miniatura|Un pantofar și ucenicul său, 1914 miniatura|upright|Electricienii sunt instruiți adesea prin ucenicie Ucenicia este un sistem de formare a unei noi generații de practicanți într-o meserie sau profesie, prin instruire practică la locul de muncă și adesea însoțită de studiu aferent (muncă în clasă și lectură). Aceasta le poate permite practicanților să obțină o licență pentru a presta servicii într-un domeniu reglementat. Cea mai mare parte a instruirii se desfășoară în timp ce aceștia lucrează pentru un angajator, care ajută ucenicii să își învețe meseria, cu condiția continuării muncii pe o perioadă stabilită, după ce au atins competențele necesare.
Durata uceniciei variază semnificativ în funcție de sectoare, profesii, roluri și culturi. În unele cazuri, cei care termină cu succes această pregătire pot atinge nivelul de "calfă" sau să obțină o certificare profesională. În alte cazuri, li se poate oferi un loc de muncă permanent la compania care le-a furnizat postul. Deși terminologia și limitele formale ale sistemului ucenic/calfă/maistru nu se extind adesea în afara breslelor și sindicatelor, conceptul de formare la locul de muncă care duce la dobândirea unor competențe este întâlnit în orice domeniu al muncii calificate.
Terminologie alternativă Nu există un singur termen general la nivel global pentru ucenicie. În funcție de cultură, țară și sector, definiții identice sau similare sunt folosite pentru a descrie termenii de ucenicie, stagiu, rezidențiat și pregătire profesională la locul de muncă. Ultimii doi termeni pot întâlniți și în sectorul medical. Un exemplu este reprezentat de rezidențiatul medicilor și pregătirea profesională pentru asistente în țările occidentale. Termenul preferat de către Comisia Europeană și selectat pentru utilizare de către Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (CEDEFOP), care a elaborat multe studii în acest domeniu, este cel de "ucenicie". Unele țări non-europene preiau practicile europene de ucenicie.
Istorie dreapta|miniatura| Un brutar cu ucenicul său în perioada medievală. Biblioteca Bodleiană, Oxford, Anglia. Acest sistem de formare a luat naștere la finalul Evului Mediu și a ajuns să fie oferit de bresle și administrațiile locale. Un maestru meșteșugar avea dreptul să angajeze tineri ca mână de lucru ieftină în schimbul hranei, cazării și instruirii formale în meserie. Majoritatea bărbaților erau ucenici, pe când femeile alegeau meserii precum cele de croitor, pantofar, brutar, comerciant de produse de papetărie sau cizmar. În mod obișnuit, ucenicii aveau între zece și cincisprezece ani când începeau să lucreze și trăiau în gospodăria meșterului. Înțelegerea dintre meșter, ucenic și în general, părinții ucenicului era adesea reglementată printr-un contract oficial. Majoritatea ucenicilor aspirau să devină la rândul lor maiștri, în urma încheierii contractului (de obicei o perioadă de șapte ani). Deși unii preferau poziția de calfă, mulți dintre ei nu-și deschideau niciodată propriul atelier. În Coventry, cei care finalizau perioada de ucenicie de șapte ani, fiind supervizați de negustori, aveau dreptul să devină cetățeni liberiAdrian Room, "Cash, John (1822–1880)", Oxford Dictionary of National Biography, Oxford University Press, 2004.
Ucenicia a fost adoptată și în cadrul armatei Regatului Dahomey din Africa de Vest. Soldații erau recrutați încă de la vârsta de șapte sau opt ani, îndeplinind inițial rolul de purtători de scuturi pentru soldații de rând. După ani de ucenicie și experiență militară le era permis să se alăture armatei ca soldați. Având experiență militară îndelungată și stimulente financiare, s-a conturat o armată bine disciplinată și unitară în Regatul Dahomey.
Tipuri de ucenicii alt=|dreapta|450x450px| Tipologia uceniciei Uceniciile pot fi împărțite în două categorii principale: Independente și CooperativeDavy, N., Frakenberg, A. (2019). Typology of Apprenticeships in Higher Vocational Education . Retrieved 8 May 2019.
