Autostrada A3 (în ) este o autostradă principală din Croația, având o lungime de . Autostrada leagă Zagrebul, capitala țării, de regiunea istorică Slavonia și de mai multe orașe din valea râului Sava. Ea reprezintă un coridor de transport important pe direcția est-vest la nivel național, dar și o parte importantă din coridorul pan-european X, în cadrul căreia servește drept rută de transport între țările Uniunii Europene și Peninsula Balcanică. În afara Zagrebului, unde A3 formează o parte considerabilă din centura Zagrebului, autostrada trece pe lângă mai multe orașe croate importante. Autostrada are un impact economic pozitiv asupra orașelor pe care le leagă.
thumb|left|alt=Autostradă cu șase benzi trecând printr-o zonă rurală, separată prin panouri antizgomot.|Autostrada A3 lângă Slavonski Brod Autostrada are câte două benzi de circulație și o bandă de urgență pe fiecare sens, cele două sensuri fiind separate. Toate intersecțiile autostrăzii A3 sunt denivelate și organizate ca noduri de tip stivă sau trifoi, ea intersectându-se cu alte patru autostrăzi: A1, A2, A4 și A5. În octombrie 2010, era în construcție un alt nod de tip trifoi pe A3, acolo unde urma să se ramifice autostrada A11. Ruta cuprinde numeroase poduri și canale de scurgere, dar nu are niciun tunel, întrucât traversează o zonă de câmpie. Podul peste râul Sava este cea mai semnificativă structură de pe A3. Există 21 de ieșiri și 18 spații de servicii de-a lungul rutei autostrăzii. Mare parte din traseul ei este drum cu plată pe baza unui sistem de tichete; una din secțiuni folosește un sistem cu plata la barieră. Secțiunile ce reprezintă centura Zagrebului nu sunt cu plată. Taxa este diferențiată pe baza . Autostrada A3 este operată de compania Hrvatske autoceste.
Construcția autostrăzii de șase benzi a început în 1977, inițial ca centură a Zagrebului, apoi a continuat în anii 1980 ca extindere a șoselei cu două benzi deja existente între Zagreb și Belgrad. Construcția a fost suspendată în prima parte a anilor 1990, din cauza Războiului Croat de Independență, și s-a reluat în 1996. Construcția întregului drum s-a încheiat în 2006; alte dezvoltări implică noi ieșiri, noi spații de servicii și reconstrucția segmentelor foarte vechi. Costurile de construcție a autostrăzii A3 sunt estimate la 7 miliarde de kuna (circa 958,9 milioane euro).
Descriere generală a traseului Autostrada A3 (în ) leagă capitala Zagreb, de regiunea istorică Slavonia, unde urmează o rută paralelă cu râul Sava și este continuată în ambele capete de autostrăzi din Serbia și Slovenia. Ca parte a rețelei de drumuri din Croația, ea se suprapune cu drumul european E70 Bordeaux–Torino–Ljubljana–Zagreb–Belgrad–București. Autostrada a facilitat o dezvoltare accelerată a economiei regiunilor pe care le leagă. Ea se leagă și cu mai multe autostrăzi croate (de la vest către est): A2 la nodul Jankomir, A1 la , A4 la și cu A5 la . În octombrie 2010, era în construcție un nod de legătură cu A11 lângă Jakuševec.
thumb|left|250px|Ieșirea de pe autostrada A3 de la Samobor Autostrada se întinde pe o distanță de de la punctul de trecere a frontierei Bregana, aflat lângă Samobor, la granița cu Slovenia și punctul de trecere a frontierei Bajakovo de la granița cu Serbia, la est de Županja. Ea reprezintă cea mai scurtă și mai comodă rută pentru traficul de tranzit între Slovenia, Italia de nord, Austria, Elveția și Germania de sud pe de o parte, și Serbia, Bosnia și Herțegovina, România de sud, Bulgaria, Macedonia, Grecia și Turcia pe de altă parte. Ruta deservește Sisakul prin șoseaua D36; Banja Luka, Bosnia și Herțegovina prin șoseaua D5 și punctul de trecere a frontierei Stara Gradiška; Osijek prin A5; și Vinkovci prin D55. Autostrada A3 este terminată și nu este planificată nicio extindere sau prelungire a ei.
