Omul de Denisova sau denisovanul (Homo longi) este o specie sau subspecie dispărută de om arhaic care a trăit în Asia în perioada pleistocenului mijlociu și târziu, cu aproximativ 285.000-30.000 de ani în urmă. Cea mai mare parte a informațiilor despre denisovani provine din dovezi ADN. Deși au fost descoperite recent numeroase fosile identificate provizoriu ca aparținând denisovanilor, primii denisovani descoperiți erau cunoscuți doar din câteva rămășițe fizice. În consecință, nu a fost stabilit un nume oficial al speciei. Cu toate acestea, o analiză a ADN-ului mitocondrial și a proteinelor endogene din craniul Harbin, căruia i s-a dat numele Homo longi, a arătat cu mare certitudine că această specie reprezintă un denisovan. Într-un studiu publicat în septembrie 2025, rămășițele din șase situri suplimentare din China au fost propuse pentru a fi incluse în specia Homo longi, împreună cu denisovanii confirmați genetic.
Prima identificare a unui individ Denisovan a avut loc în 2010, pe baza ADN-ului mitocondrial (mtDNA) extras dintr-un os de deget mic excavat din peștera Denisova din Siberia, din Munții Altai, în 2008. ADN-ul nuclear indică afinități strânse cu neandertalienii. Peștera a fost, de asemenea, locuită periodic de neandertali. Ulterior, au fost identificate alte specimene din peștera Denisova, precum și specimene din peștera Baishiya Karst de pe platoul tibetan, peștera Tam Ngu Hao 2 din munții Annamite din Laos, canalul Penghu dintre Taiwan și continent și Harbin în Manciuria.
Probele ADN sugerează că aveau pielea, ochii și părul de culoare închisă și o constituție fizică asemănătoare cu cea a neandertalienilor. Pe baza craniului de la Harbin, la fel ca alți oameni arhaici, craniul este lung, cu arcade sprâncenare foarte dezvoltate, orbite largi și o gură mare. Cele două mandibule denisovane existente arată că, la fel ca neandertalienii, denisovanii nu aveau bărbie. La fel ca oamenii moderni și mult mai vechiul Homo antecessor, dar spre deosebire de neanderthalieni, fața este destul de plată, dar cu un nas mai mare. Cu toate acestea, aveau molari mai mari, care amintesc de oamenii arhaici și australopitecinii din Pleistocenul mijlociu și târziu. Capacitatea craniană și, prin urmare, dimensiunea creierului denisovanilor se încadra în intervalul oamenilor moderni și al neanderthalienilor.
Taxonomie Denisovanii ar putea reprezenta o nouă specie de Homo sau o subspecie arhaică a Homo sapiens (oamenii moderni), dar până când craniul de la Harbin a fost identificat ca aparținând unui denisovan în iunie 2025 prin intermediul ADN-ului mitocondrial și proteomicii autosomale, existau prea puține fosile pentru a se putea stabili un taxon adecvat. Numele de specii propuse în mod proactiv fără desemnarea specimenului tip pentru denisovani includ H. sapiens altaiensis sau H. altaiensis (Derevianko, 2011), H. denisoviensis (Picq, 2011), H. denisovan (Gabriel & Mihaela, 2011), H. denisovan (Gabriel & Mihaela, 2011), și H. denisova (Gunbin et al., 2012).
În 2025, Denné Reed a susținut că denumirea informală „Denisovani” reprezintă un sistem mai bun decât denumirile propuse în mod proactiv pentru a face referire la acest grup uman arhaic, datorită statutului său biologic incert ca linie evolutivă independentă. El a sugerat că „H. altaiensis” reprezintă un nomen nudum („nume gol, fără conținut”), deoarece descrierea sa nu conține un diagnostic diferențial, nu afișează în mod clar intenția de a denumi o nouă specie și nu are un specimen tip fix. El a sugerat, de asemenea, că denumirile „Homo daliensis” și „Homo mapaensis” sunt propuse condiționat, ceea ce le face indisponibile în temeiul articolului 15 din ICZN, în timp ce „Homo tsaichangensis” (denumirea intenționată pentru Penghu 1 într-o carte digitală auto-publicată) este nepublicată și indisponibilă, deoarece nu conține dovezi ale înregistrării ZooBank în lucrarea publicată, ceea ce nu este conform cu articolele 8.5.3.1 și 8.5.3.2 din ICZN.
Cercetările publicate în 2024 au propus clasificarea denisovanilor ca parte a speciei condiționale Homo juluensis, pe baza similitudinilor dintre molarii denisovanilor și cei ai speciei H. juluensis, înainte de clasificarea denisovanilor ca Homo longi pe baza probelor ADN.
Unele descoperiri mai vechi, denumite „arhaici din Asia de Est”, au fost asociate în studii cu denisovanii, dar pot aparține sau nu liniei denisovane. Printre aceste descoperiri se numără craniul Dali, hominidul Xujiayao, craniul Xuchang, omul Jinniushan, poporul Hualongdong, omul Yunxian, omul Maba și omul Narmada.
În 2021, paleoantropologul chinez Qiang Ji a sugerat că specia sa recent creată, H. longi, ar putea reprezenta denisovanii, pe baza similitudinii dintre molarul specimenului tip și cel al mandibulei Xiahe. În 2024, paleoantropologii Christopher Bae și Xiujie Wu au desemnat fosilele Xujiayao ca holotip al speciei Homo juluensis, cu Xuchang ca paratip, și au sugerat includerea denisovanilor în această specie. Ei au recomandat retrogradarea omului Dali și a specimenului similar Jinniushan la H. longi.
În 2025, Fu și colegii săi au recuperat ADN mitocondrial din tartrul dentar al craniului Harbin (holotipul H. longi), raportând că acesta se încadrează în variația a șapte ADN-uri mitocondriale Denisovan secvențiate anterior. Fu et al. (2025) au recuperat, de asemenea, 95 de proteine endogene din același specimen și au sugerat că H. longi poate fi atribuit cu certitudine unei populații Denisovan.
În 2025, Feng și colegii săi, echipa care a publicat craniul Harbin în 2021 și a numit noua specie Homo longi, au efectuat o analiză morfometrică a 104 specimene craniene și mandibulare ale homininilor antici și au grupat omul Yunxian, Omul Dali, poporul Hualongdong, omul Jinniushan, hominizi Xujiayao și Omul Maba sub denumirea H. longi, alături de denisovani confirmați genetic.
Note
Vezi și Homo floresiensis
Legături externe
The Denisova Consortium's raw sequence data and alignments Human Timeline (Interactive) – Smithsonian, National Museum of Natural History (August 2016). Picture of Denisovan molar.
Categorie:Specii timpurii de Homo