Ileana Hogea-Velișcu (n. 15 iulie 1936, Sudiți, județul Ialomița - d. 14 decembrie 2022, București) a fost un sinolog, profesor universitar doctor, traducătoare de literatură chineză veche și modernă și scriitoare din România.Crăciun, Boris; Daniela Crăciun-Costin, Dicționarul scriitorilor români de azi, Editura Porțile Orientului, Iași, 2011, p. 246. Fiica lui Petre Hogea și a Mariei (n. Adam), țărani.Academia Română, Dicționarul general al literaturii române, Ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, Vol. 4: H/L, Editura Muzeul Literaturii Române, 2016, pp.86-87. Tatăl provine dintr-o veche familie de mocani albanezi, veniți în transhumanță și așezați vremelnic în zona Cristian, Brașov (1820) de unde se strămută către Bărăgan, în căutare de apă și hrană pentru ei și animalele lor, Ciuma lui Caragea, după cum se consemnează, găsindu-i la sud de Râul Ialomița. ”Sudiți”, plătitori de biruri, se bucură de protecție, familia Hogea aflându-se printre primii locuitori și întemeietori ai satului Sudiți, de unde n-a mai plecat, îndeletnicindu-se cu plugăritul și creșterea vitelor. Și strămoșii materni se numără printre fondatorii satului Sudiți, pământul natal rămânând și pentru Ileana Hogea, „universul primordial”, purtat neîntrerupt în gând, peste tot în lume, trecut în cărți și dicționare.
Date biografice A urmat primele șapte clase în satul natal.
Între 1950-1954, a fost elevă la Școala Pedagogică de Învățătoare din Călărași, devenind învățătoare cu diplomă. Având doar nota maximă la toate disciplinele, în toți cei 4 ani de învățămât, Școala Pedagogică de Învățătoare i-a acordat Ilenei Hogea o Recomandare oficială, pe baza căreia să se înscrie la Institutul Pedagogic de 3 ani, de la Panduri-București, fără examen de admitere. Renunță la Recomandare și intră, prin concurs de admitere, la Facultatea de Filologie, Universitatea „C.I. Parhon” din București, Sectia de limba rusă (1955). La sfârșitul anului I, este propusă pentru studii în U.R.S.S. Participă la Cursurile de vară de la Institutul Pedagogic, alături de 400 de studenți, veniți din toată țara, în urma examenelor, la 3 materii, se clasează între primii 10 reușiți, câștigând dreptul de a alege între Uniunea Sovietică și Țările de Democrație, Ileana Hogea alegând China.
Din septembrie 1955 este studentă bursieră a Statului Român în R.P. Chineză, timp de doi ani (1955-1957) învățând intensiv limba chineză elementară, obținînd aprobarea de a urma cursurile Facultății de Filologie a Universității din Beijing (1957-1962), împreună cu studenții chinezi, unde studiază limba și literatura chineză, absolvind în 1962 cu magna cum laude („yōuděng” – Excelent), pentru toți anii de studii.
Întoarsă în țară, după 7 ani de studii complete în China, este repartizată de Ministerul Învățământului, ca preparator, la Institutul de Limbi Străine al Universității București, Secția de Limbi Orientale, Catedra de Limba și Literatura Chineză, unde a funcționat neîntrerupt timp de 44 de ani, fiind profesoara primei promoții de români cunoscători ai limbii chineze și unul dintre întemeietorii Secției de Limba Chineză la noi.
Parcurge toate treptele ierarhiei academice, de la preparator la profesor universitar, redactând cursuri, manuale, antologii, monografii, metodici de predare, dicționare, traducând din și în limba chineză.
