Muhammad ibn Abd al-Wahhab, pe numele său complet Muhammad ibn Abd al-Wahhab ibn Sulayman ibn Ali al-Tamimi (; cca 1703–1792), a fost un teolog, jurist și predicator musulman sunnit din Najd, format în tradiția juridico-teologică hanbalită. Este cunoscut drept fondatorul și eponimul mișcării religioase din secolul al XVIII-lea denumite în mod obișnuit wahhabism.

Învățăturile sale au pus un accent deosebit pe tawhid (unicitatea lui Dumnezeu) și pe condamnarea practicilor pe care le considera forme de shirk sau inovații religioase (bid'a), inclusiv anumite practici asociate venerării sfinților și mormintelor.

După stabilirea sa la al-Dir'iyya, asocierea sa cu a contribuit la dezvoltarea primului stat saudit și la formarea unei relații de durată între mișcarea religioasă asociată lui Ibn Abd al-Wahhab și Al Saud.

Biografia Date generale Muhammad ibn Abd al-Wahhab s-a născut în jurul anului 1703 în , în regiunea Najd din centrul Peninsulei Arabice, și aparținea tribului . Tatăl său, Abd al-Wahhab ibn Sulayman, provenea dintr-o familie respectată de învățați ai școlii hanbalite din regiune.

Relatările timpurii despre călătoriile lui Muhammad ibn Abd al-Wahhab diferă în privința itinerarului exact, însă menționează în mod repetat Basra și Hejazul, iar unele includ și Al-Ahsa. Sursele discutate de istoricul Michael Cook îl prezintă studiind la Basra și propovăduind acolo concepția sa despre tawhid.

Itinerarul mai larg atribuit lui Ibn Abd al-Wahhab este mai puțin sigur. Cook arată că relatările biografice diferă considerabil, unele surse atribuindu-i călătorii suplimentare la Bagdad, Damasc, Mosul și în alte locuri. Istoricul Leor Halevi atrage, de asemenea, atenția asupra caracterului legendar al unor asemenea relatări și afirmă că există motive de scepticism față de povestea potrivit căreia Ibn Abd al-Wahhab ar fi petrecut ani călătorind prin Asia de Vest și locuind la Basra, Bagdad și Isfahan.

Familia Descendenții lui Muhammad ibn Abd al-Wahhab au devenit cunoscuți sub numele de Al al-Sheikh („familia șeicului”) și au avut un rol important în transmiterea învățăturilor sale și în viața religioasă a statelor saudite. Dintre fiii săi, Abd Allah (1752–1826) a devenit cea mai proeminentă figură religioasă după retragerea tatălui său din activitatea publică și i-a succedat în poziția de conducere religioasă.

În al-Dir'iyya, autoritățile saudite au înființat patru madrase în care predau cei patru fii ai lui Ibn Abd al-Wahhab, iar descendenții familiei au continuat ulterior să ocupe poziții importante ca învățați, judecători și conducători religioși. Relația dintre familia Al al-Sheikh și conducătorii Al Saud s-a dezvoltat astfel într-o asociere durabilă între autoritatea religioasă și cea politică, deși forma și influența acesteia au variat în diferitele perioade ale istoriei saudite.

Kitab at-Tawhid Kitab at-Tawhid (arabă: , „Cartea unicității [lui Dumnezeu]”) este una dintre lucrările centrale ale lui Muhammad ibn Abd al-Wahhab și expune concepția sa asupra tawhidului și opoziția față de practicile pe care le considera forme de shirk.

După mutarea la 'Uyayna, Ibn Abd al-Wahhab a beneficiat de sprijinul conducătorului local, Uthman ibn Mu'ammar, ceea ce i-a permis să pună în aplicare unele dintre reformele pe care le propovăduia. În această perioadă, el a distrus personal cupola ridicată deasupra mormântului lui Zayd ibn al-Khattab, fratele califului Umar ibn al-Khattab și unul dintre companionii profetului Muhammad, întrucât considera practicile de venerare asociate mormintelor incompatibile cu tawhidul.

