Acest glosar conține termeni din domeniul istoriei, arheologiei, heraldicii, numismaticii și vexilologiei. Multe cuvinte sunt arhaisme, care se găsesc în cronici, letopisețe și în diverse documente vechi. Au fost omise semnificațiile care nu aparțin domeniilor menționate.
Cuprins Ab - Ad • Ae - An • Ap - Ar • As - Az • Ba - Bi • Bl - Bz • Ca - Ce • Ch - Co • Cr - Cz • Da - De • Di - Dz • Ea - Er • Es - Ez • F • G • H • Ia - In • Io - Iz • J • K • L • M • N • O • P • Q • R • Sa - Se • Sf - So • Sp - Sz • T • U • V • Y • Z Vezi și • Legături externe
A
Ab - Ad
abate - conducătorul unei mănăstiri catolice; - titlu onorific acordat unui preot catolic. abație - mănăstire catolică mare condusă de un abate. abdicare - renunțarea la tron, voluntar sau constrâns. abjurare - renegarea publică a unei credințe, doctrine (vezi și apostazie). abolire - desființarea, printr-un act al puterii de stat, a unor instituții, stări sau acte normative (exemple: abolirea sclaviei (vezi aboliționism), abolirea monarhiei, abolirea pedepsei cu moartea în România în anul 1990). aboliționism - mișcarea politică în favoarea desființării sclaviei negrilor. abolla - manta militară la romani, confecționată din lână groasă, mantaua filozofului. aborigen (vezi și băștinaș) - originar din regiunea, țara în care trăiește; - persoană care face parte din populația primitivă a unei țări. acheulean - cultură din paleoliticul inferior, caracterizată prin perfecționarea tehnicii de cioplire a silexului. achingiu - soldat otoman care lupta într-o unitate de cavalerie ușoară și care trăia din prada de război (vezi și hânsari). thumb|right|250px|Acropola din Atena acoladă - (în Evul Mediu) moment din ceremonialul de învestire a unui cavaler constând într-o îmbrățișare și o lovitură ușoară pe umăr, dată celui învestit cu latul spadei. acolat - (în heraldică, despre scuturi) care este înclinat unul spre celălalt. Acordul de procentaj - înțelegere încheiată în 1944, la Moscova, între Stalin și Winston Churchill, care prevedea împărțirea Europei de sud-est în sfere de influență. Acordul Sykes–Picot - înțelegere secretă, în timpul Primului Război Mondial, între guvernele Angliei și Franței, cu aprobarea Imperiului Rus, care venea să definească sferele de influență și control asupra Imperiul Otoman. acrolit - statuie ale cărei extremități sunt făcute din piatră sau din marmură, iar corpul din alte materiale. acropolă - partea fortificată a unui oraș din Grecia antică, așezată la înălțime și adăpostind principalele edificii publice. acta - colecție de documente, registre privitoare la o anumită persoană, instituție sau problemă; - (în Imperiul Roman, mai ales în forma acta diurna) documente oficiale care conțineau deciziile, dispozițiile Senatului, magistraților sau împăratului; erau afișate în mai multe exemplare, fiind cea mai veche formă de ziar. activism - tactică adoptată de Partidul Național Român din Transilvania, în scopul recunoașterii drepturilor naționale ale românilor din această regiune aflată sub dominație austro-ungară. actuar: - ofițer al armatei romane însărcinat cu aprovizionarea și distribuția hranei, precum și cu înregistrarea operațiilor militare; - scrib care redacta procesele-verbale ale discursurilor pronunțate în Senatul roman sau în adunările politice. actuarius - (în Imperiul Roman) subofițer (sau libert) cu funcții contabilicești, privind inventarele și aprovizionarea unei unități militare. Actul de navigație - lege votată de Parlamentul Regatului Unit în 1651, prin care se permitea intrarea în Anglia a mărfurilor coloniale numai pe vase engleze sau aparținând țărilor de unde provenea marfa. Acțiunea Vama - vezi Operațiunea Trandafirul. aculturație - asimilarea de către o grupare sau un popor a elementelor unei culturi străine, renunțând parțial sau total la cea proprie. adăoșag - (în Țările Române) impozit suplimentar perceput în epoca fanariotă, care se adăuga la vădrărit, pogonărit și văcărit. administrație - totalitatea serviciilor publice însărcinate cu aplicarea legilor și a deciziilor guvernamentale. adstrat - totalitatea elementelor străine care pătrund într-o limbă după constituirea acesteia. aditon, uneori adyton - (în Grecia antică) încăpere secretă a unui templu grecesc, rezervată îndeosebi unor funcții religioase. adunare ad-hoc - (sau divan ad-hoc) una din adunările speciale, reprezentative și consultative, care s-au întrunit în 1857 la Iași și București, și au cerut unirea Țărilor Române sub un principe străin. adunarea norodului - nume sub care este cunoscută oastea lui Tudor Vladimirescu în Revoluția de la 1821 și care avea și rol legislativ. Adunarea stărilor - instituție care cuprindea pe reprezentanții tuturor claselor și categoriilor sociale privilegiate și care avea atribuții politice, juridice, militare, administrative și fiscale. adunarea țării - instituție politică alcătuită din reprezentanții stărilor sociale libere, cu atribuții politice, administrative și fiscale. Adunare obștească - organ de conducere în Transilvania medievală, format din nobili și clerici, care rezolva probleme judecătorești, de stabilire a vămilor, de reglementare a raporturilor dintre biserică și nobilime etc.
Ae - An
aed - poet epic din Grecia antică ce cânta sau recita propriile versuri, cu acompaniament de liră. A.E.I.O.U. sau AEIOU - monograma devizei utilizate de împărații din Casa de Habsburg. aerarium - tezaur public la romani, păstrat în templul lui Saturn și administrat de senat. aes grave - în Roma Antică, discuri de bronz sau de aramă, care cântăreau o livră romană (cca 324 g) și valorau 1 as. aes rude sau aes infectum - bucată de metal (de aramă) brut, neprelucrat, folosită drept mijloc de plată, în Roma Antică. Afacerea Dreyfus - scandal din perioada celei de a Treia Republici Franceze, legat de acuzația de trădare îndreptată împotriva lui Alfred Dreyfus și care ulterior s-a dovedit nedreaptă. Afrika Korps - forță expediționară a Germaniei naziste din Africa, constituită în sprijinul trupelor italiene în cel de-Al Doilea Război Mondial. agă: - titlu acordat unor comandanți de oaste din Imperiul Otoman; - titlu acordat în Țările Române comandantului pazei unui oraș. ager publicus - (în Roma Antică) fond funciar de stat format în urma confiscărilor de la populația subjugată. agger: - taluz de pământ, pietre sau arbori ridicat în scop de apărare a orașelor, castrelor, taberelor militare romane; - terasament constituind drumul de strajă adosat zidului de incintă al castrelor romane de piatră; - terasă de pământ, lemn sau alte materiale, ridicată la baza zidurilor asediate pentru amplasarea mașinilor de luptă. agie - (în Țările Române) organ administrativ din secolele XVIII - XIX, însărcinat cu menținerea ordinii publice. agnomen - supranume primită de un roman în urma unor fapte deosebite; supranume. - sistemul de învățământ militar pentru băieți al Spartei. agonale - întreceri atletice la vechii greci. agonotet - persoană care conducea întrecerile atletice în Grecia antică. thumb|right|150px|Agora din Efes agora - piață publică într-un oraș al Greciei antice în care se țineau adunările publice. - adunare a poporului care se ținea în această piață. agoranom - (în Grecia antică) magistrat însărcinat cu controlul pieței, al activității economice a orașului. Agri Decumates sau Decumates Agri era o regiune a provinciei romane Germania Superior, cuprinzând zona Pădurii Negre între râul Main, izvoarele Dunării și cursul superior al Rinului între Lacul Constanța și confluența acestuia cu Main, corespunzând actualei Germanii de sud-vest (Baden-Württemberg). agriologie - disciplină care se ocupă cu studiul obiceiurilor omului primitiv. ahei: - populație indo-europeană așezată în Peloponez, unde a dat naștere civilizației miceniene; locuitori antici ai Ahaiei; - una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci; - denumire a vechilor