Uceniciile independente sunt cele organizate și gestionate de angajatori, fără implicarea instituțiilor de învățământ. Acestea funcționează separat de orice plan de învățământ, ceea ce înseamnă că, de obicei, ucenicii nu sunt implicați în niciun program educațional concomitent. Dar, chiar dacă sunt implicați, nu există nicio legătură între studiile urmate și ucenicie.
Uceniciile cooperative sunt cele organizate și gestionate prin cooperarea instituțiilor de învățământ și a angajatorilor. În ceea ce privește administrarea, acestea pot varia, unele fiind conduse de angajatori, iar altele de instituțiile de învățământ. Totuși, acestea sunt asociate permanent cu un plan de învățământ și sunt concepute ca o modalitate pentru studenți de a pune teoria în practică și de a-și stăpâni cunoștințele într-un mod care să le ofere autonomia profesională. Principalele lor caracteristici ar putea fi sintetizate astfel: + Administrare comună a instituției și angajatorului Administrare condusă de instituție (perioadă lungă) Administrare condusă de instituție (perioadă scurtă) Administrare condusă de angajator Program educational ISCED 6 ISCED 6 ISCED 6 ISCED 5–6 Tip de program Integrat în instituție și muncă Învățământ vocațional superior, Învățământ profesional superior, Învățământ superior Învățământ vocațional superior, Învățământ profesional superior, Învățământ superior Învățământ vocațional superior, Învățământ profesional superior Durata medie 3–4 ani 2–3 ani 2–3 ani 1 an Balanța dintre teorie și practică Alternarea teoriei și practicii (50%–50%) Stagii scurte de la câteva săptămâni până la 6 luni Stagii reprezentând 30-40% din programă Angajat pentru minim 30 de ore pe săptămână, din care 20% din orele de învățare trebuie să fie în afara locului de muncă Locația formării profesionale Integrat în instituție și muncă Integrat în instituție și muncă Integrat în instituție și muncă Bazat pe muncă Contract Da Da Da Da miniatura| Studenți într-un restaurant de formare profesională, Bagan (Myanmar)
Australia Uceniciile în Australia cuprind toate tipurile de ucenicii și stagii. Acestea acoperă toate sectoarele industriale din Australia și sunt utilizate pentru atingerea atât a obiectivelor de „nivel de începător”, cât și de „îmbunătățire a competențelor” în carieră. Pe 31 martie 2012, s-a înregistrat un număr de 475.000 de ucenici australieni în curs de formare, reprezentând o creștere cu 2,4% față de anul precedent. Guvernul australian poate oferi stimulente atât angajatorilor cât și angajaților, în timp ce guvernele teritoriale si de stat pot oferi sprijin prin finanțare publică pentru pregătirea acestei inițiative. Uceniciile australiene îmbină timpul de lucru cu instruirea formală și pot fi cu normă întreagă, cu jumătate de normă sau bazate pe un sistem de învățământ.
Serviciile australiene de ucenicie și stagiu sunt dedicate păstrării locului de muncă. Pentru a găsi candidații potriviți pentru ucenicie sau stagii de formare profesională sunt depuse eforturi considerabile. Acest lucru se realizează cu ajutorul testelor de aptitudini, a recomandărilor și a informațiilor despre „cum să păstrezi un ucenic sau o ucenicie”.
Informațiile și resursele privind potențialele profesii de ucenicie și stagiu sunt accesibile în peste șaizeci de industrii.
