Oglinda spartă (în ) este un film polițist britanic din 1980, inspirat din romanul omonim din 1962 al Agathei Christie și regizat de Guy Hamilton. James Robert Parish, Michael R. Pitts, The Great Detective Pictures, Scarecrow Press, Lanham, Md., 1990, p. 335. Scott Palmer, The Films of Agatha Christie, Batsford, Londra, 1993, p. 69. Michael Tennenbaum, „Christiemovie II: And Then There Were More”, în Dick Riley și Pam McAllister (ed.), The Bedside, Bathtub & Armchair Companion to Agatha Christie, ed. a II-a, Continuum, New York – Londra, 2001, p. 316. ***, „Neu in unseren Kinos” [„Noutăți în cinematografele noastre”], în Neuer Weg, București, anul XXXIV, nr. 10172, sâmbătă 6 februarie 1982, p. 4.Rodica Lipatti, „Două personaje în ofensivă: polițistul și detectivul. Oglinda spartă”, în revista Cinema, anul XX, nr. 2 (230), februarie 1982, p. 14. Ca urmare a succesului public și critic al ecranizării Crima din Orient Express (1974) a lui Sidney Lumet, care a fost nominalizată la șase premii Oscar și a câștigat unul dintre ele, Matthew Bunson, The Complete Christie: An Agatha Christie Encyclopedia, Pocket Books, New York, 2000, pp. 381 și 388. compania britanică EMI Films a realizat alte trei filme după romanele Agathei Christie: Moarte pe Nil (1978), Oglinda spartă (1980) și Crimă sub soare (1982). Matthew Bunson, The Complete Christie: An Agatha Christie Encyclopedia, Pocket Books, New York, 2000, p. 381. Rolul principal în acest film, Miss Jane Marple, a fost interpretat de Angela Lansbury, iar în alte roluri apar vedete de cinema ca Geraldine Chaplin, Matthew Bunson, The Complete Christie: An Agatha Christie Encyclopedia, Pocket Books, New York, 2000, p. 385. Edward Fox,***, „Film 1–7 februarie”, în Săptămîna, serie nouă, anul XII, nr. 582, vineri 29 ianuarie 1982, p. 5.***, „Premiere cinematografice”, în România liberă, anul XL, nr. 11587, luni 1 februarie 1982, p. 2. Tony Curtis, Rock Hudson, Kim Novak și Elizabeth Taylor.***, [„În premieră bucureșteană: Oglinda spartă”], în România literară, anul XV, nr. 6, joi 4 februarie 1982, p. 17. Filmările au fost realizate pe platourile Twickenham Film Studios din Twickenham (Londra) și pe teritoriul comitatului englez Kent.

Subiectul filmului îl constituie moartea prin otrăvire a unei femei localnice la o serbare câmpenească organizată cu ocazia începerii filmării unei drame istorice în micul sat englezesc St Mary Mead (localitatea de reședință a lui Jane Marple). Michael R. Pitts, Famous Movie Detectives II, Scarecrow Press, Lanham, Md., 1991, p. 61. Scott Palmer, The Films of Agatha Christie, Batsford, Londra, 1993, p. 70. Mark Aldridge, Agatha Christie on screen, Palgrave Macmillan, Londra, 2016, p. 146.Ov. S. Crohmălniceanu, „Ancheta «curată»”, în revista Cinema, anul XX, nr. 3 (231), martie 1982, p. 19. Femeia băuse un cocktail care fusese destinat vedetei de cinema Marina Gregg, de aceea toată lumea este sigură că Marina a fost victima intenționată a crimei și nu o localnică inofensivă. Ulterior au loc mai multe accidente, precum și o altă crimă, iar Miss Marple, care era imobilizată în casă după ce-și scrântise un picior, reușește să descopere soluția acestui caz.Romulus Rusan, „Flash-back: Idei fără umbră”, în România literară, anul XVI, nr. 11, joi 17 martie 1983, p. 17. Filmările au fost realizate pe platourile Twickenham Film Studios din Twickenham (Londra), dar și în mai multe locuri din comitatul englez Kent.

