Edward Theodore Gein (; ), cunoscut și sub numele de Măcelarul din Plainfield (Butcher of Plainfield) sau Strigoiul din Plainfield (The Plainfield Ghoul), a fost un criminal în serie și profanator de morminte american. Crimele sale, comise în zona orașului său natal, , au căpătat o notorietate extinsă în 1957, după ce autoritățile au descoperit că fura cadavre din cimitirele locale și își confecționa talismane și suveniruri din oasele și pielea lor. De asemenea, el a mărturisit că a ucis două femei: hangița Mary Hogan în 1954 și proprietara unui magazin de feronerie, Bernice Worden, în 1957.
Gein a fost declarat inițial și a fost internat într-o instituție de sănătate mintală. Până în 1968, el a fost reevaluat și considerat apt pentru judecată. A fost găsit vinovat de uciderea lui Worden, dar instanța l-a declarat lipsit de discernământ din punct de vedere legal, fiind astfel într-o instituție psihiatrică.
Biografie Copilăria Edward Theodore Gein s-a născut în Comitatul La Crosse, Wisconsin, la 27 august 1906, fiind cel de-al doilea fiu al lui George Philip Gein (1873–1940) și al Augustei Wilhelmine Gein (născută Lehrke; 1878–1945), ambii de origine germană. Singurul frate al lui Gein a fost un frate mai mare pe nume Henry. Augusta, o femeie fanatic religioasă și luterană practicantă, le predica frecvent fiilor ei despre imoralitatea înnăscută a lumii, pericolele consumului de alcool și convingerea sa că toate femeile sunt de la natură promiscue și instrumente ale Diavolului. A rezervat timp în fiecare după-amiază pentru a le citi din Biblie, selectând de obicei versete din Vechiul Testament și din Apocalipsa lui Ioan legate de moarte, crime și . Gein și-a idealizat mama și, în cele din urmă, a dezvoltat o obsesie față de ea.
În La Crosse, tatăl lui Gein a lucrat ca tâmplar, tăbăcar și pompier. A deținut, de asemenea, un magazin alimentar local, dar a vândut rapid afacerea și a părăsit orașul împreună cu familia pentru a trăi la o fermă de 62 de hectare din orașul , care a devenit reședința lor permanentă. Tatăl lui Gein era cunoscut ca fiind un alcoolic violent care își bătea cu regularitate ambii fii. Acest lucru îi provoca lui Ed țiuituri în urechi atunci când tatăl său îl lovea peste cap. Augusta a profitat de izolarea fermei alungând străinii care ar fi putut să-i influențeze fiii.
thumb|190px|Recensământul Statelor Unite din 1930 cu Gein, al 13-lea nume de sus în jos, în Plainfield, Wisconsin Gein părăsea ferma doar pentru a merge la școală. În afara școlii, își petrecea majoritatea timpului făcând treburi casnice la fermă. Gein era timid. Colegii de clasă și profesorii și-l aminteau ca având manierisme ciudate, cum ar fi izbucniri aparent aleatorii de râs, ca și cum ar fi râs de propriile glume. Augusta îl pedepsea pe Gein de fiecare dată când încerca să-și facă prieteni, conform cunoscuților familiei. În ciuda dezvoltării sale sociale slabe, Gein s-a descurcat destul de bine la școală, în special la lectură.
Decesele din familia restrânsă La 1 aprilie 1940, George Gein a murit de insuficiență cardiacă la vârsta de 66 de ani. Ed și Henry au început să facă munci ocazionale prin oraș pentru a ajuta la acoperirea cheltuielilor de trai. Frații erau în general considerați de încredere și cinstiți de către comunitate. În timp ce ambii lucrau ca muncitori necalificați, Ed făcea frecvent pe dădaca pentru vecini, părând să rezoneze mai ușor cu copiii decât cu adulții. Henry a început să iasă cu o mamă divorțată care avea doi copii și intenționa să se mute cu ea. El își făcea griji cu privire la atașamentul fratelui său față de mama lor și vorbea adesea de rău despre ea în prezența lui Ed, care reacționa cu șoc și durere.
