Răscoala de la Tighina (sau Răscoala de la Bender – așa cum este cunoscută în istoriografia rusă) a reprezentat o incursiune militară bolșevică asupra Tighinei, executată în zilele de 27 și 28 mai 1919 de către soldați aparținând Brigăzii a 3-a a Diviziei a V-a din Armata a 3-a Ucraineană. Raidul a fost sprijinit de combatanți locali, infiltrați anterior, pregătiți din timp prin intermediul organizațiilor comuniste și a agenților Rusiei bolșevice. De asemenea, acțiunea trupelor atacatoare a fost facilitată de către organizarea inconsistentă pe plan local a apărării de către trupele corpului expediționar francez, retras în spatele Nistrului după eșecul intervenției franceze în sudul Rusiei.

Acțiunea s-a înscris în cadrul mai larg al unui plan operațional sovietic, de recuperare prin mijloace militare a Basarabiei. Fiind slab, izolat, prost pregătit și prost condus, atacul de la Tighina a eșuat ca urmare a intervenției prompte a Armatei Române, în cooperare cu trupele franceze. Nici un obiectiv militar semnificativ nu a fost atins de către atacatori, dar, la fel precum incursiunile de la Hotin și de la Tatar Bunar, a avut efecte psihologice devastatoare asupra populației civile, care în orașul Tighina era majoritar vorbitoare de limbă rusă.

Propaganda sovietică a etichetat acest eveniment drept „răscoală”, la fel ca și pe evenimentele din ianuarie 1919 de la Hotin și din septembrie 1924 de la Tatarbunar. În prezent în Republica Moldovenească Nistreană, perspectiva asupra acestor evenimente din mai 1919 este cea a unei revolte armate a localnicilor, împotriva agresorilor români.

Context Situația militară

Tighina (Benderul) reprezenta un punct strategic militar important, deoarece de aici porneau căi de acces – ferate și rutiere - spre Chișinău și Iași, precum și spre sudul Basarabiei.Stanescu, Marin C.; Armata română și unirea Basarabiei și Bucovinei cu România: 1917-1918; Ed. Ex Ponto; Constanța; 199; p. 107

În perioada 1918-1919 în care s-a realizat dispozitivul de pază al frontierelor României Mari, s-a înființat aici un nou punct român de control al trecerii frontierei.Istoria grănicerilor..., Neagoe&Văduva&Tender, 2004, p. 481 În oraș a fost dispus un batalion din Regimentul 2 Grăniceri al Brigăzii 1 Grăniceri, fiecare pluton al acestuia fiind dislocat pe frontieră pentru a răspunde de un pichet (distanța dintre pichete era de 4–5 km).Istoria grănicerilor..., Neagoe&Văduva&Tender, 2004, p. 234

În contextul evoluției defavorabile pentru trupele aliate a situației militare de la est de Nistru, ca urmare a ordinului Marelui Cartier General, comandamentul Corpului 5 Armată a trecut în 28 februarie/13 martie 1919 la măsuri de fortificare a liniei Nistrului, prin organizarea de poziții de rezistență pentru apărarea centrelor către care convergeau liniile mari de comunicații.Acțiunile Armatei Române în spațiul..., Seserman, 2004, p. 190 Dat fiind că datorită înaintării trupelor bolșevice era de așteptat ca atacurile acestora în zona Nistrului să se întețească, fără a fi exclusă și o acțiune de forță peste fluviu, ca urmare a unei înțelegeri între Marele Cartier General român și Comandamentul francez, teritoriul basarabean aflat la sud de linia Dubăsari – Chișinău – Huși a intrat pe 25 martie/6 aprilie 1919, din punct de vedere operativ, în subordinea generalului francez d'Anselme. Pe măsură ce trupele franceze urmau să ocupe pe Nistru sectoarele atribuite de către comandamentul aliat, trupele și serviciile române aflate la sud de linia precizată urmau să se deplaseze treptat spre nord.Acțiunile Armatei Române în spațiul..., Seserman, 2004, p. 191

