Terebintul (în ebraică: אלת טרבינת, elot terebint, tradus: stejari terebint) este un arbore sau arbust foios din genul Pistacia, care crește în garige și maquis, comune în întregul bazin mediteranean: de la Maroc și Portugalia până la Levant, inclusiv în Israel, Palestina, Siria și Turcia, precum și în Insulele Canare. thumb|Pistacia terebinthus – exemplar conservat la Muzeul din Toulouse

Etimologie și istorie Numele de gen Pistacia provine din grecescul pistakê, derivat, probabil, din persanul pista, prin intermediul latinescului pistacium. Termenul „terebint” provine din latinescul terebinthus, derivat din grecescul τερέβινθος, care desemna arborele rășinos.

Primele mențiuni despre terebint apar la botanistul antic Teofrast (c. 371–288 î.Hr.), care descrie frunzele și producerea rășinii colectate din această specie (Cercetare asupra plantelor, III, 15; V, 3). Câteva secole mai târziu, enciclopedistul roman Plinius reia descrierile (Istorie naturală, XIII, 54), iar medicul grec Dioscoride notează că rășina de terebint era importată din Iudeea, Siria, Cipru, Libia și Insulele Ciclade și era folosită în scopuri medicinale (Materia medica, I, 71).

În Biblia ebraică (Vechiul Testament) Unele traduceri biblice, precum cele ale Societăților Biblice Unite, diferă de textul tradițional ortodox în redarea termenilor „elah” (terebint) și „elun” (stejar). Această variație reflectă incertitudinea traducătorilor, deși cele două specii sunt distincte din punct de vedere botanic.

Arborele este menționat în Biblie, de exemplu în Cartea lui Isaia 6:13: וְעֹוד בָּהּ עֲשִׂרִיָּה וְשָׁבָה וְהָיְתָה לְבָעֵר כָּאֵלָה וְכָאַלּוֹן אֲשֶׁר בְּשַׁלֶּכֶת מַצֶּבֶת בָּם זֶרַע קֹדֶשׁ מַצַּבְתָּהּ׃ פ (Isaia 6:13, Codex Aleppo)

και ετι επ αυτης εστιν το επιδεκατον και παλιν εσται εις προνομην ως τερεβινθος και ως βαλανος οταν εκπεση απο της θηκης αυτης (Isaia 6:13, Septuaginta)

Descriere thumb|left|Reversul frunzelor unui exemplar colectat în comarca La Noguera Terebintul este o specie dioică, ceea ce înseamnă că exemplarele prezintă fie flori masculine, fie flori feminine.

Frunzele sunt compuse, cu lungimea de 10–20 cm, penate, alcătuite din 5–11 foliole ovale, cu margini întregi, dispuse opus; foliolele au 2–6 cm lungime și 1–3 cm lățime și sunt de culoare verde-închis. Florile variază cromatic de la violet la verde. Fructul este o drupă mică, globuloasă, de 5–7 mm, aproximativ de mărimea unui bob de mazăre, care devine roșie până la negru la maturitate. Întreaga plantă are o aromă intensă, amăruie și rășinoasă.

În perioada de vegetație, planta dezvoltă frecvent gale (excrescențe în formă de corn) pe frunze și foliole, produse de înțepăturile insectelor; de aici provine și denumirea comună spaniolă „cornicabra”. Specia se multiplică prin semințe și vegetativ, prin butași. În ciuda prezenței galelor, este o specie foarte rezistentă, capabilă să persiste în habitate degradate unde alte plante dispar. Poate hibridiza natural cu Pistacia lentiscus (mastic).

În vestul bazinului mediteranean există și alte specii, precum Pistacia palaestina, denumite uneori tot „terebint”. Aceasta se deosebește de P. terebinthus prin frunzișul mai alungit și ușor păros, precum și prin particularitățile inflorescențelor.Flori ale Mediteranei, de Oleg Polunin și Anthony Huxley, 1966.

Utilizare Terebintul este utilizat ca sursă de terebentină, posibil una dintre cele mai vechi rășini cunoscute. Terebentina de terebint este cunoscută și sub denumirile de chian, scio sau terebentină de Cipru. Fructele sunt folosite în Cipru pentru prepararea unei pâini tradiționale.

Planta este bogată în taninuri și alte substanțe rășinoase și a fost utilizată încă din Grecia antică pentru proprietățile sale aromatice și medicinale.

Are o mare valoare ecologică, fiind o specie pionieră, rezistentă, care stabilizează și îmbogățește solul, facilitând colonizarea de către alte plante. Reprezintă o resursă importantă pentru păsări și micromamifere, care se hrănesc cu fructele și dispersează semințele. Prezența unor populații sănătoase de terebint indică, de regulă, habitate bine conservate sau în curs de regenerare. Pășunatul excesiv poate duce la declinul populațiilor.

Maladii și paraziți thumb|Gale produse de Baizongia pistaciae Galele terebintului determină deformarea frunzelor, care se modifică pentru a adăposti ouăle insectelor parazite. Printre cele mai frecvente organisme care provoacă gale se numără afidele (Aphidinea), Forda marginata, Forda formicaria și Baizongia pistaciae, ale cărei gale pot forma excrescențe asemănătoare unor „coarne” de până la 20 cm lungime.P. Dauphin, J.-C. Aniotsbéhère, Les Galles de France, ed. a II-a, Mémoires Soc. Linn. Bordeaux, Tome 2, 1997.

Imagini

Note

Bibliografie Florie Albastre de Franța (Belles fleurs de France) Flora Europaea: Pistacia terebinthus

Rushforth, K. (1999). Arbori ai Mari Britanii și Europa, (Trees of Britain and Europe). HarperCollins ISBN 0-00-220013-9. Kypros.org Giner-Larza EM et al, Triterpene anti-inflamatoare gală de la Pistacia terebinthus - Anti-inflammatory triterpenes from Pistacia terebinthus galls, Planta Med. 2002 Apr;68(4):311-5.

Legături Externe Asociația Cultivatorilor Chios Mastic Pistacia terebinthus Pistacia terebinthus Jean Fabre, souvenirs entomologiques, 1903, Pucerons du térébinthe - Galles

Categorie:Pistacia Categorie:Arbori Categorie:Flora Europei Categorie:Flora din Israel Categorie:Flora din Liban Categorie:Flora din Palestina Categorie:Flora din Asia de Vest Categorie:Flora din Africa Nordică Categorie:Flora Mediteraneană Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus