Rodolfo Pietro Filiberto Raffaello Guglielmi di Valentina d'Antonguolla (n. 6 mai 1895, Castellaneta, Italia – d. 23 august 1926, New York City, New York), cunoscut public drept Rudoph Valentino, a fost un actor american de film mut, de origine italiană. Supranumit „The Latin Lover”, Valentino a reprezentat unul dintre cele mai populare sex simboluri ale anilor 1920.

Moartea lui prematură (la numai 31 de ani), cauzată de un ulcer care a dus la o peritonită, a provocat o isterie în masă printre admiratoarele sale din SUA. Tinerețea Rodolfo Guglielmi s-a născut în Castellaneta, Apulia. Birth name: Rodolfo Pietro Filiberto Raffaello Guglielmi. Tatăl său, Giovanni Antonio Giuseppe Fedele Guglielmi di Valentina d'Antonguella, era un italian din Martina Franca, Apulia. Acesta a fost căpitan de cavalerie în armata italiană, și mai târziu medic veterinar.Rudolph Valentino: His Romantic Life and Death, Ben-Allah Newman, Ben-Allah Company, 1926, p. 22 A murit de malarie când Rodolfo avea 11 ani. Mama sa, Marie Berthe Gabrielle Barbin (1856-1918), era franțuzoaică cu ascendență torineză, născută la Lure în Franche-Comté. Valentino avea un frate mai mare, Alberto (1892-1981), o soră mai mică, Maria, și o soră mai mare, Beatrice, care a murit în copilărie.

După ce a locuit la Paris în 1912, s-a întors în Italia. Nereușind să-și găsească un loc de muncă, a plecat în Statele Unite în 1913. A fost înregistrat pe Ellis Island la vârsta de 18 ani, la 23 decembrie 1913.

Ajuns în New York, s-a întreținut cu diferite slujbe, cum ar fi servirea meselor în restaurante și grădinăritul. În jurul anului 1914, restauratorul Joe Pani, care deținea Castles-by-the-Sea, Colony și Woodmansten Inn, a fost primul care l-a angajat pe Rudolph să danseze tango cu Joan Sawyer pentru 50 de dolari pe săptămână. În cele din urmă, și-a găsit de lucru ca dansator plătit la Maxim's Restaurant-Cabaret. Printre ceilalți dansatori de la Maxim's se aflau mai mulți membri strămutați ai nobilimii europene, pentru care exista o cerere de primă mână.

Cariera

În 1917, Valentino s-a alăturat unei companii de operetă ce călătorea în Utah, unde s-a și desființat. Mai târziu, a făcut parte din producția lui Al Jolson, Robinson Crusoe Jr., care a călătorit la Los Angeles. Până în toamnă, se afla în San Francisco cu un rol secundar într-o producție a piesei Nobody Home. În timp ce locuia în oraș, Valentino l-a întâlnit pe actorul Norman Kerry, care l-a convins să încerce o carieră în cinematografie, artă aflată încă în epoca filmului mut.Leider, pp. 81–83

Rudolph Valentino a ajuns la apogeul carierei sale prin filmul The Sheik (Șeicul) din anul 1921. Pelicula s-a bazat pe romanul bestseller cu același nume, din 1919, scris de Edith Maude Hull, și a fost adaptat pentru marele ecran de Monte M. Katterjohn. Filmul a fost un succes la box-office.

Renumele lui Valentino ca amant cu temperament meridional, idol al sexului frumos, s-a conturat prin rolurile jucate în filmele The Conquering Power din 1921, și Blood and Sand (Sânge și Nisip) din 1922. Un alt film în care este protagonist, The Four Horsemen of the Apocalypse (Cei 4 cavaleri ai Apocalipsului) din 1921, este recunoscut pentru o secvență care îi ilustrează foarte bine valențele pasionale de „amant latin”. Este vestita scenă în care el dansează tango.

Până în 1924, popularitatea lui Valentino a început să scadă, după ce acesta a apărut în două eșecuri box-office, Monsieur Beaucaire și A Sainted Devil, ambele cu roluri care se îndepărtau de imaginea sa de mare amant. De asemenea, a avut dispute legate de bani cu Famous Players-Lasky, studioul cu care era semnat, ceea ce a dus în cele din urmă la renunțarea la contract. Famous Players-Lasky l-a eliberat în cele din urmă pe Valentino de obligații, acesta semnând cu United Artists în 1925.

Într-un efort de a profita de succesul pe care Valentino îl obținuse cu Șeicul, președintele United Artists, Joseph M. Schenck, a cumpărat drepturile asupra romanului Son of the Sheik (Fiul șeicului) al lui Edith Maude Hull și l-a distribuit pe Valentino în rolul dublu de tată și fiu.

