Eugen Uricaru (n. 11 ianuarie 1946, Buhuși, județul Bacău) este un scriitor, scenarist, diplomat, istoric român. Între anii 2001-2005 a fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 2003 a fost, pentru o scurtă vreme, director al postului de radio România Cultural din Cadrul Societății Române de Radiodifuziune. A fost atașat cultural și secretar de stat în MAE.
Biografie Eugen Uricaru s-a născut la 11 ianuarie 1946 la Buhuși, ca fiu al muncitorului Eugen Uricaru și al Mariei Uricaru. A absolvit școala primară și gimnazială la Liceul Ferdinand din Bacău. A urmat apoi cursurile Liceului militar Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc și a promovat examenul de Bacalaureat în 1964. A studiat filologia la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.
În facultate, Eugen Uricaru a participat la fondarea și redactarea ulterioară a revistei Echinox Eugen Uricaru, Echinox, patru decenii, Ziarul financiar, 25 noiembrie 2008 , alături de Marian Papahagi, Ion Pop și Ion Vartic. A fost primul redactor-șef al acestei publicații, în paginile căreia aveau să se afirme de-a lungul anilor mulți scriitori, istorici, filosofi de valoare.
În 1971 și-a luat diploma de licență. În 1974 i-a apărut prima carte, Despre purpură, subintitulată „proze fantastice”, primită cu interes de critica literară. Între 1971-1989 a lucrat, succesiv, ca redactor la revistele Ateneu din Bacău și Steaua din Cluj. A publicat numeroase cărți, care i-au adus notorietate. Unul dintre romanele sale, Rug și flacără, 1977, a fost ecranizat, cu Ion Caramitru în rolul principal (regizor Adrian Petringenaru) și a obținut Marele Premiu la Festivalul de la Santarem.
În 1990 se stabilește la București, unde lucrează ca redactor-șef adjunct al revistei literare Luceafărul. Susține explicit demonstrația anticomunistă din Piața Universității și condamnă în termeni severi (într-un interviu acordat în ziua de 14 iunie 1990 ziarului italian Corriere della sera) reprimarea ei brutală cu ajutorul minerilor.
Colaborează cu ziarul Ziua unde îngrijește un supliment literar periodic.
A colaborat, ca scenarist, cu regizorul Stere Gulea la realizarea filmului Stare de fapt (distins cu Marele Premiu la Festivalul Internațional de la San Marino).http://www.nytimes.com/movies/movie/436209/State-of-Things/overview The New York Times, State of thingsIMDB, Stare de fapt
A generat o sumă de reacții în presa culturală, ca urmare a unor atitudini, replici, acte.Elena Vlădăreanu, Surprinzătorul Eugen Uricaru, Observatorul cultural, nr. 232, 2004Ion Cristoiu, Întâmplări cu scriitori, Evenimentul zilei, 14 octombrie 2012Dan Mircea Cipariu, COPYRO și Eugen Uricaru, dincolo de zvonistică și antipatii!
A fost acuzat de a fi colaborat cu Securitatea ca poliție politică a Statului socialist.Doina Cornea îi cere lui Eugen Uricaru să nu candideze, Revista 22, 12 mai 2005
Eugen Uricaru este căsătorit cu Lucia, profesor universitar, cu care are o fiică, Ioana Uricaru, care trăiește la Los Angeles, în Statele Unite.Leslie Evans, A Romanian Novelist, 1 iulie 2011
În anul 2005, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a constatat calitatea de colaborator al Securității a lui Eugen Uricaru.
Cariera diplomatică În martie 1992 este numit atașat cultural la Atena (făcând parte dintre scriitorii care primesc funcții similare, la propunerea Anei Blandiana: Mihai Sin, Grete Tartler, Ioana Ieronim și Gheorghe Schwartz). După câteva luni demisionează, în urma unui conflict de principii cu ambasadorul român din Grecia.
În noiembrie 1992 pleacă la Roma, ca director adjunct al Accademia di Romania. Lucrează ca detașat la Ministerul Afacerilor Externe până în anul 1995. În anul 2003 este numit Secretar de Stat la MAE.
Funcții la Uniunea Scriitorilor din România În 1995 a fost ales secretar al Uniunii Scriitorilor din România.
Funcționează, un timp, între 1997 și 2001, ca vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor în mandatul președintelui Laurențiu Ulici.
În 2001 a fost ales președinte al Uniunii Scriitorilor, funcție pe care a deținut-o până în 2005.Eugen Uricaru a renunțat la USR, Amos News, 13 mai 2005
A înființat Institutul Limbii Române, Copyro - societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor și s-a remarcat, în general, printr-o activitate susținută.
Opera literară Despre proza lui Eugen Uricaru, Alex Ștefănescu afirma:
Calificativul „misterios” este folosit de alți critici.Horia Gârbea, Eugen Uricaru - Îngerul alb și întunericul lumii, Jurnalul național, 26 februarie 2009
Preocupat de istorie în viziune alternativă, însuși autorul simte nevoia să explice modul în care a tratat evenimentele. Unele cărți conțin explicații considerate necesare de Uricaru. Astfel, o ediție Rug și flacară cuprinde o Explicație semnată Eugen Uricaru: ...iar Memoria este însoțită de o precizare din partea autorului:
Referitor la tematica predilectă, Alex Ștefănescu arăta, în articolul citat mai sus:
Dar, Eugen Uricaru aduce, în cazul unor subiecte larg abordate, idei noi.
De exemplu, în mulțimea de cărți pe temă publicate în 1984, cu prilejul comemorării Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan, Uricaru își permite să exprime un punct de vedere insolit.
Eugen Uricaru a scris o ficțiune documentată istoric.
Titluri publicate Proză scurtă Despre purpură, proze fantastice, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1974 (cuprins: Inventând, Vladia, trei imagini, Prietenul meu Sokol, Despre purpură, Inima care bate, Din plictiseală, Totul e în ordine) Antonia, o poveste de dragoste, Editura Eminescu, București, 1978 (cuprins: Târziul octombrie, Antonia, Vladia, alte imagini) Romane Rug și flacără, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977 Mierea, Editura Albatros, București,1978 Așteptându-i pe învingători, Editura Albatros, București,1981 Vladia, Editura Cartea Românească, București, 1982 Memoria, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1983 1784. Vreme în schimbare, Editura Eminescu, Bucuresti,1984 Stăpânirea de sine, Editura Cartea Românească, București, 1986 Glorie, Editura Eminescu, București,1987 La anii treizeci..., Editura Cartea Românească, București, 1989 Complotul sau Leonard Bâlbâie contra banditului Cocoș, Editura militară, București,1990 Așteptându-i pe barbari, Editura Cartea Românească, București, 1999 Pentimento, Editura Elion, București, 2000 Supunerea (I), Editura Cartea Romaneasca, 2005 Cât ar cântări un înger(II), Editura Cartea Romaneasca, 2008 Plan de rezerva(III), Editura Cartea Romaneasca, 2011 Beniamin(IV), Editura Cartea Romaneasca, 2014 Permafrost, Editura Polirom, 2017 Grădina Paradisului, Editura Polirom, 2020*Ieșirea din pustie, Editura Polirom, București, 2021
Opere traduse
Antonija. Trad. Elena Dimitrieva; V. Markidan. Pref. A. Starostina. Moscova: Progress, 1980. 120p. Scheiterhangen und Flame. Historicher Roman. Trad. Alfred Kittner. Berlin: Verlag der Nation, 1984. - Rug și flacără. Die Insel im Fluss. Roman. Trad. Holda Schiller. Berlin: Volkund Welt, 1985. 339p. - Mierea. Na ohote. Rasskazy. Perevod Eleny Vlad. Buharest: Red. Rumyniâ, 1986. 47p. Vladia. Regény. Trad. Kolozsvári Papp-Laszlo. Budapesta: Europa, 1987. 390p. - Vladia. A méz. Regény. Forditotta és az utószót irta Kántor Erzsébet. București: Kriterion; /Budapest/: /Európa/, 1988, 287p. (Román írók). Maglya és láng. Regény. Forditotta Szabo Janos. Kolozsvár: Dacia, 1987. 300p.- Rug și flacără. Scheiterhaufen und Flamme. Historischer Roman. (Fragment). Aus dem Rumänischen von Alfred Kittner. București: Universal Dalsi, 1998. 128p. - Rug și flacără. V ozhidanii varvarov. Roman. Perevod s rumynskogo Anastasii Starostinoi. Moskva: Kommentarii, 2001. 271p. - Aṣteptandu-i pe barbari. A barbárokra várva. Regény. Forditotta Gábor Vida. Budapest: Palamart, 2002. 259p. - Așteptându-i pe barbari. Antonija. Prevel od romanski: Risto Vasilevski. Skopje; Smederevo: Arka, 2003. 100p. (Logos / Arka). - Antonia. Der Honig. /Roman/. 2. Aufl. Hrsg von Matei Albastru. Trad. Halda Schiller. Bukarest: România Press, 2003. 368p. - Mierea. Scheiterhaufen und Flamme = Rug și flacără. Ed. Matei Albastru. Trad. Alfred Kittner. București: România Press, 2004. 526p. Ils arrivent, les barbares! Traduit du roumain par Marily le Nir. Lausanne: Noir sur blanc, 2009. 328p. - Așteptându-i pe barbari. Mein Freund Sokol = Prietenul meu Socol. /Proză/. Trad. Bernd Kofl. În: Die Lebensschaukel. Anthologie Zeitgenössicher rumanisher prosa. 1972, p.167-182. Alles ist in Ordnung. Übersetzt von Renate Hauser-Sandu. În: Erkundungen. II. 33 rumänische Erzähler. 1985, p.311-325.
Note
Bibliografie http://www.ideeaeuropeana.ro/eugen-uricaru-a-411.html Marius Mihet, Șansele incertitudinii, în „România literară”, nr. 19/2014, http://www.romlit.ro/ansele_incertitudinii http://romania-on-line.net/whoswho/UricaruEugen.htm http://www.autorii.com/scriitori/eugen-uricaru/ Suplimentul de cultură nr. 333, 19 noiembrie 2011 Salon du livre Paris http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii_membrii_853_URICARU-Eugen.html Dragoș Vișan, Ciclul românesc al calvarului fascist-comunist la E. Uricaru, 1 august 2008 http://www.uniuneascriitorilor.ro/istoric/sinteza-istorica/
Categorie:Nașteri pe 11 ianuarie Categorie:Nașteri în 1946 Categorie:Scriitori români în viață Categorie:Președinți ai Uniunii Scriitorilor din România Categorie:Colaboratori ai Securității Categorie:Diplomați români Categorie:Secretari de stat ai României Categorie:Oameni din Buhuși