La 17 aprilie 1919, trupele sovietice pornite în urmărirea armatei conduse de generalul francez d'Anselme au ocupat Tiraspolul. În aceeași zi trupele române s-au retras la Tighina și au aruncat în aer podul de peste Nistru dintre Tighina și Parcani.Istoria războiului pentru..., Kirițescu, 1989, v. 2 p. 441 Începând cu 26 aprilie 1919 întreaga responsabilitate a apărării liniei Nistrului a revenit diviziilor de infanterie, dispunându-se înlocuirea grănicerilor cu trupe operative.Acțiunile Armatei Române în spațiul..., Seserman, 2004, p. 194 Această înlocuire a fost realizată între 10 și 15 mai 1919.Acțiunile Armatei Române în spațiul..., Seserman, 2004, p. 195

Ulterior retragerii, apărarea frontierei nistrene între Hotin și Tighina a fost încredințată Diviziei 1 Cavalerie, precum și diviziilor 9 și 10 Infanterie din Corpul V Armată Istoria războiului pentru..., Kirițescu, 1989, v. 2 p. 440 (ultima fiind înlocuită ulterior de Divizia 4 Infanterie).Acțiunile Armatei Române în spațiul..., Seserman, 2004, p. 192 Considerându-se că Regatul României nu avea efective militare suficiente pentru a închide cordonul de protecție aflat în curs de constituire în jurul statului sovietic, au fost trimise două divizii aliate pentru a acorda sprijin.Istoria grănicerilor..., Neagoe&Văduva&Tender, 2004, p. 244 La sud de Tighina până la mare, apărarea a fost preluată astfel de diviziile coloniale franceze 16 și 30. Linia de separare dintre sectoare trecea prin localitățile Telița și Pogănești. Trupele franceze erau deja obosite încă de la începutul expediției în sudul Rusiei, al cărui rost nu l-au înțeles, dat fiind că teritoriul lor național fusese deja salvat. Scăpați cu viață după 4 ani de luptă pe fronturile din Europa, soldații francezi nu doreau însă să moară în stepele rusești.

Venind în ajutorul Ungariei Sovietice, Gheorghi Cicerin – comisarul poporului pentru afaceri externe, împreună cu Cristian Racovski – liderul bolșevic din Ucraina, au trimis în 1 mai 1919 un ultimatum guvernului României somându-l să evacueze Basarabia până la 3 mai. Un al doilea ultimatum l-a somat să evacueze Bucovina, în termen de două zile de la data de 2 mai. Мельтюхов [Meltiuhov]; Освободительный поход Сталина [Campania de eliberare a lui Stalin], 2006, Днестровский фронт [Frontul de pe Nistru] Concentrate pe Nistru, trupele Armatei Roșii au inițiat atacuri progresive. Aproape zilnic detașamente ale armatei sovietice au forțat noua frontieră, trecând râul în bărci, pentru a ataca posturile române, pentru a ucide și pentru a captura soldați pe care să-i ducă peste fluviu. În alte cazuri, detașamente întregi au ocupat satele până ce trupele române i-au aruncat înapoi. Încă de la primul contact cu soldații bolșevici, care traversaseră ilegal Nistrul cu misiuni de luptă împotriva grănicerilor români, trupele aliate au refuzat să riposteze sau au avut o reacție slabă. La difficile unione..., Basciani, 2012, p. 135

Evoluția situației militare din Europa în mai 1919 ca urmare a agravării problemei ungare impunea comandamentului aliat redislocarea forțelor franceze și grecești din Basarabia, lucru dificil ținând cont de faptul că Marele Cartier General Român nu avea cu ce înlocui aceste trupe mai devreme de o lună. Evaluarea acestei acțiuni, făcută la 26 mai 1919 de Marele Cartier General Român împreună cu reprezentanții aliați, nu au conturat însă posibilități mulțumitoare de a realiza acest obiectiv, pentru nici una dintre părți.Acțiunile Armatei Române în spațiul..., Seserman, 2004, p. 193