La 16 mai 1944, Henry a ars vegetația uscată de pe proprietate. Focul a scăpat de sub control, necesitând intervenția departamentului local de pompieri. La sfârșitul zilei — incendiul fiind stins și pompierii plecați — Ed a raportat că Henry a dispărut. Cu felinare și lanterne, un grup de căutare l-a căutat pe Henry, în vârstă de 43 de ani, al cărui cadavru a fost găsit zăcând cu fața în jos. Se pare că Henry era mort de ceva timp și a părut că cauza decesului a fost o insuficiență cardiacă, deoarece nu fusese ars sau rănit în alt mod.
Ulterior, biograful a raportat că Henry avea vânătăi pe cap. Poliția a exclus posibilitatea unei infracțiuni, iar medicul legist din comitat a stabilit ulterior asfixia drept cauza a morții. Autoritățile au acceptat teoria unui accident, dar nu s-a efectuat o anchetă oficială și nu s-a realizat o autopsie. Când l-a interogat pe Ed în 1957 cu privire la moartea Bernicei Worden, anchetatorul de stat Joe Wilimovsky a ridicat semne de întrebare cu privire la moartea lui Henry. George Arndt, care a studiat cazul, a scris că, privind în urmă, era „posibil și probabil” ca moartea lui Henry să reprezinte „aspectul de tip «Cain și Abel» al acestui caz”.
Odată cu moartea lui Henry, Ed și mama sa au rămas singuri. Augusta a suferit un atac cerebral paralizant la scurt timp după moartea lui Henry, iar Ed s-a dedicat îngrijirii ei. Cândva în 1945, a povestit el mai târziu, el și mama sa au vizitat un bărbat pe nume Smith, care locuia în apropiere, pentru a cumpăra paie. Conform lui Gein, Augusta l-a văzut pe Smith bătând un câine. O femeie din casa lui Smith a ieșit afară și i-a strigat să se oprească, dar Smith a bătut câinele până l-a omorât. Augusta a fost extrem de tulburată de această scenă; ceea ce o deranja nu părea să fie brutalitatea față de câine, ci prezența femeii. Augusta i-a spus lui Gein că femeia nu era căsătorită cu Smith și că nu avea ce căuta acolo, numind-o cu furie „târfa lui Smith”. Ea a suferit un al doilea atac cerebral la scurt timp după aceea, iar starea ei de sănătate s-a deteriorat rapid.
Augusta a murit la 29 decembrie 1945, la vârsta de 67 de ani. Gein a fost devastat de moartea mamei sale. În cuvintele lui Schechter, el „și-a pierdut singurul prieten și singura dragoste adevărată. Și era absolut singur pe lume”.
Munca Gein a păstrat ferma și a câștigat bani din munci ocazionale. A bătut în scânduri încăperile folosite de mama sa, inclusiv etajul, salonul de la parter și sufrageria, lăsându-le neatinse. În timp ce restul casei devenea tot mai insalubră, aceste camere au rămas impecabile. Gein trăia într-o cameră mică lângă bucătărie. În această perioadă, a devenit interesat de citirea revistelor pulp și a poveștilor de aventuri, în special a celor care implicau canibalism sau , referindu-se în mod specific la Ilse Koch, care fusese acuzată că selecta deținuți tatuați pentru a fi uciși pentru a confecționa și alte obiecte din pielea lor.The Psycho Records, p.2, de Laurence A. Rickels, 2016
În 1951, Gein a început să primească o subvenție agricolă de la guvernul federal. Uneori lucra pentru echipa municipală locală de drumuri și pentru echipele de treierat din zona Plainfield. Cândva între 1946 și 1956, a vândut o parcelă de teren de 32 de hectare pe care o deținuse Henry.
Crime Confirmate În dimineața zilei de 16 noiembrie 1957, proprietara magazinului de feronerie din Plainfield, Bernice Worden, în vârstă de 58 de ani, a dispărut. Camioneta magazinului de feronerie a fost văzută ieșind din spatele clădirii în jurul orei 9:30. Magazinul a avut puțini clienți în întreaga zi; unii locuitori din zonă au considerat că acest lucru s-a datorat sezonului de vânătoare de cerbi. Fiul lui Worden, ajutorul de șerif Frank Worden, a intrat în magazin în jurul orei 17:00 și a găsit casa de marcat deschisă și pete de sânge pe podea.