Autostrada A3 constă din câte două benzi de circulație și câte o bandă de urgență pe fiecare sens de-a lungul întregii lungimi. În septembrie 2010, autostrada avea 21 de noduri, ce oferă acces la numeroase orașe și la restul rețelei naționale de drumuri. Aproape toate nodurile existente sunt de tip trompetă, cu excepția celui de la Lučko, care este de tip stivă, și a celor de la Jankomir, Kosnica, Ivanja Reka și Sredanci, care sunt de tip trifoi. Autostrada urmează coridorul pan-european X, și are intersecții cu coridoarele pan-europene Vb și Vc pe teritoriul croat.
De-a lungul autostrăzii este amplasat un sistem automat de monitorizare și dirijare a traficului. El este format din dispozitive de măsurare, control și semnalizare, aflate în zonele în care condițiile de drum pot varia, lângă poduri și în zonele unde se formează frecvent ceață. Sistemul cuprinde semne de circulație variabile prin care se comunică șoferilor condițiile de drum, posibile restricții și alte informații.
Pe autostradă sunt numeroase spații de servicii, ce oferă dverse tipuri de servicii, de la simple parcări cu toatele până la benzinării, restaurante și moteluri. A3 este operată de Hrvatske autoceste, compania de stat ce se ocupă cu construcția și întreținerea autostrăzilor croate.
Nodurile suburbane de la Zagreb thumb|right|250px|Nodul Lučko Ruta dintre nodurile Bobovica și Ivanja Reka (inclusiv) servește drept parte a centurii Zagrebului, și nu este cu plată. Secțiunea centurii reprezentată de A3 cuprinde și intersecții cu mai multe alte autostrăzi: cu A1 la nodul Lučko, cu A2 la nodul Jankomir și cu A4 la nodul Ivanja Reka. La est de Zagreb, s-au construit nodurile Rugvica și Križ, pentru a acoperi spațiul mare, de peste între nodurile Ivanja Reka, Ivanić-Grad și Popovača. Deși secțiunile de la est de Ivanja Reka nu fac parte din centura propriu-zisă a Zagrebului (sunt cu taxă), populația zonei a crescut, odată cu creșterea suburbiilor din zona metropolitană a Zagrebului. De aici, a rezultat o creștere a traficului periurban și o creștere de ansamblu a traficului de tranzit pe autostradă, iar planurile pentru construirea la Rugvica a unui port la râul Sava a impus construcția unor noi noduri.
Secțiunea din centura Zagrebului constituită de A3 este cel mai circulat segment de drum din Croația, media zilnică pe tot anul depășind 40.000 de vehicule, ceea ce duce la aglomerarea centurii cu trei benzi pe sens la orele de vârf, în special vara, când se adaugă traficul turistic. Punctele de taxare de la Bobovica și Ivanja Reka pot deveni puncte de gâtuire a circulației în asemenea perioade. Alternativa la centură este traversarea orașului prin bulevardele Ljubljanska, Zagrebačka și Slavonska. Deși aceasta este o rută mai scurtă și mai directă, respectivele bulevarde sunt și mai aglomerate decât autostrada la ore de vârf, având intersecții la nivel semaforizate.
