O arsură este o leziune traumatică tisulară însoțită de reacții sistemice nervoase, vasculare, metabolice și umorale, produsă de agenți termici, chimici, sau micști.
Istoric right|Guillaume Dupuytren (1777-1835), cel care a realizat clasificarea arsurilor|thumb Arsurile și îngrijirea lor figurează în picturi rupestre vechi de peste 3,500 de ani. Papirusul Smith, un document egiptean care datează din 1500 î.e.n., descrie tratamente cu miere și un balsam pe bază de rășină. De-a lungul timpului s-au folosit numeroase alte tratamente, inclusiv frunze de ceai (tratament atestat în China în anul 600 î.e.n.), untură de porc și oțet, tratament folosit de Hipocrate și atestat în anul 400 î.e.n., vin și mir, tratament folosit de Celsus și atestat în anul 100 e.n. Diversele grade de gravitate a arsurilor au fost descrise prima dată de chirurgul francez Ambroise Paré în secolul al XVI-lea. Guillaume Dupuytren a îmbogățit această clasificare, distingând în 1832 șase grade de gravitate a arsurilor.
Primul spital pentru tratarea arsurilor s-a deschis în Londra, Anglia, în 1843, iar dezvoltarea metodelor moderne de îngrijire a arsurilor a început la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. În timpul primului război mondial, Henry D. Dakin și Alexis Carrel au elaborat standarde pentru curățarea și dezinfectarea arsurilor și plăgilor cu ajutorul soluțiilor de hipoclorit de sodiu, datorită cărora mortalitatea s-a redus semnificativ. În anii ’40 a fost recunoscută importanța exciziilor cât mai rapide și a grefelor de piele, și tot în această perioadă au fost create metode și formule de resuscitare cu fluide. În anii ’70, cercetătorii au demonstrat importanța hipermetabolismului care se instalează în urma arsurilor pe suprafață mare.
În timp ce arsurile întinse pot fi fatale, tratamentele dezvoltate începând din 1960 au îmbunătățit substanțial rezultatele, în special la copii și la adulții tineri.
Epidemiologie thumb|Ani de viaţă ajustaţi în funcţie de dizabilitate pentru foc la 100,000 de locuitori în 2004.
În 2004, 11 milioane de arsuri au necesitat tratament medical la nivel mondial și s-au produs 300,000 de decese. Astfel, arsurile se află pe locul 4 în clasamentul cauzelor leziunilor, după accidentele de mașină, căzături și violență. Circa 90% din arsuri se produc în țările în curs de dezvoltare. Acest fapt a fost atribuit în parte suprapopulării și în parte gătitului în condiții nesigure. În total, aproape 60% din arsurile care provoacă decesul se produc în Asia de Sud-Est, rata fiind de 11,6 la 100,000 de locuitori.
În țările dezvoltate, rata mortalității în urma arsurilor este de două ori mai mare în rândul bărbaților adulți decât al femeilor. Acest fapt se datorează probabil ocupațiilor și activităților mai riscante ale bărbaților. Totuși, în numeroase țări în curs de dezvoltare, femeile sunt expuse unui risc de două ori mai mare decât bărbații. Acesta se corelează adesea cu accidente în bucătărie sau violență domestică. În cazul copiilor, decesul din cauza arsurilor se produce cu o rată de peste zece ori mai mare în țările în curs de dezvoltare decât în țările dezvoltate. În total, în cazul copiilor, arsurile se numără printre primele cincisprezece cauze ale decesului. Din anii ’80 până în 2004, în numeroase țări a scăzut atât rata arsurilor fatale, cât și a arsurilor în general.
În țările dezvoltate Se estimează că 500,000 de plăgi arse sunt tratate anual în Statele Unite. În 2008, din cauza arsurilor s-au produs circa 3,300 de decese. Majoritatea arsurilor (70%) și deceselor din cauza arsurilor se produc în rândul bărbaților. Cea mai mare incidență a arsurilor de foc se înregistrează în intervalul de vârstă de 1835 de ani, în timp ce cea mai mare incidență a arsurilor prin opărire se înregistrează în rândul copiilor cu vârste sub cinci ani și al adulților de peste 65 de ani. Arsurile electrice duc la circa 1 000 de decese anual. Fulgerul ucide circa 60 de oameni pe an. În Europa, arsurile deliberate se înregistrează cel mai frecvent în rândul bărbaților de vârstă mijlocie.