Frank Worden le-a spus anchetatorilor că în seara dinaintea dispariției mamei sale, Gein fusese în magazin și era așteptat să se întoarcă a doua zi dimineață pentru un galon (4 litri) de antigel. O chitanță de vânzare pentru antigel a fost ultima scrisă de Bernice Worden în dimineața în care a dispărut. În aceeași seară, Gein a fost arestat la un magazin alimentar din West Plainfield, iar Departamentul Șerifului din Comitatul Waushara a percheziționat ferma lui Gein.
Un ajutor de șerif a descoperit cadavrul decapitat al lui Worden într-un șopron de pe proprietatea lui Gein, atârnat cu capul în jos de picioare, cu o traversă la glezne și frânghii la încheieturi. Torsoul fusese „eviscerat ca un cerb”. Worden fusese împușcată cu o pușcă de calibru , iar mutilările au fost făcute după moartea ei. Percheziționând casa lui Gein, autoritățile au găsit: Oase umane întregi și fragmente Un coș de gunoi confecționat din piele umană Piele umană ce acoperea mai multe scaune Cranii umane montate pe stâlpii patului Cranii feminine, unele cu partea superioară tăiată cu ferăstrăul Boluri confecționate din cranii umane Un corset confecționat dintr-un torso feminin jupuit de la umeri până la talie Jambiere realizate din piele de pe picioare umane Măști realizate din pielea capetelor unor femei Masca facială a lui Mary Hogan într-o pungă de hârtie Craniul lui Mary Hogan într-o cutie Întregul cap al Bernicei Worden într-un sac de pânză Inima Bernicei Worden „într-o pungă de plastic în fața sobei de fontă a lui Gein” Nouă vulve într-o cutie de pantofi O rochie de fată tânără și „vulvele a două femei estimate la vârsta de aproximativ cincisprezece ani” O curea confecționată din mameloane umane feminine Patru nasuri O pereche de buze pe șnurul de la un jaluzea de fereastră Un realizat din pielea unei fețe umane
Aceste obiecte au fost fotografiate la laboratorul infracțional al statului și apoi „eliminate în mod cuvenit”. La interogatoriu, Gein le-a spus anchetatorilor că între 1947 și 1952 a făcut până la patruzeci de vizite nocturne în trei cimitire locale pentru a dezgropa cadavre recent îngropate, în timp ce se afla într-o stare de „uimire/transă”. În aproximativ treizeci dintre aceste vizite, a spus că și-a revenit din stare în timp ce se afla în cimitir, a lăsat mormântul în ordine și s-a întors acasă cu mâinile goale. În celelalte ocazii, a dezgropat mormintele unor femei de vârstă mijlocie recent îngropate, despre care credea că seamănă cu mama sa, și le-a dus cadavrele acasă, unde le-a tăbăcit pielea pentru a-și confecționa obiectele.
Gein a recunoscut că a jefuit nouă morminte și i-a condus pe anchetatori la acestea. Allan Wilimovsky de la laboratorul infracțional al statului a participat la deschiderea a trei morminte de testare indicate de Gein. Sicriele se aflau în cutii de lemn. Scândurile superioare erau așezate transversal, nu de-a lungul. Partea superioară a cutiilor se afla la aproximativ 60 cm sub suprafață, în sol nisipos. Gein jefuise mormintele la scurt timp după înmormântări, în timp ce lucrările la mormânt nu erau finalizate. Mormintele de testare au fost exhumate deoarece autoritățile nu erau sigure dacă Gein, având o constituție slabă, era capabil să dezgroape singur un mormânt în timpul unei nopți. Ele au fost găsite așa cum a descris Gein: un sicriu era gol; un alt sicriu era gol, dar conținea câteva oase și ranga lui Gein, iar ultimul sicriu avea cea mai mare parte a corpului lipsă, dar Gein returnase inelele și unele părți ale corpului. Astfel, mărturisirea lui Gein a fost confirmată în mare măsură.
La scurt timp după moartea mamei sale, Gein a început să creeze un „costum de femeie”, astfel încât „să poată deveni mama lui — să se strecoare la propriu în pielea ei”. El a negat că ar fi avut relații sexuale cu cadavrele pe care le-a exhumat, explicând: „Miroseau prea urât”. În timpul interogatoriului la laboratorul de criminalistică al statului, Gein a recunoscut că a împușcat-o pe Mary Hogan, în vârstă de 51 de ani, proprietara unui restaurant, care era dispărută din 8 decembrie 1954. Capul ei a fost găsit ulterior în casa lui, deși a negat că își amintește detaliile legate de moartea ei.