509 fie ca acțiuni de luptă împotriva Hotinului ocupat de bolșevici,Acțiunea militară și Marea Unire, Oroian, 1998, p. 13 fie ca simple „ciocniri”.Contribuția grănicerilor români la faurirea României Mari...

Unii istorici occidentali sau de limbă română au scos în evidență caracterul de rebeliune Bessarabia, Clark, 1927, Chapter XXVI:Communist MachinationsBasarabia în primul deceniu interbelic..., Suveică, 2010, p. 15 Less than Nations: Central-Eastern European Minorities after WWI, Motta, 2013, p. 166 armată declanșată de un atac al unor bande înarmate,La difficile unione, Basciani, 2012, p. 133 bolșevice sau ale rușilor albi.

În literatura occidentală mai este întâlnit și termenul de confruntare armată între unități militare române și țărani basarabeni alăturați unor forțe de dincolo de Nistru. The Bessarabian question in communist historiography..., van Meurs, 1994, p. 76 Alți istorici occidentali, precum și de limbă română sau ucraineană, alătură evenimentelor și caracterul de revoltăBasarabia în primul deceniu interbelic..., Suveică, 2010, p. 34Less than Nations: Central-Eastern European Minorities after WWI, Motta, 2013, p. 191Filip, Corneliu; Istoria cetății moldovenești Hotin, în viziunea specialiștilor din Ucraina ; 02 decembrie 2006; Evenimentul regional al Moldovei; accesat la 17 decembrie 2017 Charles, King; The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture; Hoover Institution Press; California, USA; 2000; p. 51; accesat la 17 decembrie 2017Basarabia română. Antologie., Rotaru, 1996, p. 150 Smele, Jonathan D.; Khotyn uprising in Historical Dictionary of the Russian Civil Wars, 1916-1926; Rowman & Littlefield; 2015; ISBN 9781442252806; p. 572; accesat la 17 decembrie 2017 populară.

Alte texte cu origine ucraineană descriu cele întâmplate ca revoltă Subtelny, Orest; Chap. Ukrainians under Romanian Rule in Ukraine: A History, 4th Ed; University of Toronto Press; Toronto, Canada; 2009; ISBN 978-1-4426-0991-4; accesat la 17 decembrie 2017 eșuată a unor țărani ucraineni conduși de bolșevici sau ca răscoală. Ultimul termen este preluat și de unele surse de limbă română în sens propriuRepublica Moldova: Quo vadis ?; Editura Fundației Culturale Române; 1999; ISBN 9789735772635; p. 60; accesat la 17 decembrie 2017Stepaniuc, Victor; Statalitatea poporului moldovenesc: aspecte istorice, politico-juridice; Tipografia Centrală; 2005; ISBN 9789975784528; p. 228; accesat la 17 decembrie 2017 sau nuanțat, cu referire la evenimente ca fiind un val disperat de tulburări socialeLocalitațile Republicii Moldova: Itinerar..., Ladaniuc, 1999, p. 50 care au avut inclus și un caracter de răscoală armată sau insurgență.

În anul 1927, Asociația emigraților basarabeni a pus în circulație la Paris și Praga termenul de insurecție Okhotnikov, J.; Batchinsky, N.; L'insurrection de Khotine dans la Bessarabie et la Paix Europeenne; Paris; 1927 preluat chiar și în literatura istorică românească. Brătianu, Gheorghe I.; La Bessarabie Droits nationaux et historiques; Institut d'Histoire Universelle „Nicolae Iorga”; Bucarest; 1943; p. 146; accesat la 17 decembrie 2017

Repere temporale În funcție de raportarea sau nu la incursiunea de la Ataki (astăzi Otaci), datarea evenimentelor prezintă diferențe. Astfel, evenimentele de la Ataki (7/20-11/24 ianuarie 1919) și respectiv Hotin (9/23-19/01 ianuarie 1919) au fost relaționateIstoria războiului pentru întregirea României, Kirițescu, 1989, p. 439 și tratate separatAcțiunile Armatei Române în spațiul..., Sesserman, 2004. p. 177 sau împreună.

Context Militar și politic Spre deosebire de restul Basarabiei, arealul nordic al Hotinului a suferit în timpul războiului distrugeri semnificative.La difficile unione, Basciani, 2012, p. 106 Ulterior, după Revoluția Rusă din 1917 pe fondul dezintegrării Armatei Imperiale Ruse, teritoriul basarabean a devenit un centru de haos și instabilitate. Less than Nations: Central-Eastern European Minorities after WWI, Motta, 2013, p. 164 În cele câteva luni care au precedat actul formal al unirii Basarabiei cu România, regiunea Hotin a fost afectată de o puternică mișcare țărănească, care a ascuns în spatele sloganurilor bolșevice interesul pragmatic din partea agricultorilor de a-și apăra drepturile câștigate.La difficile unione, Basciani, 2012, p. 98

După Unirea Basarabiei cu România, zona de nord a acesteia a avut un statut special în anul 1918, prin rămânerea ei sub ocupația armatelor germane și austro-ungare. Astfel, zonele județelor Hotin și Soroca au trecut sub controlul trupelor române la sfârșitul lunii octombrie/ începutul lunii noiembrie 1918, doar după retragerea trupelor Puterilor Centrale, ca preludiu al unei acțiuni mai ample ordonate de Marele Cartier General Român cu doar câteva zile mai înainte de reluarea acțiunilor militare alături de Antantă.Răscoală sau agresiune?..., Stănescu, 1995, p. 22