Distincția dintre termenii de „ucenic” și „stagiar” se bazează în principal pe meseriile tradiționale și pe timpul necesar pentru a obține o calificare. Guvernul australian utilizează centrele australiene de formare profesională pentru a administra și a facilita programele de ucenicie australiene, astfel încât finanțarea să poată fi distribuită întreprinderilor eligibile, ucenicilor și stagiarilor și pentru a sprijini întregul proces, deoarece acesta susține viitoarele competențe ale industriei australiene. Australia dispune, de asemenea, de o „plasă de siguranță” destul de neobișnuită destinată întreprinderilor și ucenicilor australieni prin programul său de formare în grup. Acest lucru are loc atunci când întreprinderile nu pot angaja ucenicul australian pentru întreaga perioadă până când își obține calificarea. Acestea pot închiria sau angaja ucenicul dintr-o Organizație de Formare în Grup. Acesta reprezintă o „plasă de siguranță” deoarece Organizația de Formare în Grup este reprezentată de angajator și asigură continuitatea angajării și instruirii pentru ucenicul australian.
Pe lângă „plasa de siguranță”, organizațiile de formare în grup au și alte beneficii, cum ar fi sprijinul suplimentar atât pentru angajatorul gazdă, cât și pentru stagiar/ucenic prin intermediul unui consultant în industrie. Acesta efectuează vizite regulate pentru a se asigura că stagiarul/ucenicul își îndeplinește munca și obligațiile de formare față de angajatorul detașat. Există avantajul suplimentar ca stagiarul/ucenicul să fie angajat de către o organizație de formare în grup prin reducerea salariilor/pensiilor și a altor cerințe legislative pentru angajatorul detașat, care efectuează plata conform contractului.
Austria În Austria, pregătirea ucenicilor este organizată într-un sistem de învățământ care cuprinde etape de instruire pe termen lung. Astfel, este posibilă obținerea diplomei ,,Matura'' (examen de înmatriculare ce poate fi comparat cu examenele A-Level, Abitur sau Bacalaureat), necesară pentru a intra la universitate. Formarea profesională a ucenicilor la nivelul întreprinderilor WIFI este însoțită de participarea obligatorie la o școală profesională pentru ucenici, cu frecvență redusă (Berufsschule). Aceasta se desfășoară pe perioada de doi până la patru ani – durata variază în funcție de cele 250 de meserii de ucenicie recunoscute legal.
Aproximativ 40% dintre adolescenții austrieci urmează cursuri de ucenicie după finalizarea învățământului obligatoriu (la vârsta de 15 ani). Acest număr a rămas constant din anul 1950 până în prezent.
Cele mai populare cinci specializări sunt: Vânzător în Comerț cu Amănuntul (5.000 de persoane finalizează această ucenicie pe an), Funcționar (3.500/an), Mecanic Auto (2.000/an), Coafez (1.700/an), Bucătar (1.600/an). Există multe specializări mai puțin căutate cu un număr mic de ucenici, cum ar fi "EDV-Systemtechniker" (Administrator de Sistem), care este finalizată de mai puțin de 100 de persoane pe an .
Certificatul de Ucenicie oferă acces la două cariere profesionale diferite. Pe de o parte, acesta reprezintă o condiție pentru admiterea la Examenul de Maistru și pentru testele de calificare, iar pe de altă parte oferă acces la învățământul superior prin intermediul Examenului TVE sau a Examenului de Admitere în Învățământul Superior. Acestea sunt condițiile prealabile pentru începerea studiilor în cadrul unor facultăți, universități, "Fachhochschulen"( instituții de învățământ superior din Austria și Germania care oferă programe de studii practice și orientate către domenii specifice sau tehnice), cursuri post-liceale și scoli post-liceale.
Persoana responsabilă de instruire în cadrul companiei este numită "Lehrherr" sau "Ausbilder". Un Ausbilder trebuie să dovedească faptul că are calificările profesionale necesare pentru a instrui o altă persoană: nu are cazier judiciar și este, printre altele, o persoană respectabilă. Legea prevede că "persoana care dorește să instruiască un tânăr ucenic trebuie să dovedească că are un mod de viață etic și calitățile civice ale unui bun cetățean''Antrag auf Anerkennung als Lehrherr und Lehrbetrieb in der Landwritschaft; Land- und forstwirtschaftliche Fachausabildungsstelle Vorarlberg.
Canada miniatura| Certificare interprovincială canadiană „Sigiliu roșu” (numărul de licență a fost înlocuit cu cuvântul „CANOE”)