În aceeași perioadă, Ibn Abd al-Wahhab a ordonat lapidarea unei femei care venise din proprie inițiativă și mărturisise în repetate rânduri adulterul. Potrivit relatării analizate de Commins, înainte de pronunțarea pedepsei, Ibn Abd al-Wahhab s-a asigurat că femeia era în deplinătatea facultăților mintale și că mărturisirea nu fusese făcută sub constrângere.

Opoziția față de activitatea sa a crescut, iar unii dintre învățații religioși locali s-au adresat lui Sulayman ibn Uray'ar, conducătorul al-Hasei și o figură importantă a tribului Banu Khalid. Acesta i-a cerut lui Uthman ibn Mu'ammar să îl îndepărteze pe Ibn Abd al-Wahhab din 'Uyayna, după care acesta s-a stabilit la al-Dir'iyya.

Alianța cu Muhammad ibn Saud După plecarea din , Muhammad ibn Abd al-Wahhab s-a stabilit la , aflată sub conducerea lui . Relatările tradiționale plasează în jurul anului 1744 formarea unei alianțe între cei doi, prin care conducătorul din Dir'iyya a sprijinit programul religios al lui Ibn Abd al-Wahhab, iar acesta din urmă a dobândit un rol important în conducerea și elaborarea politicilor emiratului aflat în expansiune. Istoricul Leor Halevi observă însă că existența unui pact formal, în forma descrisă de narațiunile tradiționale, nu poate fi stabilită cu certitudine.

Asocierea dintre Ibn Abd al-Wahhab și a avut un rol fundamental în dezvoltarea primului stat saudit și a stat la baza unei relații de durată între și autoritatea religioasă asociată învățăturilor lui Ibn Abd al-Wahhab. Nabil Mouline arată că această relație a evoluat către o diferențiere a rolurilor, în care conducătorii saudiți au exercitat în principal autoritatea politică, iar Ibn Abd al-Wahhab, descendenții și discipolii săi au ocupat un rol predominant în domeniul socio-religios; în practică, cele două sfere s-au suprapus de-a lungul istoriei saudite.

Wahhabismul Vezi și Mișcarea salafistă

Școala hanbalită, asociată cu juristul Ahmad ibn Hanbal, este una dintre cele patru școli juridice majore ale sunnismului. În metodologia juridică hanbalită, Coranul și Sunna ocupă un loc central, iar raționamentul prin analogie (qiyās) este acceptat în anumite circumstanțe, în special atunci când este considerat necesar.

Muhammad ibn Abd al-Wahhab provenea din tradiția juridică hanbalită, iar mișcarea asociată învățăturilor sale a rămas strâns legată de școala hanbalită în materie de jurisprudență. Totuși, școala hanbalită, care exista cu multe secole înaintea sa, nu este identică cu mișcarea asociată ulterior cu Ibn Abd al-Wahhab. În literatura de specialitate contemporană, wahhabismul și salafismul sunt tratate drept categorii care se suprapun parțial, dar care nu sunt în mod necesar sinonime; una dintre distincțiile utilizate este afilierea juridică hanbalită a wahhabiților.

Denominare peiorativă și autodenumire

Termenul wahhabi s-a impus ca denumire externă pentru mișcarea asociată lui Muhammad ibn Abd al-Wahhab și a fost folosit inițial de adversarii acesteia într-un sens polemic. Ibn Abd al-Wahhab și discipolii săi au preferat alte denumiri pentru ei înșiși și pentru mișcare, între care ahl al-tawhid și al-muwahhidun, iar ulterior a fost folosită și denumirea al-da'wa al-najdiyya („chemarea najdită”).

Tawhid versus širk În centrul doctrinei lui Muhammad ibn Abd al-Wahhab se afla conceptul de tawhid (unicitatea lui Dumnezeu), pus în opoziție cu shirk, adică asocierea unei alte ființe sau a unui lucru cu Dumnezeu în ceea ce privește divinitatea și adorarea. O parte importantă a predicării sale a constat în condamnarea practicilor pe care le considera forme de shirk sau inovații religioase (bid'a), în special anumite practici legate de vizitarea mormintelor și solicitarea mijlocirii persoanelor decedate.