Taxe thumb|left|250px|Punctul de taxare Ivanja Reka A3 este parțial cu plată, pe baza . Secțiunea vestică a autostrăzii, de la nodul Bobovica la punctul de trecere a frontierei Bregana este taxată la punctul de taxare Bregana cu un sistem deschis de colectare a taxei; secțiunile de autostradă de la est de nodul Ivanja Reka sunt taxate cu un sistem închis (pe bază de tichete), integrat cu autostrada A5, ele două fiind legate la nodul Sredanci. În 2010, taxa la punctul Bregana era de 5,00 kuna (0,68 euro) pentru vehiculele mici de pasageri și 20,00 kuna (2,74 euro) pentru vehiculele destinate transportului de mărfuri. Taxa percepută pe ruta A3 între Ivanja Reka și Lipovac variază în funcție de distanța parcursă, de la 3,00 kuna (0,41 euro) la 105,00 kuna (14,38 euro) pentru autovehiculele mici și de la 10,00 kuna (1,37 euro) la 350,00 kuna (47,95 euro) pentru vehiculele destinate transportului de mărfuri. Taxa este plătibilă în kuna croată sau în euro, precum și cu cardul sau prin alte sisteme preplătite de taxare, inclusiv diferite tipuri de smartcarduri emise de operatorul autostrăzii, și prin ENC—un comun majorității autostrăzilor din Croația care oferă taxe mai mici și benzi dedicate la punctele de taxare.
Taxele colectate de Hrvatske autoceste pe autostrada A3 între ianuarie și august 2009 au fost raportate ca fiind cea mai mare parte a veniturilor totale colectate de companie în acea perioadă: 889,8 milioane kuna (aproximativ 121,9 milioane euro). Deși această cifră nu este defalcată pe secțiunile individuale ale autostrăzii, este clar din analiza datelor privind volumul de trafic că cea mai mare porțiune a taxelor se colectează pe secțiunile dintre Zagreb și Slavonski Brod, în special pe cele din preajma nodului Ivanja Reka.
Pe timp de vară și în perioada sărbătorilor, cozile la punctul de taxare de la Ivanja Reka pot fi considerabile, problemă exacerbată în weekenduri. În asemenea condiții, șoferilor li se recomandă să folosească ieșirile Rugvica și Ivanić Grad înaintea nodului Ivanja Reka. În octombrie 2010, traficul pe sensul către vest care se apropie de nodul Ivanja Reka trebuie să iasă din rețeaua cu plată, întrucât centura Zagrebului nu este taxată, pentru a reintra apoi pe o altă autostradă cu taxe. Există planuri pentru integrarea centurii exterioare a Zagrebului în rețeaua de autostrăzi cu plată ca soluție finală pentru aglomerația de la punctul de taxare Ivanja Reka. Aceasta ar impune construcția nodului Ivanić Grad la est de punctul de taxare Ivanja Reka.
Istorie Șoseaua Frăției și Unității O primă șosea modernă care să lege Zagrebul de Belgrad a fost proiectată inițial la sfârșitul anilor 1940, iar construcțiile au început la 1 aprilie 1948. O parte substanțială din lucrări au fost efectuate de tineri din RSF Iugoslavia și din străinătate prin programe de muncă voluntară. Aproape 300.000 de tineri, între care și soldați din armata iugoslavă, au luat parte la lucrări. Drumul de între cele două orașe, drum denumit înainte de anii 1990 Șoseaua Frăției și Unității, a fost terminat și s-a deschis oficial la 27 iulie 1950. Deși pe atunci era denumit „autostradă” (în ), el era o simplă șosea cu o bandă pe sens, cu toate intersecțiile la nivel. Din cauza unei penurii de materiale de construcții, a fost executat din materiale diferite—în principal din plăci de beton, cu unele secțiuni din asfalt beton sau chiar din .
Drumul a fost proiectat la început pentru un volum de trafic de 9.000 de vehicule zilnic, iar planurile inițiale stipulau perspectiva transformării drumului într-o autostradă cu patru benzi. În 1971, întrucât acest drum era din ce în ce mai aglomerat, Parlamentul Republicii Socialiste Croația a aprobat planul de construcție a autostrăzii. Spre deosebire de celelalte două proiecte de autostrăzi aprobate de guvernul croat, Zagreb–Split și Zagreb–Rijeka, anulate după suprimarea , proiectul autostrăzii Zagreb–Belgrad a rămas în funcțiune și s-a trecut la transformarea drumului într-o autostradă cu trei benzi pe sens și intersecții denivelate. Cel de al doilea sens urma să fie construit la sud de cel existent, care la rândul său urma să fie lărgit pentru a i se adăuga și banda de urgență.
Volum de trafic left|thumb|Volumul de trafic pe autostrada A3 (2009)