Mireasa lui Frankenstein (în ) este un film științifico-fantastic de groază american din 1935. Este prima continuare a filmului Universal Pictures din 1931, Frankenstein și unul din rarele filme care sunt mult mai bune decât filmul original pe care se bazează.
Ca și filmul din 1931, Mireasa lui Frankenstein a fost regizat de James Whale, iar Boris Karloff reinterpretează rolul monstrului lui Frankenstein. În această continuare Elsa Lanchester are un rol dublu: acela al scriitoarei Mary Shelley și al partenerei monstrului la sfârșitul filmului. Colin Clive reinterpretează rolul lui Henry Frankenstein și Ernest Thesiger joacă rolul medicului Septimus Pretorius.Seenwald, Andre (4 iunie 1935). „Air Hawks (1935) at the Criterion”. The New York Times. Accesat la 4 noiembrie 2009. Filmul începe ca o continuare imediată a evenimentelor care au încheiat filmul anterior și este bazat pe un sub-scenariu al romanului original din 1818, Frankenstein de Mary Shelley. În film, Henry Frankenstein își abandonează planurile de a crea viață, doar pentru a fi ispitit și, în sfârșit, forțat de vechiul său mentor Dr. Pretorius și de amenințările monstrului, ca să construiască o parteneră artificială pentru monstru.
Pregătirile pentru filmarea acestei continuări au început la scurt timp după premiera primului film, însă problemele legate de scenariu au întârziat proiectul. Filmările principale au început în ianuarie 1935, cu echipa de creație a filmului original care a revenit atât în fața cât și în spatele camerei de filmat. Mireasa lui Frankenstein a avut succes la lansare, deși a întâmpinat dificultăți cu unele organe de cenzură din mai multe țări. De la lansare, reputația filmului a crescut și a fost considerat capodopera regizorului Whale. În 1998, filmul a fost adăugat în Registrul Național de Film de către Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii, fiind considerat „semnificativ din punct de vedere cultural, istoric și estetic”.
Rezumat
Într-o noapte furtunoasă, Percy Bysshe Shelley (Douglas Walton) și Lord Byron (Gavin Gordon) o laudă pe Mary Shelley (Elsa Lanchester) pentru povestea ei despre Frankenstein și despre monstrul său. Reamintindu-le că intenția ei era să transmită o lecție morală, Mary afirmă că mai are mult din această poveste de spus. Apoi povestea filmului se schimbă în anul 1899, după evenimentele de la sfârșitul peliculei Frankenstein din 1931.
Sătenii s-au adunat în jurul morii de vânt care arde, lucru care a dus la moartea aparentă a monstrului (Boris Karloff). Bucuria lor este temperată de faptul că Henry Frankenstein (Colin Clive) este, de asemenea, aparent mort. Hans (Reginald Barlow), tatăl fetei-creatură înecată în filmul anterior, dorește să vadă oasele monstrului. El cade într-o groapă inundată de sub moară, unde monstrul - după ce a supraviețuit focului - îl strangulează lăsându-l aparent mort. Ridicându-se din groapă, monstrul provoacă moartea soției lui Hans (Mary Gordon). Apoi se întâlnește cu Minnie (Una O'Connor), care fuge terorizată.
Trupul lui Henry este dus la logodnica sa Elizabeth (Valerie Hobson) în castelul lor ancestral. Minnie dă alarma în ceea ce privește monstrul, dar avertismentul ei nu este luat în seamă. Elizabeth își dă seama că Henry este încă în viață. În timp ce este îngrijit de către Elizabeth, Henry renunță la creația sa, dar încă crede că destinul lui este să afle secretul vieții și al nemuririi. Elizabeth, isterică, începe să strige că vede Moartea venind, prefigurând venirea fostului mentor al lui Henry, medicul Septimus Pretorius (Ernest Thesiger). În camerele sale, Pretorius îi arată lui Henry mai mulți homunculi pe care i-a creat, inclusiv o regină în miniatură, un rege, un arhiepiscop, un diavol, o balerină și o sirenă. Pretorius dorește să lucreze cu Henry pentru a crea o parteneră a monstrului și ține un toast pentru munca lor: „Pentru o lume nouă a zeilor și a monștrilor!” După ce îl forțează pe Henry să-l ajute, Pretorius va crește un creier artificial în timp ce Henry strânge părțile componente pentru realizarea Miresei.
Monstrul salvează o tânără ciobăniță (Anne Darling) de la înec. Când îl vede cine e, începe să țipe, alertând doi vânători care trag în el și-l rănesc. Vânătorii adună o mulțime de oameni ca să-l urmărească. Este capturat și legat de un par, apoi monstrul este târât într-o temniță și legat. Lăsat singur, își rupe lanțurile, omoară gardienii și fuge în pădure.
