__NOINDEX__
Artrita idiopatică juvenilă (AIJ) reprezintă cea mai întâlnită formă de artrită care afectează copiiiCleveland Clinic / Children's Hospital Accesat la 5 februarie 2014. Totodată, constituie una dintre cele mai severe boli cronice reumatologice din această grupă de vârstă (1-16 ani). În timp, ea poate evolua de la inflamație articulară până la anchiloză articulară invalidantă.
Istoria bolii Primele însemnări privind caracteristicile principale ale bolii datează încă din Egiptul antic. În jurul anului 1500 î.Hr. în Papirusul Ebers (numit astfel după cel care l-a descoperit, Georg Ebers) a fost descrisă o stare patologică cu o simptomatologie asemănătoare artritei reumatoide www.news-medical.net Accesat la 6 februarie 2014. Numele de artrită provine din limba greacă, prin asocierea termenului de „arthron” (încheietură) cu „itis” (inflamare). la sfârșitul secolului al XIX-lea (anul 1897), boala a fost descrisă clinic de către Sir George Frederick Still, supranumit „părintele pediatriei britanice”.Sterling G. West - Rheumatology Secrets, Ed. Elsevier Mosby, Philadelphia (US), 2002, p 189 În literatura de specialitate modernă Guillaume de Baillou, decan al Facultății de Medicină din Paris, a publicat în anul 1951 una dintre primele cărți care tratează amănunțit artrita reumatoidă.D.M. Cutler, D.A. Wise - Health at Older Ages, ed. The University of Chicago Press 2008, pp 56-58
Definiție Conform Ligii Internaționale a Asociațiilor de Reumatologie (ILAR), artrita idiopatică juvenilă (AIJ) reprezintă „artrita de etiologie necunoscută care se manifestă înaintea vârstei de 16 ani și persistă cel puțin 6 săptămâni, cu excluderea altor condiții cunoscute de artrită”.Arthritis Care & Research Vol.63, No. 4 , April 2011, pp 465-482 În ciuda faptului că există câteva similarități, AIJ nu poate fi considerată ca fiind echivalentul poliartritei reumatoideS. Prahalad, D. Glass - Arthritis Research & Therapy 2002, Vol.4, supl.3, pp 303-310 (specifică adulților). Așa se face că de-a lungul timpului au existat mai multe denumiri precum artrită reumatoidă juvenilă sau artrită juvenilă cronică. Formele sub care se poate prezenta această boală pot diferi, inclusiv în funcție de zona geografică. Astfel, la unele populații de aceeași etnie, doar anumite subtipuri de artrită idiopatică juvenilă sunt prezente.Oen, Kiem MD – Current opinion in Rheumatology, September 2000, Vol.12, art.5, pp 410-414
Clasificare Prima divizare a artritei idiopatice juvenile a fost făcută în anul 1977 de către Colegiul American de Reumatologie (ACR).În anul 1997, ILAR a introdus o noi criterii pentru diagnosticarea AIJ (criteriile DurbanA.Stabile, L.Avallone - Focus on juvenile idiopathic arthritis according to the 2001 Edmonton revised classification from the International League of Associations for Rheumatology:an Italian experience, European Review for Medical and Pharmacological Sciences 2006, pp 229-234), revizuite în anul 2001R.E.Petty, D.Glass- International League of Associations for Rheumatology Classification of Juvenile Idiopathic Arthritis: Second Revision, Edmonton 2001. The Journal of Rheumatology, Feb.2004, Vol.31, pp 390-392 și rămase nemodificate până în prezent. Scopul acestora a fost „înlocuirea combinației sistemelor preexistente cu o singură clasificare care să identifice mai multe populații omogene, în concordanță cu caracteristicile lor clinice și biologice din fiecare subtip și care să poată fi folosită pe plan internațional pentru a facilita comunicarea și cercetarea”.Guideline on clinical investigation of medical products for the treatment of juvenile idiopatic arthritis – Comitee for Medicinal Products for Human Use ( CMPH ), European Medicines Agency, London, 18th Oct. 2006
