Edward Wadie Said (, ; n. 1 noiembrie 1935, Ierusalim – d. 25 septembrie 2003, New York, SUA) a fost un teoretician al literaturii, critic literar și intelectual palestiniano - american.
Edward Said a activat ca academician și profesor universitar de literatură comparată la Columbia University (New York), fiind totodată și un cunoscut activist politic. În calitate de critic și teoretician literar, acesta este considerat a fi unul dintre inițiatorii teoriei critice a post-colonialismului, examinând literatura din punct de vedere al politicilor sociale și culturale. În calitate de activist politic, este văzut ca unul dintre cei mai vehemenți apărători a drepturilor poporului palestinian și a creării unui stat Palestinian independent, fiind descris de către jurnalistul Robert Fisk drept una dintre cele mai puternice voci ale palestinienilor.
Biografie
thumb|Steagul Palestinei
Edward Said s-a născut în Ierusalimul de Vest, oraș situat la acel moment în Palestina guvernată sub mandat britanic (1920-1948).
Tatăl acestuia, Wadie Said, deși palestinian ca origine, a luptat în armata Statelor Unite ale Americii pe perioada Primului Război Mondial, obținând astfel cetățenia americană. Ulterior, acesta s-a întors în Palestina, căsătorindu-se cu Hilda, o femeie creștină, născută la Nazaret. În primii ani de viață ai lui Edward Said, familia era stabilită la Ierusalim, însă vizita adesea Egiptul, unde a pus bazele unei afaceri, Said privindu-și copilăria ca o perioadă trăită „între două lumi”Said, Edward - "Between Worlds: a memoir" (1998). London Review of Books. pg. 3–7. .
În 1947 familia s-a mutat la Cairo, chiar în momentul în care se începea punerea în aplicare a planului de partiție al Palestinei. Aici, Edward a urmat cursurile unei școli engleze, după care, în 1951, a fost trimis în Statele Unite, unde a studiat la Northfield Mount Hermon School din Massachusetts. Deși posesor al unui pașaport american, Edward Said s-a considerat întotdeauna ca fiind un „intelectual palestinian în exil”Paul B. Armstrong (Modern Language Quarterly, Volume 64, Number 1, March 2003). Being "Out of Place": Edward W. Said and the Contradictions of Cultural Differences http://muse.jhu.edu/journals/modern_language_quarterly/v064/64.1armstrong.html. Identitatea omului, nedefinită în termeni statici sau concreți, a devenit o marcă a întregii activități a lui Said, căci, după cum acesta afirma: “Nu am știut niciodată care a fost prima limbă pe care am vorbit-o, arabă sau engleză, sau care dintre ele îmi aparținea dincolo de orice îndoială”Said, Edward. "Between Worlds: a memoir".(7 May 1998). London Review of Books. pg. 4..
Studiile universitare de licență au fost realizate la Princeton University (B.A., 1957), fiind continuate cu studiile de masterat și doctorat în literatura engleză la Harvard University (M.A., 1960, PHD, 1964).
Said și-a început cariera de lector universitar la Columbia University în 1963, iar în 1967 a devenit asistent universitar pentru cursurile de literatură engleză și literatură comparată. Acesta a activat ca profesor universitar la Columbia University, până la sfârșitul carierei. Edward Said a fost președintele Asociației pentru Limbi Moderne; editor pentru publicația Arab Studies Quarterly în cadrul Academiei Americane de Arte și Științe; membru al comitetului executiv al International PEN, al Academiei Americane de Arte și Litere, a Royal Society of Literature, a Consiliului pentru Relații Externe, fiind totodată și un membru activ al Societății Americane de Filosofie. Complexitatea istoriei personale a lui Edward Said, amalgamul identitar al acestuia, precum și lipsa sentimentului de apartenență la o singură comunitate, reprezintă, după cum chiar el spune, “atât o formă de libertate cât și o nenorocire”Said, Edward. Out of Place: A Memoir. 2000. pg 12. Granta Books..