Fiul șeicului a avut premiera la Million Dollar Theater din Los Angeles pe 9 iulie 1926Leider 2004 p.370 și a rulat timp de patru săptămâni.

Moartea

Pe 15 august 1926, Valentino s-a prăbușit la Hotelul Ambassador de pe Park Avenue din Manhattan. A fost internat la Spitalul Policlinicii din New York. În urma unei examinări, a fost diagnosticat cu apendicită și ulcer gastric, iar operația a fost efectuată imediat. După operație, Valentino a făcut peritonită.

Starea sa s-a agravat pe 21 august. În primele ore ale zilei de luni, 23 august, Valentino a fost pentru scurt timp conștient și a discutat cu medicii săi despre viitorul său, dar în curând a intrat în comă. A murit câteva ore mai târziu, la vârsta de 31 de ani. După moartea lui Valentino, medicii care l-au tratat au confirmat că actorul contactase septicemie. Înhumare Se estimează că aproximativ 100.000 de oameni s-au aliniat pe străzile din Manhattan pentru a aduce un omagiu la înmormântarea sa,Brownlow, Kevin. Hollywood, Episode "Swanson & Valentino," 1980; New York Daily News headline, August 24, 1926. gestionată de Frank Campbell Funeral Home. Au fost raportate sinucideri ale fanilor deznădăjduiți. Ferestrele au fost sparte de fanii înfocați, izbucnind o revoltă pe durata întregii zile de 24 august. Peste 100 de ofițeri călare și rezerva de poliție a NYPD au fost folosiți pentru a restabili ordinea. O falangă de ofițeri a mărșăluit pe străzi pentru tot restul priveghiului. Actrița poloneză Pola Negri, care pretindea că este logodnica lui Valentino, s-a prăbușit în isterie în timp ce se afla deasupra sicriului,Brownlow, Kevin. Hollywood, Episode "Swanson & Valentino," 1980; interview with Ben Lyon, who was in charge of Valentino's funeral iar Campbell a angajat patru actori care să se dea drept o gardă de onoare fascistă de Cămăși Negre, care ar fi fost trimisă de Benito Mussolini. Rapoartele presei conform cărora cadavrul expus în salonul principal nu era Valentino au fost negate în permanență de Campbell.

După ce rămășițele lui Valentino au fost transportate cu trenul de la New York în California, o a doua înmormântare a avut loc pe Coasta de Vest, la Biserica Catolică a Bunului Păstor din Beverly Hills.

Filmografie

Anul Titlu Rol 1914 My Official Wife Extra 1914 The Battle of the Sexes Dansator 1916 The Quest of Life Extra 1916 The Foolish Virgin Extra 1916 Seventeen Extra 1917 Alimony Dansator 1917 Patria 1918 A Society Sensation Dick Bradley 1918 All Night Richard Thayer 1918 The Married Virgin Contele Roberto di San Fraccini 1919 The Delicious Little Devil Jimmy Calhoun 1919 The Big Little Person Arthur Endicott 1919 A Rogue's Romance Dansator 1919 The Homebreaker Extra 1919 Out of Luck 1919 Virtuous Sinners Bit Part 1919 The Fog 1919 Nobody Home Maurice Rennard 1919 Eyes of Youth Clarence Morgan 1920 Stolen Moments Jose Dalmarez 1920 An Adventuress Jacques Rudanyi 1920 The Cheater Extra 1920 Passion's Playground Prințul Angelo Della Robbia 1920 The Wonderful Chance Joe Klingsby 1921 The Four Horsemen of the Apocalypse Julio Desnoyers 1921 Uncharted Seas Frank Underwood 1921 The Conquering Power Charles Grandet 1921 The Sheik Șeicul Ahmed Ben Hassan 1921 Camille Armand Duval 1922 Moran of the Lady Letty Ramon Laredo 1922 Beyond the Rocks Lordul Hector Bracondale 1922 Blood and Sand Juan Gallardo 1922 The Young Rajah Amos Judd 1924 Monsieur Beaucaire Ducele de Chartres/Beaucaire 1924 A Sainted Devil Don Alonzo Castro 1925 Cobra Contele Rodrigo Torriani 1925 The Eagle Locotenent Vladimir Dubrovsky 1926 The Son of the Sheik Ahmed/Tatăl lui Ahmed

Note

Legături externe

Collected Works of Rudolph Valentino disponibile la Internet Archive Rambova, Natacha. Rudy: An Intimate Portrait of Rudolph Valentino by His Wife Natacha Rambova. London: Hutchinson & Co., 1926. Homepage Rudolph-Valentino

Categorie:Nașteri în 1895 Categorie:Decese în 1926 Categorie:Actori italieni din secolul al XX-lea Categorie:Italieni expatriați în Statele Unite Categorie:Romano-catolici francezi Categorie:Romano-catolici italieni Categorie:Emigranți italieni în Statele Unite ale Americii