Aristide Cavaillé-Coll (), a fost un constructor de orgi, francez. Este considerat ca fiind cel mai distins constructor de orgi ai secolului XIX. Mișcarea de reformă a orgii a încercat să întoarcă construirea de orgi la un stil mai baroc, dar în ultimele decenii ale secolului XX modele lui Cavaillé-Coll au devenit iar la modă. Cavaillé-Coll a fost autorul a numeroase articole publicate în reviste științifice, și cărți pe tematica orgii, în care a publicat rezultatele cercetărilor și experimentelor sale. Un film documentar despre viața și activitatea sa a fost filmat în 2011 și lansat în 2012.
Viața
200px|miniatura|dreapta|Mormântul lui Cavaillé-Coll în Cimitirul Montparnasse, Paris
Născut în orașul Montpellier, Franța, la Dominique, unul într-o linie de constructori de orgi, el a dat dovadă de talent precoce în inovare mecanică. Orgile sale sunt "orgi simfonice": adică, ele pot reproduce sunetele celorlalte instrumente și totodată să le combine.Cea mai mare și cea mai grandioasă orgă a sa este în Saint-Sulpice, Paris. Cavaillé-Coll a fost, de asemenea, bine cunoscut pentru problemele sale financiare. Arta de a crea instrumente manual, de neegalat la acel moment, nu a fost suficientă pentru a asigura supraviețuirea companiei sale. Acesta a fost moștenită în 1898, la scurt timp înainte de moartea sa, la Paris, de către Charles Mutin. El a continuat afacerea, dar datorită celui de al doilea război mondial compania aproape a dispărut.
Inovații de construcție a orgii
Cavaillé-Coll Cavaille-Coll este responsabil pentru multe inovatii care au revolutionat construcția de orgi, performanța și de compoziția. El a rafinat pedalele de expresie și prin crearea unora (mai echilibrate) cu arc cu care îi permite organistului să crescă potențialul de orgii și exprimarea acesteia. El a schimbat major registrele, permițând astfel o amplă și dezvoltată tehnică de execuție, creând noi posibilități din punct de vedere al tehnicii și compoziției. Toate inovațiile sale au permis executarea unui crescendo neîntrerupt de la pianissimo la fortissimo, ceva ce nu era posibil înainte. Orga sa de la Basilica Sainte-Clotilde, Paris (proclamată basilică de către Papa Leon al XIII-lea în 1897) a fost una dintre primele care a fost construită cu aceste noi caracteristici. Prin urmare, aceasta l-a influențat pe César Franck, care a fost organist titular acolo. Lucrările de orgă ale lui Franck au inspirat generații de compozitori organiști care au venit după el.
Film
Un film documentar intitulat Orgile lui Cavaillé-Coll a fost lansat în 2012 de către Fugue State Films, pentru a marca atât aniversarea a 200 de ani de la nașterea lui Cavaillé-Coll în 2011 cât și 150 de ani a orgii sale de la St. Sulpice.
Orgile existente ale lui Cavaillé-Coll În Europa Franța 400px|miniatura|dreapta|Marea orgă, Notre-Dame de Paris Caen: Biserica Ste.-Étienne Carcassonne: Catedrala St. Michel Épernay: Biserica Saint-Pierre Saint-Paul Lyon: Biserica St. François-de-Sales, Lyon Orléans: Catedrala Sf. Cruci (Cathédrale du Saint-Croix - ușor modificată de Haerpfer) Mazamet Biserica Saint-Sauveur Nancy: Catedrala Paris: Biserica Saint-Roch Paris: Biserica de la Madeleine (recontruită și modificată de Gonzales) Paris: Notre-Dame-de-la-Croix Paris: Catedrala americană în Paris Paris: Notre Dame de Paris (modificată) Paris: Saint Clotilde Basilica (modificată și contruită de Dargassies în 2004) Paris: Saint-Sulpice (de François-Henri Clicquot, reconstruită și îmbunătățită de Cavaillé-Coll) Paris: Saint Vincent de Paul Paris: Sainte-Trinité Paris: Église Saint-Jean-de-Montmartre (mutată de la Școala Sacré-Cœur de la Ferrandière, Lyon) Paris: Basilique du Sacré-Cœur Paris: Val-de-Grâce, orgă de capelă Paris: Saint-François-Xavier: Orgile au fost construite în 1878 de casa Fermis & Persil, revăzute de Cavaillé-Coll în 1890; 280px|miniatura|dreapta|Biserica Saint Ouen, Rouen Courbevoie (aproape de Paris): Biserica Saint-Maurice de Bécon Perpignan: Catedrala Rouen: Biserica St. Ouen Saint-Denis: St. Denis Saint-Yrieix-la-Perche : Collégiale du Moustier Toulouse: Basilica Saint-Sernin Trouville-sur-Mer: Biserica Notre-Dame des Victoires Lavaur: Catedrala Saint-Alan Rabastens: Biserica Notre-Dame-du-Bourg (cea mai mică) 280px|miniatura|dreapta|Catedrala Rennes 280px|miniatura|dreapta|Catedrala Angers
Spania
Lekeitio: Basilica de la Asunción de Nuestra Señora (Lekeitio) Madrid: Basilica San Francisco cel Mare Alegia: San Juan Azkoitia: Santa María Azpeitia: Basilica de Loyola Getaria (Guetaria): San Salvador Irún: Santa María Mutriku (Motrico): Santa Catalina Oiartzun: San Esteban Pasaia (Pasajes) San Sebastián (Donostia): Résidence de Zorroaga San Sebastián (Donostia): San Marcial d’Altza San Sebastián (Donostia): Santa María del Coro San Sebastián (Donostia): Santa Teresa San Sebastián (Donostia): San Vicente Urnieta: San Miguel Vidania (Bidegoyan), San Bartolomé
Regatul Unit
Warrington: Parr Hall, Warrington (Anglia) St Michael's Abbey, Farnborough, Hampshire Manchester Town Hall Jersey: Colegiul Highlands, Jersey (Insulele Canalului) Paisley: Paisley Abbey
Țările de Jos
Haarlem: Philharmonie Amsterdam: Augustinuskerk Amsterdam: Joannes en Ursulakapel Begijnhof
Belgia
Bruxelles: Conservatorul regal de muzică Gent: Saint Nicholas' Church, Ghent
Portugalia
Lisabona: Igreja de São Luís dos Franceses Lisabona: Igreja de São Mamede - oferită de ducele de Palmela în 1956
Italia
Roma: Capela Casei Santa Maria a Colegiului Pontifical Nord American
Danemarca
Copenhaga: Jesus Church (Biserica lui Isus) (1890)
Rusia
400px|miniatura|dreapta|Orga sălii Bolshoi a Conservatorului din Moscova Moscova: Sala Bolshoi a Conservatorului din Moscova (orga instalată de Charles Mutin)
America Latină
Venezuela
Caracas: Biserica San Francisco. Caracas: Biserica Altagracia (inoperativă) Caracas: Biserica Santa Teresa. Folosită pentru serviciile obișnuite. Caracas: Biserica San José (în situație delicată) Caracas: Parohia La Encarnación del Valle. După câteva decade de tăcere, din 2011 se cântă regulat la orgă. Los Teques: Catedrala (inoperativă)
Brazilia
Campinas: Catedrala Metropolitană. Campo Largo: Biserica Matriz de Nossa Senhora da Piedade Belém: Catedrala da Sé Lorena: Catedrala Nossa Senhora da Piedade
Mexic
Mazatlán: Catedrala basilică de la Inmaculada Concepción
Chile
Valparaíso: Biserica de los Sagrados Corazones (1872)
Argentina
Lujan: Basilica de Lujan
Asia
Japonia
Fuji: Haus Sonnenschein
Asteroid
Numele lui Cavaillé-Coll a fost atribuit și unui asteroid: 5184 Cavaillé-Coll.
Lectură suplimentară
Cavaillé-Coll, Cécile (1929). Aristide Cavaillé-Coll: Ses Origines, Sa Vie, Ses Oeuvres. Paris: Fischbacher. Douglass, Fenner (1999). Cavaillé-Coll and the French Romantic Tradition. New Haven: Yale University Press.
Categorie:Nașteri în 1811 Categorie:Francezi din secolul al XIX-lea Categorie:Decese în 1899 Categorie:Înmormântări în cimitirul Montparnasse Categorie:Eponime ale asteroizilor Categorie:Constructori de orgi Categorie:Oameni din Montpellier