Literatură și critică
Prima carte publicată de Said, Joseph Conrad and the Fiction of Autobiography (1966) reprezintă o continuare a tezei de doctorat a acestuia, examinând scrisorile și scurtele povestiri ale lui Joseph Conrad. Ulterior, acesta a publicat multe volume, dintre care putem aminti:
• The World, the Text, and the Critic (1983)
• Nationalism, Colonialism, and Literature: Yeats and Decolonization (1988)
• Culture and Imperialism (1993)
• Representations of the Intellectual: The 1993 Reith Lectures (1994)
• Humanism and Democratic Criticism (2004)
• On Late Style (2006)
Orientalism Cartea care l-a consacrat pe Edward Said, Orientalism (1978), analizează și denunță prejudecățile eurocentrice orientate împotriva popoarelor și culturii arabo-islamice, considerând că acestea au fost folosite drept justificare pentru expansiunea imperialismului Vestic în Orientul Mijlociu și Asia. Metodele de analiză folosite de acesta au fost văzute ca oglindind relațiile Vestului cu alte culturi, iar separarea “Vest” (Occident) vs. “Est” (Orient) sau “Noi” vs. “Ceilalți”, ca reprezentând o invenție care fundamentează și legitimează colonialismul occidental. Teoria centrală a lucrării afirmă că imaginile Vestului asupra culturilor din Orientul Mijlociu sunt puternic marcate de stereotipuri ale iraționalității, primitivismului și violenței, arătând totodată cum acestea pătrund în operele literare, academice și jurnalistice, dar și în mentalul colectiv al oamenilor. Orientalism a pus bazele pentru o nouă preocupare academică, atât în filologie dar și în cadrul disciplinelor sociale și politice, cunoscută sub denumirea de studii post-coloniale. Aceasta se ocupă cu investigarea reprezentărilor occidentale ale altor culturi, în paralel cu răspunsurile populațiilor din zonele către care se îndrepta atenția Occidentului, luând în considerare strânsa legătură dintre formele de limbaj și exercitarea puterii. Pentru disciplinele sociale, lucrarea Orientalism a deschis o nouă poartă către analizarea critică a esențialismului și politicilor numirii. Integrarea unei anumite societăți într-o categorie denominativă, prin numirea sa, reprezintă într-o anumită măsură exercitarea unui act de putere asupra respectivei societăți, implicând faptul că Ei/Ceilalți sunt puși într-un raport de opoziție și subordonare cu Noi, prin însăși esențializarea diferențelor.
Pornind de la o serie de definiții ale orientalismului, Said consideră că datorită existenței orientalismului, ca disciplină care se ocupă cu studiul Orientului, acesta din urmă nu mai reprezintă “un subiect liber de gândire și de acțiune”Edward Said: Three forms of orientalism. http://www.postcolonialweb.org/poldiscourse/said/orient4.html. Astfel, din punctul de vedere al autorului nu este atât de importantă studierea corespondenței dintre Orient și orientalism ci discursul asupra Orientului ca discurs de putere ce creează o anumită realitate orientală. Critica lui Said asupra orientalismului are la bază premisa conform căreia culturile sunt hibride, eterogene și interdependente, identitatea lor neputând fi definită unitar.
