Mary Poppins este un film fantastic muzical american din 1964 regizat de Robert Stevenson și produs de Walt Disney, cu cântece de Sherman Brothers. Scenariul este scris de Bill Walsh și Don DaGradi, fiind bazat vag pe seria de cărți pentru copii Mary Poppins de P. L. Travers. În rolurile principale sunt Julie Andrews, Dick Van Dyke, David Tomlinson și Glynis Johns. Filmul a fost realizat la studiourile Walt Disney din Burbank, California.

Julie Andrews a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru interpretarea sa actoricească ca Mary Poppins. Filmul a mai câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun montaj, Premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală (pentru "Chim Chim Cher-ee"), Premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră și Premiul Oscar pentru cele mai bune efecte vizuale. A avut în total 13 nominalizări la Oscar, un record neegalat de niciun alt film lansat de către Walt Disney Studios.

Rezumat

În Londra anului 1910, George Banks, un bancher sever și preocupat de disciplină, locuiește la numărul 17 de pe Cherry Tree Lane împreună cu soția sa, Winifred, și cei doi copii ai lor, Jane și Michael. În timp ce George își dedică cea mai mare parte a timpului carierei, Winifred este implicată în mișcarea pentru dreptul de vot al femeilor. Copiii sunt lăsați în grija bonelor, însă comportamentul lor face ca acestea să renunțe una după alta.

După plecarea bonei Katie Nanna, George hotărăște să angajeze personal o înlocuitoare. Jane și Michael își scriu propriul anunț, în care descriu o bonă blândă, veselă și înțelegătoare, dar tatăl lor îl rupe și aruncă bucățile în șemineu. În mod misterios, fragmentele ajung la Mary Poppins, care apare în dimineața următoare coborând din cer cu ajutorul unei umbrele. În timp ce mai multe candidate severe așteaptă în fața casei Banks, o rafală puternică de vânt le îndepărtează, iar Mary se prezintă pentru post. Spre surprinderea lui George, ea are asupra sa chiar anunțul copiilor și îl convinge să o angajeze pentru o perioadă de probă.

Jane și Michael descoperă curând că noua lor bonă posedă puteri magice. Mary transformă strângerea camerei copiilor într-un joc cu ajutorul cântecului „A Spoonful of Sugar”. Ulterior, împreună cu prietenul ei Bert, un artist stradal cu numeroase ocupații, copiii pătrund într-un desen realizat de acesta cu cretă pe trotuar. În lumea animată din interiorul desenului, participă la o excursie la țară, sunt serviți de pinguini dansatori și călăresc caii unui carusel, care prind viață și părăsesc atracția. Aventura se încheie atunci când ploaia șterge desenul de pe trotuar.

Într-o altă zi, Mary, Bert și copiii îl vizitează pe unchiul Albert, care, atunci când râde, se ridică în aer. Buna dispoziție devine contagioasă, iar în curând toți plutesc lângă tavan. Între timp, George Banks privește cu tot mai multă neîncredere influența lui Mary asupra copiilor și consideră că aventurile fantastice le subminează disciplina. Intenționând să o concedieze, este însă determinat de Mary să petreacă mai mult timp cu Jane și Michael și să îi ducă la banca unde lucrează.

La bancă, George dorește ca Michael să-și depună cei doi pence într-un cont. Copilul preferă însă să păstreze banii pentru a cumpăra hrană pentru păsări de la bătrâna care le hrănește în apropierea Catedralei Sfântul Paul. Când conducătorii băncii încearcă să-l convingă să le dea monedele, Michael cere înapoi banii, iar ceilalți clienți cred că banca refuză să restituie depozitele. Se declanșează o panică, iar Jane și Michael fug.

Copiii îl întâlnesc pe Bert. Acesta le explică faptul că, în ciuda severității sale, tatăl lor îi iubește și că problemele adulților pot fi la fel de dificile ca ale copiilor. Bert îi conduce acasă, unde o întâlnesc pe Mary. Grupul ajunge pe acoperișurile Londrei și este însoțit de numeroși coșari într-un dans spectaculos. După întoarcerea la casa familiei Banks, Bert discută cu George și îi atrage atenția că, preocupându-se permanent de muncă și disciplină, riscă să piardă copilăria lui Jane și Michael.