În țările în curs de dezvoltare În India, circa 700,000-800,000 de oameni suferă arsuri semnificative în fiecare an, deși foarte puțini sunt îngrijiți în centre speciale pentru arși. Cele mai mari rate se înregistrează în rândul femeilor cu vârste cuprinse între 16 și 35 de ani. Aceste rate crescute se explică parțial prin utilizarea bucătăriilor nesigure și purtarea hainelor largi, tipic indiene. Se estimează că o treime din toate arsurile din India se produc din cauza aprinderii hainelor de la flacăra deschisă. Arsurile deliberate sunt și ele o cauză frecventă și au o incidență crescută în rândul tinerelor femei, în urma violenței domestice și a autovătămării.
Cauze Arsurile sunt cauzate de o varietate de surse externe clasificate drept termice, chimice, electrice și radiații. În Statele Unite cele mai comune cauze de arsuri sunt: focul sau flacăra (44%), opăriri (33%), obiecte fierbinți (9%), electricitate (4%) și substanțe chimice (3%).National Burn Repository Pg. i Cele mai multe arsuri au loc acasă (69%) sau la locul de muncă (9%), cele mai multe sunt accidentale, cu doar 2% datorate atacării de către o altă persoană și 1-2% ca rezultat al unei încercări de sinucidere. Aceste surse pot cauza arsuri ale căilor respiratorii sau ale plămânilor, care se întâlnesc în circa 6% din cazuri.
Rănirile produse de arsuri sunt mai comune la persoanele sărace. Fumatul este un factor de risc de ardere, deși consumul de alcool nu este. Arsurile produse de foc se întâlnesc de obicei în climatele mai reci. Factori specifici în țările în curs de dezvoltare sunt gătitul la foc deschis și pe podea, la fel ca handicapurile copiilor și bolile cronice la adulți.
Termice În Statele Unite, focul și lichidele fierbinți sunt cele mai obișnuite cauze ale arsurilor. Dintre incendiile caselor care produc decesul, fumatul produce 25% iar dispozitivele de încălzire produc 22%. Aproape jumătate din răniri sunt datorate efortului de a lupta contra incendiilor. Opărirea este produsă de lichide sau gaze fierbinți și se întâmplă cel mai adesea din cauza băuturilor fierbinți, temperaturii ridicate a apei de la baie sau duș, uleiului de gătit fierbinte sau aburului. Rănile produse de opărire sunt mai frecvente la copiii mai mici de cinci ani, iar în Statele Unite și Australia această categorie de vârstă înregistrează circa două treimi din totalul arsurilor. Contactul cu obiecte fierbinți este cauza a aproape 20-30% din arsurile copiilor. În general, opăririle sunt arsuri de gradul întâi sau al doilea, dar pot de asemenea apărea arsuri de gradul al treilea, în special în cazul contactului prelungit. În multe țări, artificiile sunt o cauză frecventă a arsurilor în timpul sezonului festiv. La acest risc sunt predispuși în special adolescenții de sex masculin.
Chimice Substanțele chimice produc între 2 și 11% din totalul arsurilor și contribuie la 30% din decesele produse de arsuri. Arsurile chimice pot fi produse de peste 25 000 de substanțe, cele mai multe fiind baze puternice (55%) sau acizi puternici (26%). Cele mai multe decese produse de aceste substanțe sunt produse prin ingerare. Agenții des întâlniți includ: acid sulfuric, care se găsește în produsele de curățat toaleta, hipoclorit de sodiu din produsele de înălbire și hidrocarburi halogenate, cum sunt cele din produsele de îndepărtat vopseaua. Acidul fluorhidric poate produce răni foarte adânci, care nu dor decât la un anumit timp de la expunere Acidul formic poate produce descompunerea unui număr important de globule roșii.
Electrice Arsurile sau rănirile electrice se împart în cele de înaltă tensiune (mai mare sau egală cu 1000 volți), joasă tensiune (mai puțin de 1000 volți) și fulgerările produse de arcuri voltaice. Cele mai frecvente cauze de arsuri electrice la copii sunt cordoanele electrice (60%), urmate de prize (14%). De asemenea, fulgerele pot provoca arsuri electrice. Factorii de risc pentru a fi trăsnit includ activitățile în aer liber, cum ar fi alpinismul, golful și sporturile de câmp, plus munca executată afară. Mortalitatea produsă de trăsnet este de circa 10%.