Oglinda spartă este a treia ecranizare a unui roman al Agathei Christie pe care a produs-o compania EMI, după Crima din Orient Express (1974) și Moarte pe Nil (1978). Matthew Bunson, The Complete Christie: An Agatha Christie Encyclopedia, Pocket Books, New York, 2000, p. 382. Toate aceste trei ecranizări ale romanelor Agathei Christie au fost destul de fidele textului literar original. Mark Aldridge, Agatha Christie on screen, Palgrave Macmillan, Londra, 2016, p. 149. La fel ca și alte ecranizări după operele Agathei Christie, Oglinda spartă se bazează pe o distribuție stelară, Matthew Bunson, The Complete Christie: An Agatha Christie Encyclopedia, Pocket Books, New York, 2000, pp. 382–385.Cristina Corciovescu, „Agatha... în propria-i cursă”, în Cinema, anul XXVI, nr. 9 (307), septembrie 1988, pp. 22–23. pe decorurile naturale bine alese, pe costumele elegante ale personajelor și pe dialogurile tăioase între unele personaje.

Recenziile critice publicate în perioada lansării au scos în evidență calitatea interpretărilor actoricești ale vedetelor de cinema din distribuția filmului, îndeosebi excesul de energie, excentricitatea și umorul Angelei Lansbury, comparabile cu cele ale predecesoarei sale din anii 1960, Margaret Rutherford. Criticii ulteriori au lăudat reconstituirea veridică prin imagini și muzică a atmosferei de epocă a anilor 1950 (când are loc acțiunea filmului), Scott Palmer, The Films of Agatha Christie, Batsford, Londra, 1993, p. 72. dar au reproșat lipsa de coeziune a distribuției acestui film, în contrast cu ceea ce se întâmplase în cazul filmului Crima din Orient Express, și interpretarea insuficient de fidelă a caracterului personajului principal de către Angela Lansbury.

Rezumat

Inspectorul de poliție Gates ajunge într-o noapte furtunoasă la un conac englezesc de la țară și este întâmpinat cu reținere în salon de un grup format din Sir Derek Ridgeley, stăpânul casei, Lady Amanda, soția lui Sir Derek, unii membri ai familiei sale și câțiva oaspeți. Neintimidat de această primire rece, inspectorul dezvăluie secretul îngrozitor al fiecărei persoane, inclusiv al majordomului, iar în momentul când este pe cale să anunțe cine este ucigașul lordului Fenley acțiunea se întrerupe brusc și ecranul devine negru. Proiectorul care difuza filmul polițist Murder at Midnight în sala de cinema a micului sat St Mary Mead s-a defectat din nou, așa cum se întâmplase de mai multe ori în ultima vreme, luminile se aprind în sală, iar Miss Jane Marple se ridică atunci de pe scaun și se pregătește să plece, renunțând să mai aștepte continuarea filmului deoarece l-a identificat deja pe criminal. În timp ce se îndreaptă către ieșire, Miss Marple explică celorlalți spectatori soluția crimei.

La scurt timp după acest eveniment, locuitorii satului englezesc St Mary Mead (localitatea de reședință a lui Jane Marple) din comitatul Kent sunt încântați să afle că o mare companie de producție de la Hollywood urmează să filmeze acolo în anul 1953 o dramă istorică despre Maria Stuart, regina Scoției (1542–1567), cu două vedete celebre de cinema: Marina Gregg (în rolul reginei Maria Stuart) și Lola Brewster (în rolul reginei Elisabeta I a Angliei). Matthew Kennedy, On Elizabeth Taylor: An Opinionated Guide, Oxford University Press, New York, NY, 2024, p. 188. Cele două actrițe sunt vechi rivale, care speră să revină în atenția publicului prin acest film.***, „Recomandarea zilei. Pro TV, 22.00: Oglinda spartă”, în Monitorul TV, supliment al ziarului Monitorul de Sibiu, anul II, nr. 215, vineri 30 iulie 1999, p. III. Marina revine pe platourile de filmare după o absență de câțiva ani cauzată de o cădere nervoasă, pe care o suferise atunci când născuse un băiat cu afecțiuni cerebrale severe. Ea sosește în sat împreună cu soțul ei, regizorul Jason Rudd, și cu secretara acestuia, Ella Zielinsky, și închiriază conacul Gossington Hall de la văduva Bantry. Vestea că va trebui să joace alături de Lola Brewster îi provoacă Marinei o criză de isterie. Lola sosește în sat curând, împreună cu soțul ei, producătorul de film Marty N. Fenn.

Compania de producție de film organizează o serbare câmpenească la conacul Gossington Hall pentru ca localnicii să aibă ocazia să întâlnească celebritățile sosite în satul lor. Invitația la recepție creează o stare de euforie în rândul localnicilor, care se adună în număr mare la conac. Lola și Marina se întâlnesc acolo față în față și schimbă câteva vorbe tăioase pe un ton sarcastic, în timp ce zâmbesc și pozează pentru fotografi. În timpul recepției, Marina este abordată de Heather Babcock, o admiratoare înfocată, care-i povestește cu încântare că a mai întâlnit-o o dată cu ocazia unui spectacol organizat pentru soldații britanici în cursul celui de-al Doilea Război Mondial. Heather, care era internată atunci într-un spital de campanie și plecase de acolo pe ascuns, urmărise spectacolul din culise și îi ceruse actriței un autograf, iar apoi o sărutase. După încheierea povestirii, Heather bea un cocktail care fusese destinat Marinei și moare otrăvită cu fenobarbital.

Toată lumea este sigură că Marina a fost victima intenționată a crimei și nu o localnică inofensivă. Marina primise amenințări anonime cu moartea compuse din tăieturi din ziare, iar apoi descoperă cu spaimă că i-a fost turnat arsenic în ceașca cu cafea pe care o primise pe platoul de filmare. Principalii suspecți sunt Ella Zielinsky, secretara lui Jason Rudd, care este îndrăgostită în secret de el, și Lola Brewster, care vrea să joace rolul principal în film. Inspectorul șef Dermot Craddock, detectivul de la Scotland Yard însărcinat cu investigarea crimei, este nedumerit și îi cere ajutor mătușii sale, Miss Marple, care căzuse în timpul serbării de la conac și suferise o entorsă la gleznă, iar acum era imobilizată în casă și se informa prin iscodirea vizitatorilor. Servitoarea Cherry Baker depune mărturie în cursul anchetei că, la un moment dat, în timpul relatării lungi a dnei Babcock, Marina întorsese capul plictisită către un tablou de pe perete (o copie a picturii Madona cu pruncul a lui Bellini), iar privirea ei căpătase o expresie pietrificată. Situația se complică după ce Ella Zielinsky, principala suspectă, care încercase pe cont propriu să descopere criminalul, moare ucisă cu acid prusic, care-i fusese turnat în sprayul nazal împotriva alergiei.

Domnișoara Marple, acum restabilită complet de pe urma căzăturii, se deplasează la conacul Gossington Hall și vede unde a avut loc moartea lui Heather Babcock. Folosind informațiile obținute de la servitoarea Cherry Baker și de la inspectorul Craddock, ea reușește să stabilească succesiunea evenimentelor și să rezolve misterul. Heather Babcock suferea de rubeolă (o boală contagioasă inofensivă pentru majoritatea adulților, dar periculoasă pentru o femeie însărcinată) și o infectase fără să vrea pe Marina, atunci când a cunoscut-o în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Marina era însărcinată în acea vreme și, din cauza bolii, a născut un copil debil mintal. Tabloul Madona cu pruncul de pe perete a făcut-o pe actriță să-și dea seama că există o legătură între sărutul primit atunci și nașterea copilului grav bolnav și să descopere cauza nenorocirii sale. Marina a fost cuprinsă de furie atunci când a auzit această poveste și a otrăvit-o în mod deliberat pe femeia care-i nenorocise viața prin actul ei iresponsabil, răzbunându-se astfel cu întârziere, iar apoi a răspândit ideea că ea era victima vizată, inventând amenințările cu moartea și otrăvindu-și propria cafea. Uciderea Ellei s-a datorat inițiativei sale de a încerca să găsească criminalul prin efectuarea mai multor apeluri către diferiți suspecți de la o cabină telefonică.

Cu toate acestea, autoritățile nu o vor putea aduce pe Marina Gregg în fața justiției deoarece aceasta murise în noaptea precedentă. Soțul ei, Jason, care aflase anterior adevărul și bănuise că autoritățile urmau să-l descopere în cele din urmă, îi mărturisește domnișoarei Marple că a pus otravă în ciocolata caldă a soției sale pentru a o salva de umilința unui proces penal. Băutura nu a fost însă atinsă, dar Marina este găsită totuși moartă pe o canapea, cu un trandafir în mână, părând să se fi sinucis.

Distribuție

Angela Lansbury — Miss Jane Marple, femeie pasionată de crime din St. Mary Mead Michael R. Pitts, Famous Movie Detectives II, Scarecrow Press, Lanham, Md., 1991, p. 66. Geraldine Chaplin — Ella Zielinsky, secretara regizorului Jason Rudd Tony Curtis — Martin („Marty”) N. Fenn, producător de film, soțul Lolei