George este chemat la bancă în aceeași seară și înțelege că va fi concediat din cauza incidentului provocat de Michael. În loc să reacționeze cu furie, își schimbă însă atitudinea și îi spune bătrânului domn Dawes o glumă pe care o auzise de la fiul său. Apoi pleacă, hotărât să acorde mai multă atenție familiei. Dawes, care nu mai râsese de foarte mult timp, este atât de amuzat de glumă încât începe să râdă necontrolat și moare fericit.

În dimineața următoare, George își repară zmeul copiilor și întreaga familie Banks merge în parc pentru a-l înălța. Acolo, George îl întâlnește pe domnul Dawes Jr., care îi spune că tatăl său a murit râzând și, drept urmare, îl angajează din nou la bancă, oferindu-i o poziție mai importantă.

Distribuție

Julie Andrews – Mary Poppins. Dick Van Dyke – Bert. David Tomlinson – George Banks. Glynis Johns – Winifred Banks. Karen Dotrice – Jane Banks. Matthew Garber – Michael Banks. Hermione Baddeley – Ellen. Reta Shaw – doamna Brill. Elsa Lanchester – Katie Nanna. Arthur Treacher – agentul Jones. Reginald Owen – amiralul Boom. Don Barclay – domnul Binnacle. Ed Wynn – unchiul Albert. Jane Darwell – femeia cu păsările. Arthur Malet – domnul Dawes Jr. James Logan – portarul băncii. Alma Lawton – doamna Corry. Marjorie Eaton – domnișoara Persimmon. Marjorie Bennett – domnișoara Lark.

Producție Interesul lui Walt Disney pentru ecranizarea cărților Mary Poppins ale scriitoarei P. L. Travers datează de la sfârșitul anilor 1930. Disney descoperise cărțile prin intermediul fiicelor sale și a încercat timp de mai mulți ani să obțină de la Travers drepturile necesare realizării unui film. Autoarea s-a arătat însă reticentă față de o adaptare cinematografică, în special față de posibilitatea ca povestea să fie transformată într-un film de animație. După obținerea drepturilor, scenariul a fost elaborat de Bill Walsh și Don DaGradi, care au adaptat elemente provenite din mai multe volume ale seriei. Potrivit American Film Institute, printre sursele literare folosite s-au numărat Mary Poppins (1934), Mary Poppins se întoarce (1935), Mary Poppins deschide ușa (1944) și Mary Poppins în parc(1952). Travers a participat la realizarea filmului în calitate de consultant. Procesul de adaptare a fost marcat de diferențe de opinie între Travers și echipa Disney. Autoarea dorea ca filmul să rămână cât mai apropiat de caracterul și atmosfera cărților sale, în timp ce Disney și colaboratorii săi urmăreau realizarea unui musical cinematografic care să combine fantezia, comedia, cântecele și animația. În forma finală, filmul s-a îndepărtat în mai multe privințe de materialul literar, păstrând însă personajele și numeroase episoade inspirate din cărțile originale.

Pentru rolul principal a fost aleasă Julie Andrews, cunoscută la acea vreme în special pentru activitatea sa pe scena de teatru. Mary Poppins a reprezentat debutul său într-un lungmetraj. Andrews fusese remarcată de echipa Disney, iar frații Richard M. Sherman și Robert B. Sherman s-au numărat printre cei care au susținut alegerea ei pentru personaj.

Dick Van Dyke a fost distribuit în rolul lui Bert, prietenul lui Mary Poppins. Actorul a interpretat și rolul bătrânului domn Dawes Sr., fiind machiat astfel încât să pară mult mai în vârstă. În genericul filmului, această a doua interpretare a fost inițial atribuită numelui fictiv „Navckid Keyd”, o anagramă a numelui Dick Van Dyke.

Regia i-a revenit lui Robert Stevenson, unul dintre colaboratorii importanți ai studioului Disney, iar Walt Disney a fost producătorul filmului. Imaginea a fost realizată de Edward Colman, montajul de Cotton Warburton, iar Carroll Clark și William H. Tuntke au fost responsabili de designul de producție.

Filmările au început la 6 mai 1963 și s-au desfășurat până la sfârșitul lunii august sau începutul lunii septembrie a aceluiași an.