În timp ce rănirile electrice produc de obicei arsuri, ele pot cauza și fracturi și dislocări produse de forța de impact sau de contracții musculare. În rănirile produse de tensiunea înaltă, cea mai mare parte a rănii poate fi internă, deci extinderea plăgii nu poate fi evaluată doar prin examinarea pielii. Contactul cu tensiunea înaltă sau joasă poate produce aritmii cardiace sau stopuri cardiace.
Radiații Arsurile produse de radiații pot apărea ca urmare a expunerii prelungite la raze ultraviolete (cum ar fi Soarele, solarele sau sudura electrică) sau la radiații ionizante (cum ar fi terapia cu radiații, razele X sau deșeurile radioactive). Expunerea la soare este cea mai comună cauză a arsurilor produse de radiații și per total cea mai frecventă cauză de arsuri superficiale. Cât de ușor se ard oamenii din cauza Soarelui variază considerabil în funcție de tipul pielii. Efectele radiației ionizante asupra pielii depind de aria expusă, pierderea părului apărând la peste 3 Gy, roșeața devenind vizibilă la peste 10 Gy, descuamarea pielii umede la peste 20 Gy și necroza la peste 30 Gy. Înroșirea, dacă are loc, poate apărea la un anumit timp de la expunere. Arsurile cu radiații se tratează la fel ca celelalte arsuri. Arsurile cu microunde pot apărea din cauza încălzirii produse de microunde. În timp ce o expunere de două secunde poate produce o plagă, per total acest lucru se întâmplă rar.
Arsuri neaccidentale Dintre cei spitalizați pentru opăriri sau arsuri produse de foc, 310% sunt spitalizați în urma unui atac. Motivele includ: abuz asupra copiilor, dispute personale, violență între soți, abuzarea bătrânilor și diferende de afaceri. O rană prin imersiune sau opărire prin imersiune poate indica abuzarea copiilor. Ele apar când o extremitate sau partea de jos a corpului (fesele sau perineul) sunt scufundate în apă fierbinte. Ele produc de obicei o margine superioară clară și adesea simetrică. Alte semne de risc înalt sau de abuz includ: arsuri pe circumferința corpului, absența urmelor de stropire, arsuri de adâncime uniformă și prezența altor semne de neglijență sau abuz.
Arsurile aplicate miresei, o formă de violență familială, se întâlnesc în unele culturi cum ar fi India, în care o femeie este arsă dacă soțul sau familia sa consideră că au primit o zestre prea mică. În Pakistan, arsurile prin aruncare de acid reprezintă 13% din arsurile produse intenționat și sunt adesea legate de violența familială. Autoimolarea (actul de a-și da foc în semn de protest) se întâlnește relativ des la femeile din India.
Fiziopatologie thumb|Cele trei grade de arsură La temperaturi mai mari de 44 °C proteinele încep să-și piardă forma tridimensională și să se dezintegreze. Aceasta are ca rezultat distrugeri ale celulelor și țesuturilor. Multe din efectele directe ale arsurilor asupra sănătății sunt provocate de faptul că funcționarea normală a pielii este afectată. Aceste efecte includ afectarea senzațiilor primite de piele, a capacității acesteia de a preveni pierderile de apă prin evaporare și a capacității acesteia de a controla temperatura corpului. Afectarea membranelor celulare are ca efect pierderea de potasiu către spațiile din afara celulei și inundarea celulei cu apă și sodiu.
În arsurile mari (peste 30% din suprafața totală a corpului) există un răspuns inflamator semnificativ. Acesta are ca efect scurgeri sporite de lichid din capilare, urmate de edemațierea țesutului. Acestea au la rândul lor ca efect pierderi din volumul total de sânge, iar sângele rămas pierde semnificativ din plasmă, ceea ce face ca sângele să fie mai concentrat. Circulația proastă a sângelui către organe cum ar fi rinichii și tractul gastrointestinal poate avea ca efect insuficiență renală și ulcer stomacal.