Situația pe plan intern

Populația orașului Tighina la recensământul din 1897, când localitatea aparținea guberniei Basarabia, avea doar 7,3% locuitori de origine moldovenească, aceștia fiind depășiți numeric de către populația clasificată de către autorități, ca fiind de limbă rusă. La difficile unione..., Basciani, 2012, p. 47 Situația consemnată în 1918 arăta astfel: dintr-un total de 31.797 de locuitori 17.124 erau ruși, 10.632 evrei, 2.338 români, 306 germani, 112 bulgari și 4 turci. Reed, William Howell; Bessarabia; USA; 1918 - traducere în în „Basarabia română. Antologie...”; p. 175 În primele luni ale anului 1919 situația economică a devenit gravă și nemulțumirea populației civile era generală. La difficile unione..., Basciani, 2012, p. 134 În plus, odată cu retragerea corpului expediționar Aliat în sudul Basarabiei, pe lângă trupele aliate – din care o parte pierduseră disciplina, zona fusese invadată de către convoaie de refugiați civili cuprinși de panică, din sudul Rusiei.

Pe plan intern, în fosta gubernie prin intermediul organizațiilor comuniste și a agenților Mitrașcă, Marcel; Moldova: A Romanian Province Under Russian Rule : Diplomatic History from the Archives of the Great Powers; Agora Publishing; New York, USA; 2002; p. 122 provocatoriCharles, King; The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture; Hoover Institution Press; California, USA; 2000; p. 51; accesat la 12 august 2017 infiltrați, sovieticii au urmărit să provoace revolte ale basarabenilor împotriva guvernului român, pentru a-și promova poziția și a-și oferi o bază rațională pentru o eventuală intervenție a Armatei Roșii. Cu cât mai dramatice ar fi fost aceste revolte, cu atât mai mult țările vestice ar fi putut pune în discuție caracterul românesc al Basarabiei și ar fi putut susține o eventuală intervenție sovietică.

Orașul Tighina era o zonă cu populație preponderent minoritară, iar minoritarii basarabeni - ruși, ucraineni, evrei, bulgari etc. - aveau sentimente rusofile destul de accentuate. Influența propagandei comuniste în Basarabia în acest context se datora nu atât activității organizațiilor locale ale partidului comunist, cât mai ales posibilității eventualei reveniri a administrației ruse în fostul teritoriu imperial.Cemoratn, Leonid; Drama intelectualilor basarabeni de stânga; Revista Sud-Est, Revistă de artă, cultură și civilizați, 2000/3/41 ; accesat la 16 august 2017

Preludiu La 22 aprilie 1919 un congres bolșevic secret desfășurat la Chișinău a decis trimiterea unei delegații la Kiev, cu scopul de a obține finanțare pentru armament. În cursul aceluiași congres, a fost elaborat un manifest în care a fost anunțat sfârșitul dominației române în Basarabia, iar muncitorii și țăranii au fost chemați la luptă împotriva autorităților (acest manifest a fost distribuit ulterior în întreaga provincie). Motta, Giuseppe; Less than Nations: Central-Eastern European Minorities after WWI, Vol. 1; Cambridge Scholar Publishing; Newcastle, UK; 2013; p. 209; accesat la 12 august 2017 Revolta ar fi trebuit să înceapă în luna mai 1919, astfel că în Ucraina au fost formate câteva regimente basarabene, iar foștii soldați și ofițeri au fost mobilizați de-a lungul frontierei. Comandamentul central al acestora se afla la Tiraspol, lângă Tighina. Au avut loc multe dezertări și au survenit pe parcurs și alte dificultăți, iar comitetul bolșevic din Chișinău a hotărât să ceară comitetului militar din Odesa o amânare pentru luna iulie 1919. Dat fiind că în luna iulie ar fi urmat să aibă loc ofensiva declanșată de armata lui Béla Kun peste Tisa spre vestul României în cadrul Războiului româno-ungar, amânarea a fost acordată. Upson Clark, Charles; Bessarabia; New York, 1927 - traducere în în „Basarabia română. Antologie...”; p. 152 A existat o legătură evidentă între acțiunile de la Tighina și pregătirile legate de restabilirea puterii sovietice în Basarabia, care au fost însă contramandate în ultima clipă. The Bessarabian question in communist historiography..., van Meurs, 1994, p. 291