triburi grecești în textele lui Homer. aisimneți - (în Grecia antică) denumire dată căpeteniilor alese în momentele de criză, care primeau puteri depline în cetate pentru a da legi și a înfăptui reformele necesare. ajutorniță - taxă din secolul al XVIII-lea, plătită de posesorii de vite din Principatele Române. akcea (din ; vezi: aspru) - monedă otomană. akinakes - spadă scurtă sau pumnal folosit de sciți, perși sau sarmați. alai - suită formată din căpetenii de oști și demnitari, care însoțea sau întâmpina un domnitor. alar: - (în Roma antică) care făcea parte din flancurile unei armate; vezi și ală; - (la plural) trupe de cavalerie care asigurau flancurile. álă - unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare); vezi și alar. albgardist - combatant împotriva bolșevismului în timpul Războiului Civil din Rusia (1918-1920). albinărit - dijmă a apicultorilor din Principatele Române. Albion - denumire dată în Antichitate Angliei. alcarazas - vas poros de argilă din tradiția spaniolă, în care lichidul pe care îl conține se răcește datorită evaporării prin pereții lui. alcazar - palat fortificat, foarte ornamentat, de origine maură, construit în Evul Mediu în principalele orașe spaniole. Al Doilea Război Mondial - conflict armat, la scară mondială, care a durat de la 1 septembrie 1939 până la 2 septembrie 1945. Schematic, acest conflict a opus Aliații și Axa. alejanță - obligație de fidelitate față de un suveran, de o națiune. alem: - semiluna sau steaua din vârful minaretului unei moschei; - steag turcesc, primit de domnii români cu ocazia învestirii, ca simbol al suzeranității. alexandrin - care ține de civilizația elenistică din Alexandria sau de epoca elenistică. Alianța celor trei împărați - alianță politică cu caracter defensiv între Alexandru II al Rusiei, Franz Joseph I al Austro-Ungariei și Wilhelm I al Germaniei. alișpan - (în trecut) funcționar administrativ în Transilvania, corespunzând subprefectului. almee - cântăreață și dansatoare care anima în trecut în Egipt (și în general în Orient) petrecerile personalităților. alobrogi - popor războinic galic, din Antichitate, trăitor între râul Isère, Ron și Alpii de Nord. alodiu - (în vestul Europei, în feudalismul timpuriu) proprietate funciară scutită de orice obligații vasalice (spre deosebire de feudă) și transmisibilă urmașilor. alogen - de origine străină, venit din altă parte. alteță - titlu acordat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare. Amenințarea roșie - vezi Panica roșie. amficțion - membru al unei amficționii. amficționie - uniune de triburi sau asociație de orașe-state în Grecia antică, grupate în jurul unui sanctuar comun, unde se află tezaurul, având ca scop apărarea intereselor comune și a rezolvării diferendelor survenite între ele. amfipteră - (în heraldică) figură reprezentând un șarpe sau un dragon înaripat. amforoidion - (în Antichitate) vas mic în formă de amforă, dar cu fundul plat amforă: - vas de formă ovoidală sau sferică, în care, în Antichitate, se păstrau anumite alimente; - veche unitate de măsură pentru lichide care corespundea, în perioada romană, cu cea 26 de litri. amira - emir, principe, guvernator oriental. amnistie - act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune. anacronism - eroare de cronologie; fixare a unui eveniment la altă dată decât cea reală; - trăsătură care nu corespunde spiritului timpului; idee, comportare învechită. anaforà - raport scris adresat domnitorului de către un mare dregător; proclamație a domnitorului. anaglifă - sculptură în relief sau în basorelief. anagnost - sclav în Roma antică însărcinat să facă lectura în timpul mesei sau băii stăpânului. anale - scriere istorică în care evenimentele sunt înregistrate an de an. thumb|right|200px|Arbalete tipice cavalerilor de Malta anarghirie - (în epoca fanariotă) acceptarea cuiva de a se recunoaște dator pentru o sumă pe care nu a primit-o sau a primit-o parțial.