Critica tezei orientalismului
Teza centrală a lucrării lui Edward Said a fost amplu criticatăFred Halliday. Orientalism and Its Critics. British Journal of Middle Eastern Studies, Vol. 20, No. 2 (1993), pp. 145-163 de numeroase personalități din lumea academică și nu numai, natura disputelor create având intensități și baze diferite. Printre cei mai vehemenți critici ai tezei orientalismului, așa cum a fost definit de Said, îi amintim pe Albert Hourani, Graham Irwin, Nikki Keddie, Bernard Lewis, Kanan Makiya, Robert Irwin, Gerard Leclerc, etc. Unii dintre criticii moderați consideră că nu orice cunoaștere este însoțită de exercitarea puterii și nu orice putere este însoțită de opresiune și violență iar Orientalismul este un corpus eterogen de discipline, dezvoltat de-a lungul istoriei pe măsură ce se dezvoltau contactele între Orient și Occident ci nu un discurs uniform și nejustificat (Gerard Leclerc), sau că esențializarea Orientului nu reprezintă un proces negativ în defavoarea acestuia, deoarece merge în paralel cu esențializarea Occidentului și definirea în oglindă a acestor două segmente (James Carrier).
În ciuda succesului imens de care s-a bucurat lucrarea Orientalism, Said a fost întotdeauna conștient de modul în care aceasta a fost instrumentalizată de către unii, în paralel cu înțelegerea și interpretarea distorsionată a sensurilor, de către alțiiTariq Ali. Remembering Edward Said. New Left Review 24, November-December 2003.
Activismul politic „Mi-a fost imposibil să trăiesc o viață neimplicată sau suspendată. Nu am ezitat să îmi declar afilierea cu o cauză extrem de nepopulară”<ref>Edward Said: Between Worlds. Edward Said makes sense of his life, London Review of Books, nr. 9, 7 mai 1998. http://www.lrb.co.uk/v20/n09/edward-said/between-worlds<o:p></o:p> </ref> −
Preocuparea pentru criticarea implicării Occidentului în chestiunile legate de Orient și în special de lumea arabă, a reprezentat una dintre traiectoriile definitorii pentru Edward Said. Războiul de Șase Zile din 1967 și consecințele acestuia, l-au determinat pe Said să devină activ pe scena activismului politic internațional. Cu toate că a ales să nu predea cursuri despre Orientul Mijlociu, Said a scris numeroase cărți, articole și a susținut prelegeri pentru explicarea și susținerea cauzelor din lumea arabă, cu un accent special acordat drepturilor poporului palestinian. Acesta a criticat aspru politicile Israelului si ale Statelor Unite ale Americii în Orientul Mijlociu, intrând adesea în conflicte cu personalități marcante care nu îi împărtășeau convingerile.
Dreptul la autodeterminare al poporului palestinian
În perioada 1977-1991 Edward Said a fost membru în Consiliul Național Palestinian, un parlament provizoriu creat cu scopul de a susține dreptul de autodeterminare al poporului palestinian și crearea unui stat palestinian independent. În ciuda numeroaselor critici anticoloniale la adresa politicilor israeliene, Said nu a negat niciodată dreptul statului Israel de a exista, însă a afirmat într-un interviu acordat ziarului The Guardian că “Eu nu le neg cerințele, dar nu pot să nu observ că acestea presupun întotdeauna deposedarea palestinienilor”Edward Said. Controversial literary critic and bold advocate of the Palestinian cause in America. Malise Ruthven, The Guardian, 26 septembrie 2003 http://www.theguardian.com/news/2003/sep/26/guardianobituaries.highereducation . Acesta și-a fundamentat argumentarea pe problematizarea acțiunilor Israelului, care îi oprimă pe palestinieni în baza unor justificări care invocă persecuția populației evreiești din Europa, precum și pe impactul covârșitor al ideilor sioniste impuse conștiinței europene. Într-una dintre prelegerile susținute la Media Education Foundation în 1998, intitulată “The Myth of 'The Clash of Civilizations", Said afirma că “nu poți continua să victimizezi pe altcineva doar pentru că tu ai fost la rândul tău o victimă la un moment dat. Trebuie să existe o limită.”
Începând din perioada anilor ’80, Said a susținut soluția existenței a două state independente: Palestina și Israel. În 1988 acesta a fost desemnat de Yasser Arafat pentru a negocia acestă soluție cu secretarul de stat american, George Shultz.
Critica Acordului Oslo