Pentru uzul studenților și înzestrarea Catedrei, cu materiale didactice scrie peste 50 de volume și cca. 1000 de studii, cercetări, prelegeri, articole științifice și de popularizare a culturii și civilizației chineze, prefețe etc. Ciclul Limba chineză pentru români înseamnă manuale-far în predarea limbii chineze, ca limbă străină de predare în România.: 1. Limba chineză pentru români (Ed. „Hyperion XXI”, 1990, reed. 2010); 2. Gramatica comparată româno-chineză (în limba chineză, Ed. „Grand”, 1995, reed. 2010); 3. Limba chineză pentru români – vol. I, II (colab. Ren Yuan, Editura Universității de Limbă și Cultură, Beijing-China, 1995); 4. Limba chineză veche. Morfosintaxa. Lexic (Editura Universității București, 1989); 5. Limba chineză pentru români. Metodă. Nivel mediu (Ed. Prouniversitaria, 2013). Sub tipar, Editura „dio”: 6. Limba chineză pentru români. Calea hieroglifelor. Metodă. Nivel elementar; 7. Sinologica. Îndreptar filologic universal. Metodă. Nivel superior, vol. I, II; 8. Dicționar tematic uzual român-chinez; 9. Conversia scrierilor nelatine. Transcrierea caracterelor chineze. Standard de Stat nr. 5309/5-87, STAS – Institutul Român de Standardizare (ediție oficială, Ed. Tehnică, 1987), reeditare.
Fundamentale sunt și tratatele de literatură, care acoperă toate genurile literare: 1. Literatura chineză veche (CMUB, 1976); 2. Antologie de literatură chineză (în limba chineză, CMUB, 1973); 3. Formare și transformare în teatrul chinez (CMUB, 1983); 4. Permanențe și metamorfoze în poezia chineză (CMUB, 1984); 5. Dicționar de literatură chineză clasică (Editura Științifică și Enciclopedică, 1983); 5. Eseu despre China și literatura chineză (Ed. „Grand”, 1996); 6. China mandarinală și literatura chineză, Ed. „România de mâine”, 2010, reed. 2013); 7. Tratat de literatură chineză veche. Din pavilionul secret al oglinzii scrisului (Ed. Prouniversitaria, 2013); 8. Nestemate ale culturii chineze. Un prinos de iubire pentru sufletul chinez (colab. Luo Dongquan, Ed. „Capitel”, 2009).
Ca profesoară, continuă să învețe, reluându-și cursurile întrerupte (1955), prin plecarea la studii în China, reușind ca în 1976 să obțină diploma de licență la Facultatea de Limba și Literatura Română, Universitatea București, cu lucrarea Slavici și Confucius afinități elective.
Obține în același an (1976) titlul de doctor în filologie, la Catedra de Literatură Universală și Comparată, Facultatea de Limba și Literatura Română, Universitatea București, cu teza Receptarea literaturii chineze în România. Personalitatea sinologiei românești (reeditare sub tipar, Editura „dio”).
Ca unul dintre primii specialiști de limba și literatura chineză din România, Ileana Hogea se dedică muncii la Catedră, scrie mult și traduce masiv din literatura chineză clasică și modernă, colaborează cu Redacții și Edituri centrale. „Fixând în conștiința publică românească noțiunea de sinolog și, respectiv, Sinologie, ca o veche știință umanistă universală, Ileana Hogea introduce în mediul academic studiul și cercetarea spiritualității chineze, ocupând un loc de elită în istoria comparatismului românesc” (Zoe Dumitrescu Bușulenga). Încurajatoare sunt și cuvintele de aleasă simpatie ale conducătorului științific, prof. univ. dr. docent Romul Munteanu, care, referindu-se mereu la spiritualitatea chineză, declara senin: „Doctoranda mea știe mai multă carte decât mine…”, fiind aprobat maestrul și de marii noștri profesori Ion C. Chițimia, Dan Horia Mazilu, Constantin Ciopraga (Iași) și Ion Vlad (Cluj). Astfel condusă științific, „mult căutătoare și răzbătătoare, Ileana Hogea-Velișcu introduce studiul filologiei chineze în practica acribică a cercetării academice românești” (Gheorghe Mihăilă).
Cariera didactică neîntreruptă, activitatea de cercetare, interesul față de traduceri, preocuparea permanentă, pentru propagarea civilizației chineze în spațiul cultural românesc, prin conferințe multiple, seri culturale, interviuri la radio și televiziune înseamnă pentru Ileana Hogea o legătură strânsă cu lumea chineză, cu mediul academic din China, cu profesorii și colegii chinezi, „sinologul Ileana Hogea-Velișcu (Yang Ling) de astăzi fiind nu doar creația acestor somități chineze, ci și un bun al Chinei” (Ding Chao).
