miniatura|Aurul a fost principalul activ de rezervă în epoca standardului aurului. Balanța de plăți externe (deseori prescurtată până la balanță de plăți) este un sistem de conturi care cuprinde sinteza tranzacțiilor economice și financiare ale unei economii (de regulă, a unei țări) cu restul lumii, pe o anumită perioadă (de regulă, un an).
Componente Contul curent indică valoarea netă a venitului unei țări dacă este în excedent sau dacă este în deficit, dacă este în exces. Este suma balanței comerciale (câștigurile nete asupra exporturilor minus plățile pentru import), veniturile din factori (câștigurile din investițiile străine minus plățile efectuate investitorilor străini) și transferurile unilaterale. Aceste elemente includ transferuri de bunuri și servicii sau active financiare între țara de origine și restul lumii. Plățile de transfer privat se referă la cadouri făcute de către persoane fizice și instituții neguvernamentale străinilor. Transferurile guvernamentale se referă la cadouri sau granturi acordate de un guvern rezidenților străini sau guvernelor străine. Când veniturile din investiții și transferurile unilaterale sunt combinate cu soldul bunurilor și serviciilor, ajungem la soldul contului curent. Se numește contul curent deoarece acoperă tranzacțiile din "aici și acum" - cele care nu dau naștere unor pretenții viitoare.
Structura balanței de plăți Conform definiției propuse de către Fondul Monetar Internațional Balance of Payments Manual, fifth edition – International Monetary Fund, balanța de plăți cuprinde „Contul curent” și „Contul de capital și financiar”, cel din urmă uneori fiind reprezentat ca două conturi diferite, respectiv „Contul de capital” și „Contul financiar”. Contul curent: Balanța comercială, formată din contul de bunuri și contul de servicii. Contul de bunuri. Importurile și exporturile de bunuri sunt înregistrate în acest cont. Dacă exporturile depășesc importurile, acest lucru se numește surplus la contul de bunuri sau balanță comercială activă. Dacă exporturile sunt mai mici decât importurile, există un deficit la contul de bunuri sau o balanță comercială pasivă. Contul de servicii. Tranzacțiile internaționale de servicii sunt înregistrate în acest cont. Exemple bine-cunoscute sunt turismul și transportul. De exemplu, pentru România, transportul de bunuri pentru o companie bulgară reprezintă o intrare pozitivă în contul de servicii, în timp ce cheltuielile unui turist român în Franța au ca rezultat o intrare negativă pentru România. Contul de venituri. Toate remunerațiile plătite și primite pentru punerea la dispoziție a forței de muncă și a capitalului. (transferuri de dobânzi, salarii, profituri și dividende) Contul de transferuri de venituri: Toate sumele plătite și primite pentru care nu există nicio contraprestație directă. Exemplele includ ajutorul pentru dezvoltare sau banii trimiși membrilor familiei în străinătate. Contul de capital: Transferuri de capital și achiziționarea și vânzarea de active neproduse, nefinanciare, cum ar fi brevete, terenuri și fond comercial. Contul financiar: Investiții directe, investiții de portofoliu, alte investiții, instrumente derivate (produse derivate) și rezerve. Subconturile pot, desigur, să prezinte un sold pozitiv sau negativ. Prin urmare, acest lucru se aplică și balanței de plăți în ansamblu. Contul de servicii, contul de venituri și contul de transferuri de venituri sunt denumite colectiv tranzacții invizibile. Acest lucru se face pentru a le distinge de tranzacțiile vizibile ale contului de bunuri sau ale balanței comerciale.
Mecanisme ale balanței Una dintre cele trei funcții fundamentale ale unui sistem monetar internațional este de a oferi mecanisme de corectare a dezechilibrelor.Scores of other text books old and new also give this definition, see for example International monetary relations: theory, history, and policy (1976), p. 611 by Leland B. Yeager. The other two basic functions are to provide liquidity and to impart confidence. While during the Washington Consensus period fewer emphasis was placed on the need for balance, in the main a requirement for correction was still accepted, though many argued that governments should leave such correction to the markets.
În general, există trei metode posibile de corectare a dezechilibrelor balanței de plăți. Aceste metode sunt ajustări ale cursurilor de schimb; ajustarea prețurilor interne ale unei națiuni împreună cu nivelul de cerere al acesteia; și ajustarea bazată pe reguli.Following the collapse of the Bretton Woods system, rules based adjustment is mostly theoretical. Îmbunătățirea productivității și, prin urmare, a competitivității pot contribui, de asemenea, la creșterea dorinței exporturilor prin alte mijloace, deși se presupune că o țară încearcă mereu să-și dezvolte și să vândă produsele în cele mai bune condiții.
Legături externe BNR, Balanța de plăți a României BNM, Balanța de plăți a Republicii Moldova
Referințe
Categorie:Economie