+ Forme clinice de artrită idiopatică juvenilă (AIJ): 1 Forma sistemică (artrită ce afectează una sau mai multe articulații, cu sau precedată de febră cel puțin 2 săptămâni) 2 Forma poliarticulară FR + (apariția artritei la cel puțin 5 articulații în primele 6 luni de boală și factor reumatoid pozitiv) 3 Forma poliarticulară FR - (apariția artritei la cel puțin 5 articulații în primele 6 luni de boală și factor reumatoid negativ) 4 Forma oligoarticulară persistentă (cel mult 4 articulații afectate în primele 6 luni de evoluție) 5 Forma oligoarticulară extinsă (mai mult de 4 articulații afectare după primele 6 luni de evoluție) 6 Artrita psoriazică (istoric de psoriazis alături de interesarea articulațiilor mici de la nivelul membrelor inferioare) 7 Artrita din entezită (numărul de articulații afectate poate varia, însă prezența antigenului HLA-B27 este obligatorie) 8 Artrita nediferențiată (artrita care datorită semnelor și simptomelor clinice poate fi catalogată drept AIJ, dar nu poate fi încadrată cu exacticitate într-unul din subtipurile ei)
Date epidemiologice Deși datele epidemiologice variază considerabil în raport cu teritoriul, importanța acestei boli poate fi relevată prin faptul că aproximativ 5% din toate cazurile de artrită cronică debutează în copilărieM.Geormăneanu, I.Muntean – Pediatrie 1994, pp 327-329. Conform unui studiuARTHRITIS & RHEUMATISM, Vol. 58, No. 1, January 2008, pp 15-25 publicat în anul 2008 de către Colegiul American de Reumatologie, incidența și prevalența AIJ este de 4,1-6,1 0/0000, respectiv 29,4 0/0000. În general, forma oligoarticulară este cel mai des întâlnită, într-o proporție ce poate depăși 50% din totalitatea cazurilorSacks JJ, Helmick CG, Luo YH, Ilowite NT, Bowyer S. - Prevalence of and annual ambulatory health care visits for pediatric arthritis and other rheumatologic conditions in the United States in 2001–2004. Arthritis Care Res 2007, Vol.57(8), pp 1439–1445. De asemenea, sexul feminin este mai predispus în a dezvolta AIJM.E.Quinones- Update on Childhood Arthritis, Baltimore Times, 9th March 2012, Maryland (USA). În ceea ce privește mortalitatea a cărei cauză este AIJ, aceasta are o rată cuprinsă între 0,4 % și 2 %Klippel JH – Primer on rheumatic diseases, 13th edition, 2007, pp 154.
500px|Incidența AIJ pe diverse arii geografice, la 100 000 de locuitori Incidența AIJ pe diverse arii geografice, la 100.000 de locuitoriGare A. – Juvenile Chronic Arthritis, Conferencial magistral, 2oCongreso de la Sociedad Espagnola de Reumatologia Pediatrica, Valladolid 1999pentru România datele au fost preluate de pe site-ul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (www.cnas.ro )
Etiopatogenia AIJ Cauzele care determină artrita juvenilă cu evoluție cronică nu au fost încă elucidate, menținerea termenului de „idiopatică” fiind elocventă în acest sens. Debutul bolii are loc sub acțiunea unui factor declanșator (trigger factor în limba engleză). Din dorința de a clarifica acest aspect, au fost efectuate mai multe studii etiologiceLipnick RN, Tsokos GC: Immune abnormalities in the pathogenesis of JRA. Clin Exp Rheumatol 1990, pp 24-36, însă rezultatele nu au fost concludente. Este posibil ca printre factorii care pot crea condiții optime de manifestare a bolii să se numere fie o predispoziție genetică HopkinsMedicine - Juvenile Rheumatoid Arthritis Accesat la 7 februarie 2014, fie intervenția unui agent infecțios (bacterie sau virus)National Institute of Arthritis and Musculoskeletal and Skin Diseases - Juvenile Arthritis Accesat la 7 februarie 2014 sau chiar o alterare imunologicăhttp://www.arthritis.org/ja-diagnosis/ Accesat la 7 februarie 2014. Nu în ultimul rând, AIJ poate fi favorizată și de anumiți agenți de mediu Rheumatology.OxfordJournals.org - Possible environmental determinants of juvenile idiopathic arthritis Accesat la 7 februarie 2014.