Critica sa s-a extins și asupra anumitor practici asociate unor grupuri sufite. James Muhammad Dawud Currie menționează, între practicile condamnate de Ibn Abd al-Wahhab, anumite ritualuri de dans și practici devoționale pe care acesta le considera inovații religioase incompatibile cu concepția sa despre tawhid.

Legătura cu Ibn Taymiyya Muhammad ibn Abd al-Wahhab provenea din tradiția juridico-teologică hanbalită, iar influența scrierilor lui Ibn Taymiyya asupra gândirii sale este bine documentată. Ibn Taymiyya a fost o figură importantă a tradiției hanbalite; deși a criticat taqlid-ul rigid (urmarea necritică a opiniilor juridice anterioare) și a acordat un rol important ijtihad-ului, acest lucru nu înseamnă că s-ar fi situat în afara școlii hanbalite.

Influența lui Ibn Taymiyya este vizibilă îndeosebi în concepția teologică a lui Ibn Abd al-Wahhab despre tawhid. Potrivit istoricului Daniel Lav, Ibn Abd al-Wahhab a preluat din scrierile lui Ibn Taymiyya doctrina tawhid al-uluhiyya, precum și terminologia și argumentația asociate acesteia.

Concepția lui Muhammad ibn Abd al-Wahhab asupra takfirului și jihadului a fost interpretată diferit în literatura de specialitate. El considera anumite practici religioase, îndeosebi invocarea sau venerarea sfinților la morminte, drept forme de shirk și îi putea considera pe musulmanii care le practicau ca fiind politeiști. Istoricul Leor Halevi arată că acuzațiile de necredință sau apostazie formulate împotriva unor musulmani declarați au oferit primului stat saudit o justificare religioasă pentru violența îndreptată împotriva unor adversari și rebeli. Natana J. DeLong-Bas propune o interpretare mai restrictivă a scrierilor sale despre jihad, susținând că acesta prezenta lupta armată ca fiind condiționată de o justificare religioasă și descria conflictele sale drept reacții la agresiunea adversarilor.

Lucrări

Muhammad ibn Abd al-Wahhab a redactat lucrări de teologie, jurisprudență, hadith și biografie profetică, precum și rezumate ale unor lucrări ale unor autori anteriori. O bibliografie dedicată scrierilor sale publicate a fost realizată de Ahmad Muhammad al-Dubayb. Printre lucrările atribuite și publicate sub numele său se numără:

Kitab al-Tawhid (, „Cartea unicității [lui Dumnezeu]”) Kashf al-Shubuhat (, „Înlăturarea îndoielilor”) al-Uṣūl al-Thalātha wa-Adillatuhā (, „Cele trei principii și dovezile lor”) al-Qawāʿid al-Arbaʿ (, „Cele patru principii”) al-Usul al-Sitta (, „Cele șase principii”) Kitab al-Kaba'ir (, „Cartea păcatelor majore”) Usul al-Iman (, „Fundamentele credinței”) Fadl al-Islam (, „Virtutea Islamului”) Fada'il al-Qur'an (, „Virtuțile Coranului”) Adab al-Mashy ila al-Salah () Masa'il al-Jahiliyya () Majmu' al-Hadith 'ala Abwab al-Fiqh () Mukhtasar al-Insaf wa-al-Sharh al-Kabir () Mukhtasar Sirat al-Rasul (, „Biografie prescurtată a Profetului”) Mukhtasar al-Iman al-Kabir ()

Bibliografie

Note

Vezi și Mecca Islamul în România Sunnism Școli juridice în islam Principiile jurisprudenței islamice

Categorie:Islam Categorie:Arabia Saudită Categorie:Teologi musulmani Categorie:Istoria islamului Categorie:Wahhabism