Deși acțiunea filmului se petrece în Londra, producția a fost filmată în întregime pe platourile Walt Disney Studios din Burbank, California. Decoruri de mari dimensiuni au fost construite pentru a recrea Cherry Tree Lane, interioarele casei familiei Banks, banca, acoperișurile Londrei și alte locuri prezentate în poveste.

Producția a folosit patru platouri de filmare ale studioului Disney, iar decorurile s-au numărat printre cele mai elaborate realizate până atunci pentru una dintre producțiile companiei.

Una dintre caracteristicile tehnice importante ale filmului este combinarea secvențelor cu actori cu animația tradițională. Secvența „Jolly Holiday”, în care Mary, Bert și copiii pătrund în desenul realizat cu cretă, a necesitat integrarea actorilor în decoruri și personaje animate.

Pentru realizarea unor asemenea scene a fost utilizat procedeul cu vapori de sodiu (''sodium vapor process''), o tehnică de compoziție care permitea separarea precisă a actorilor de fundal și introducerea ulterioară a decorurilor sau elementelor animate. Actorii erau filmați în fața unui ecran iluminat cu lumină produsă de vapori de sodiu, iar un sistem optic special permitea obținerea simultană a imaginilor necesare pentru compoziția finală.

Muzică Muzica și cântecele din Mary Poppins au fost compuse de frații Richard M. Sherman și Robert B. Sherman, colaboratori importanți ai studiourilor Disney în anii 1960. Muzica orchestrală a filmului a fost adaptată și dirijată de Irwin Kostal.

Frații Sherman au lucrat timp de mai mulți ani la cântecele filmului, adaptându-le pe măsură ce scenariul și personajele evoluau. Muzica a fost concepută ca parte integrantă a narațiunii, cântecele fiind folosite pentru caracterizarea personajelor și pentru dezvoltarea unor momente importante ale poveștii. Printre cele mai cunoscute piese se numără „A Spoonful of Sugar”, „Chim Chim Cher-ee”, „Supercalifragilisticexpialidocious”, „Feed the Birds”, „Jolly Holiday”, „Sister Suffragette”, „Fidelity Fiduciary Bank” și „Let's Go Fly a Kite”.

„A Spoonful of Sugar”, interpretat în film de Julie Andrews, însoțește scena în care Mary Poppins îi convinge pe Jane și Michael să-și strângă camera transformând sarcina într-un joc. „Supercalifragilisticexpialidocious”, interpretat în principal de Andrews și Dick Van Dyke, apare în timpul aventurii desfășurate în lumea animată și a devenit unul dintre cântecele cel mai strâns asociate cu filmul.

„Chim Chim Cher-ee”, interpretat în diferite momente ale filmului, în special de Van Dyke în rolul lui Bert, a primit Premiul Oscar pentru cel mai bun cântec original. Frații Sherman au câștigat, de asemenea, Oscarul pentru muzica filmului, în timp ce adaptarea și orchestrația realizate de Irwin Kostal au primit o nominalizare separată.

Un loc aparte în coloana sonoră îl ocupă „Feed the Birds”, cântecul asociat femeii care vinde hrană pentru porumbei în apropierea Catedralei Sfântul Paul. Piesa este interpretată în principal de Julie Andrews și marchează unul dintre momentele mai melancolice ale filmului. Walt Disney avea o afecțiune deosebită pentru cântec, Richard Sherman relatând ulterior că Disney îi chema uneori pe frații Sherman în biroul său și le cerea să interpreteze piesa.

Coloana sonoră a fost lansată de Buena Vista Records și s-a bucurat de succes comercial. Albumul a primit Premiul Grammy pentru cea mai bună coloană sonoră originală dintr-un film sau program de televiziune, iar Julie Andrews a primit un Grammy pentru cea mai bună înregistrare destinată copiilor.

Muzica filmului a rămas una dintre cele mai cunoscute creații ale fraților Sherman. În 2004, American Film Institute a inclus „Supercalifragilisticexpialidocious” pe locul 36 în clasamentul AFI's 100 Years...100 Songs, dedicat celor mai importante cântece din cinematografia americană.

Lansare ''Mary Poppins'' a avut premiera la Los Angeles la 27 august 1964, iar lansarea la New York a avut loc la 24 septembrie 1964.