Factorul infecțios/viral: Reprezintă una dintre potențialele căi care pot declanșa AIJ. Dintre agenții infecțioși cunoscuți, sunt incriminați agenții virali precum virusul Coxackie, virusul Epstein-Barr, parvovirusul B19, virusul rubeolic, adenovirusul, virusul influenza AH2N2.
Factorul imunologic: Lezarea articulară în AIJ are loc datorită celulelor sistemului imun care invadează țesuturile sinoviale. Odată procesul inflamator declanșat, acesta este ulterior întreținut de activitatea anormală a limfocitelor T, care predomină în membrana sinovială.
Factorul genetic: Implicarea genetică în bolile inflamatorii sistemice la copil, așa cum este și cazul artritei idiopatice juvenile, a fost demonstrată prin evidențierea diferitelor gene și rolul pe care îl au acestea în stimularea procesului inflamatorK.Murray, S.D.Thompson, D.N.Glass- Pathogenesis of juvenile chronic arthritis: genetic and enviromental factors. Archives of Disease in Childhood,1997, Vol.77, pp 530-534. Cel mai cunoscut grup de gene cu o astfel de implicare este cel al Complexului Major de Histocompatibilitate. Conform unui articol publicat în Revista Română de Pediatrie „alelele antigenelor de histocompatibilitate HLA, clasele I și II sunt asociate cu risc crescut de AIJ”Revista Română de Pediatrie – Vol. LV, Nr.3, An 2006, pp 261-275. Astfel HLA B27 (antigen de clasă I) se asociază frecvent cu forma de debut cu artrită asociată entezitei, HLA DR4 (antigen de clasă II) cu forma cu debut sistemic, iar HLA DR5 și HLA DR8 (antigene de clasă II) cu forma oligoarticulară asociată sau nu cu uveita cronică.Esențialul în Reumatologie, p. 258
Tablou clinic thumb|Uveită anterioarăthumb În mod normal diagnosticul de certitudine și de formă clinică se pune numai după efectuarea examenelor de laborator complementare. Cu toate acestea, există anumite manifestări clinice care pot orienta încă de la început spre diagnosticul de AIJ. Acestea pot fi atât articulare cât și extraarticulare. Artralgiile sunt comune tuturor subtipurilor de artrită idiopatică juvenilă. La fel ca și febra, durerile musculare pot fi câteodată singurul indiciu de debut al bolii. Articulațiile interesate pot diferi în funcție de forma clinică. Astfel, AIJ pauciarticulară (oligoarticulară) afectează îndeosebi genunchii, în timp ce în forma poliarticulară cu FR pozitiv articulațiile mâinii sunt cele mai predispuse.http://www.emedonline.ro/afectiuni/view.article.php/80 Accesat la 8 februarie 2014
În ceea ce privește manifestările extraarticulare, acestea pot fi: Febră: reprezintă cea mai importantă manifestare manifestare extraarticulară, fiind Erupția cutanată: Poate determina disconfort sau ; Uveită: prevalența acestei afecțiuni în cadrul pacienților cu AIJ variază între 8% și 30%Guidelines for Screening for Uveitis in Juvenile Idiopathic Arthritis. British Society for Pediatric and Adolescent Rheumatology (BSPAR), 2006; Hepatosplenomegalie: se regăsește în mod deosebit în forma sistemică. Este moderată în dimensiuni și nedureroasă MedicineCentral - Arthritis, Juvenile Idiopathic Accesat la 8 februarie 2014; Pericardită: diagnosticul se face cu ajutorul ecogardiografiei, fiind sugerat de modificările examenului radiologic cardiopulmonar și ale electrocardiogramei care relevă supradenivelarea segmentului ST – în primele faze fără inversarea undei T; Noduli reumatoizi: afectează în mod deosebit adolescenții cu forma poliarticulară a artritei idiopatice juvenile. Apariția lor este direct influențată de factorul reumatoid (FR). Mai mult de 80% dintre pacienții cu noduli reumatoizi au FR pozitiv. Dimensiunile nodulilor pot varia între 2 mm și 5 cmGarcia-Patos V – Rheumatoid Nodule. Seminars in Cutaneous Medicine and Surgery, 2007, Vol. 26, pp 100-107. Consistența lor - în cazul localizării subcutanate este fermă.