Dragostea pentru limba și cultura chineză, pentru China și vârstnicul popor chinez, vechi de 9000 de ani – chinezii înșiși considerând-o „prietena poporului chinez” (Who’s Who Friends of China Directory – Prietenii poporului chinez, Ediția Princeps, Ed. „Hong Qi”, Academia chineză de studii social-politice, Beijing, R.P. Chineză, 1996, pp. 389-390) – Ileana Hogea o împărtășește, cu simț patriotic, învățat de la mentorii ei chinezi, tinerilor români, studenților, elevilor și cursanților iubitori ai Chinei.
Din 1962 și până în 2010, a predat limba chineză la Universitatea din București, ca profesor titular.
Împreună cu oficialitățile interesate, Ileana Hogea înființează cercuri de studii, clase de limba chineză în școli și licee (Liceul teoretic „Mihail Sadoveanu”, București, Liceul „Ion Maiorescu”, Giurgiu), dar și Catedra de Limba și Literatura Chineză la Universitățile particulare „Hyperion”, București (1990), „Spiru Haret”, București (2006), Creștină „Dimitrie Cantemir”, București (2009), Centrul de multilingvism, Studii asiatice: coreană, japoneză, chineză, din cadrul Universității Româno-Americană, București (2013), acoperind singură toate cursurile vorbite și scrise.
Între anii 1963-1975 colaborează la apariția Revistei România azi, versiunea în limba chineză, pe post de „cap limpede” și, respectiv, ca profesoară a meșterilor tipografi – culegători de caractere chinezești, la Întreprinderea „Arta Grafică”.
Scrie de timpuriu, primele articole îi apar în revistele unor Cenacluri literare din China, interesul de atunci mergând înspre folclorul românesc, poezia populară, paremiologie românească. Ileana Hogea traduce și publică masiv, Revista studențească Poesis („Shī kàn”) rezervând spațiu generos pentru cunoașterea elementelor de cultură universală, specifică țărilor de origine ale studenților străini, din Universitatea Peking, anii ’50- ’60 trecut. Pe aceeași linie de idei este preocupată de răspândirea literaturii române în China, cu articole despre mari scriitori și capodopere, colaborând continuu cu românologii chinezi, minunați vorbitori ai limbii române și profunzi cunoscători ai spațiului spiritual românesc. Împreună cu poetul chinez, de expresie cazahă Xiakan Volpaev traduce poezia Și dacă, de Eminescu, în limba chineză, fiind apoi transpusă și în limbile mongolă și ȕygură, în Revista Raze fierbinți („Shu guang”) a filialei Regiunii Autonome Xinjiang-ȕygură, a Uniunii Scriitorilor Chinezi (1983).
Cunoscător – practicant al limbii chineze mandarine literare, în toate compartimentele ei – vorbit, scris, redactat, tradus, Ileana Hogea a reușit să dobândească a doua carieră, pe lângă cea didactică – profesoară de limba chineză și, respectiv, de limba română.
Traducătoarea permanentă a Uniunii Scriitorilor – din 1976 membră a Fondului Literar și 1990 membră a USR – Ileana Hogea este însoțitoarea delegațiilor oficiale chineze în România și române în China, face parte din suita oficială a Președintelui Emil Constantinescu în China (2006) – specializată în toate domeniile de activitate – cultural și de învățământ, politic, economic, medical, mass-media, până la delegații guvernamentale și ale șefilor de state români și chinezi – traducând direct și de asemenea, simultan, la congrese, cum se spune – la nivel înalt.
Și dacă numărul delegațiilor chineze și române, pe care le-a însoțit, nici nu se mai poate ține minte, din îndelungata și interesanta ei carieră, Ileana Hogea-Velișcu a izbutit să scrie peste 50 de volume și cca. 1000 de studii, comunicări, articole, recenzii etc. privind relațiile culturale româno-chineze, vechi de peste 300 de ani, de la Nicolae Milescu Spătarul, primul român care a pășit pe pământ chinezesc încoace. Trăitoare 10 ani în China, Ileana Hogea a învățat să-i iubească pe chinezi, aceștia numind-o „fata cu inimă de chinez”, răsplătind-o pentru „eleganța intelectuală față de spiritualitatea chineză și pentru munca neobosită de răspândire a marilor cărți de învățătură chineză în spațiul culturii române” (Luo Dongquan), volumul monumental Nestemate ale culturii chineze. Un prinos de iubire pentru sufletul chinez (colab.), bucurându-se de un ecou meritat în China (2009).