Ostracodele (Ostracoda) (din greaca ostrakon = cochilie ; eidos = înfățișare) sunt o clasă de crustacee inferioare mici, de 1–10 mm, dulcicole sau marine. Au corpul divizat într-un număr mic de segmente și acoperit în întregime cu o carapace (chitinoasă cu impregnări calcaroase) bivalvă, ovalară și simetrică. Au cel mult 7 perechi de apendice (3 perechi de picioare, 2 perechi de antene, 1 pereche de mandibule, 1 pereche de maxilare), care se pot reduce la două sau dispar. Înoată cu antenele. Abdomenul se termină prin două ramuri dispuse în formă de furcă și prevăzute cu gheare. Prezintă importanță, fiindcă pot servi ca hrană naturală a peștilor, iar speciile dulcicole sunt importante ca ecarisatori (curățitori) ai apelor.
Bibliografie Francisca Elena Caraion. Fauna Republicii Socialiste România. Vol. IV: Crustacea (Ostracoda). Fascicula 10: Fam. Cytheridae (Ostracode marine și salmastricole). Editura Academiei Republicii Socialiste România. București 1967, 168 p. Francisca Elena Caraion. Ostracode marine din apele românești ale Mării Negre (Ostracodes marins des eaux roumaines de la mer Noire). 1958 Radu V. Gh. Zoologia nevertebratelor. Vol. II. Editura didactică și pedagogică. București 1972 Firă Valeria, Năstăsescu Maria. Zoologia nevertebratelor. Editura Didactică și pedagogică, București, 1977 Matic Z., Solomon L., Năstăsescu M., Suciu M., Pisică C., Tomescu N. Zoologia nevertebratelor, Editura Didactică și Pedagogică. București. 1983 Skolka Marius. Zoologia nevertebratelor. Universitatea “Ovidius” Constanța. 2003 Georgescu, D. Animale nevertebrate. Morfofizioloige. Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 1997. Richard C. Brusca, Gary J. Brusca. Invertebrates. 2003 Edward E. Ruppert, Richard S. Fox, Robert D. Barnes. Invertebrate zoology: a functional evolutionary approach. 2003 Anne C. Cohen, Dawn E. Peterson, and Rosalie F. Maddocks. Ostracoda, pp. 417-446, In: James T. Carlton, ed., The Light & Smith Manual: Intertidal Invertebrates from Central California to Oregon. Fourth Edition. University of California Press, Berkeley and Los Angeles. 2007. Sami Lakkis. Le zooplancton marin Duliban (Méditerranée Orientale). Biologie, Biodiversité, Biogéographie. 2013