thumb|right|Exemple de ligaturi
Ligatura este în tipografie o liniuță care unește două litere (de exemplu s și t din imagine) sau un caracter ce rezultă din unirea a două sau mai multe litere (de exemplu œ)Dubois 2002, p. 284–285.. În alfabetul latin s-au folosit multe ligaturi în manuscrisele medievale, din motive estetice sau din necesitatea de a economisi materialul suport al scrierii sau timpul de lucru. După introducerea tiparului în Europa, în secolul al XV-lea, s-a continuat practica folosirii ligaturilor în tipărituri. Există ligaturi vechi folosite și astăzi. În cazul caracterelor, unele sunt numai estetice, adică literele care stau la originea lor corespund fiecare unui fonem. O asemenea ligatură este &, care provine din legarea literelor e și t ale conjuncției latinești et („și”). Ligaturile au fost, de asemenea, o cale de a crea litere pentru transcrierea unor foneme specifice unor limbi, de pildă, în limba franceză œ, ce redă vocala /œ/, în limba germană w (din v v) pentru /v/, în limba daneză æ (din a e) pentru /ɛ/Bussmann 1998, p. 686..
Note
Surse bibliografice
Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 18 august 2018) Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
Categorie:Scriere Categorie:Tipografie