În acea noapte, monstrul întâlnește o familie de țigani și își pârlește mâna în focul acestora de tabără. Atras de sunetul unei vioare cântând Ave Maria, monstrul întâlnește un bătrân pustnic orb care îl mulțumește lui Dumnezeu că i-a trimis un prieten. El învață monstrul cuvintele precum „prieten” și „bun” și împarte masa cu el. Doi vânători rătăciți ajung în cabană și îl recunosc pe monstru. El îi atacă și dă foc fără să vrea cabanei, în mod accidental cabana, în timp ce vânătorii îl duc pe bătrânul pustnic departe.
După ce se ascunde într-o criptă de o altă mulțime furioasă, monstrul îi spionează pe Pretorius și pe adepții săi, Karl (Dwight Frye și Ludwig (Ted Billings) care deschid un mormânt. Adepții pleacă în timp ce Pretorius rămâne să se bucure de o cină ușoară. Monstrul se apropie de Pretorius și află că Pretorius intenționează să-i creeze o parteneră.
Henry și Elizabeth, acum căsătoriți, sunt vizitați de Pretorius. El îi cere lui Henry să respecte înțelegerea în ceea ce privește „colaborarea lor supremă”. Henry refuză și Pretorius cheamă monstrul care îi cere ajutor lui Henry. Henry refuză din nou. Pretorius o răpește pe Elizabeth și îi va da drumul numai dacă Henry va colabora. Henry se întoarce în laboratorul său din turn unde devine excitat în ceea ce privește munca sa. După ce a fost asigurat că Elizabeth este bine, Henry completează trupul Miresei lui Frankenstein.
O furtună se dezlănțuie în timp ce pregătirile finale sunt făcute pentru a aduce mireasa la viață. Corpul ei înfășurat în bandaje este ridicat prin acoperiș. Fulgerul lovește un zmeu, trimițând electricitate prin Mireasă. Henry și Pretorius o coboară și își dau seama de succesul lor. „E vie!” a țipat Henry. Ei îi îndepărtează bandajele și o ajută să stea. „Mireasa lui Frankenstein!” a strigat doctorul Pretorius.
Monstrul coboară pe trepte după ce l-a ucis pe Karl pe acoperiș și o vede pe partenera sa (Elsa Lanchester). Monstrul excitat ajunge la ea, întrebând-o: „Prieten?” Mireasa, țipând, îl respinge. „Mă urăște, ca toți ceilalți”, a spus deprimat monstrul. În timp ce Elizabeth se îndreaptă spre Henry, monstrul vine furios în laborator. Monstrul îi spune lui Henry și Elizabetei „Da! Mergeți! Sunteți vii!”, apoi lui Pretorius și Miresei le spune: „Voi rămâneți, noi suntem morți!” În timp ce Henry și Elizabeth fug, monstrul lăcrimează și trage de o pârghie care declanșează distrugerea laboratorului și a turnului.
Distribuție
Producție
Universal a luat în considerare realizarea unei continuări a filmului Frankenstein încă de la primele previzualizări ale acestuia în 1931, după care finalul filmului a fost modificat pentru a permite supraviețuirea lui Henry Frankenstein.Curtis, p. 154 James Whale inițial a refuzat să regizeze Mireasa lui Frankenstein, crezând că „a scurs deja ideea până s-a uscat”Vieria, p. 80 în primul film. După succesul lui Whale cu Omul invizibil (1933), producătorul Carl Laemmle, Jr. și-a dat seama că singurul regizor care poate regiza noul film este Whale; Whale a profitat de situație pentru a convinge studioul să-l lase să facă filmul One More River (1934).Curtis, p. 234 Whale a crezut că Mireasa lui Frankenstein nu va avea succesul filmului original, asa ca s-a hotărât în schimb să-l facă ca pe un „eșec” memorabil. Potrivit unui publicist al studioului, Whale și psihiatrul studioului Universal au decis că „Monstrul ar avea vârsta mentală a unui băiat de zece ani și vârsta emoțională a unui băiat de cincisprezece ani”.
Scenaristul Robert Florey a scris schița scenariului, denumită The New Adventures of Frankenstein — The Monster Lives!, dar a fost respinsă fără comentarii la începutul anului 1932. Scenaristul de la Universal, Tom Reed, a scris o altă schiță a scenariului sub denumirea The Return of Frankenstein, un titlu care a fost folosit până când au început filmările. După ce i-a fost acceptat acest scenariu în 1933, Reed a scris un scenariu complet care a fost trimis biroului Hays spre examinare. Scenariul a fost aprobat, dar Whale, care între timp a semnat pentru a regiza filmul, s-a plâns despre acesta și a afirmat că „miroase urât până la cer”.Curtis, p. 134 L. G. Blochman și Philip MacDonald au fost următorii scenariști desemnați să lucreze la scenariul filmului, dar Whale nu a fost mulțumit nici de munca acestora. În 1934, Whale l-a pus pe John L. Balderston să lucreze la o altă versiune și acesta a găsit un incident în romanul original în care creatura cere să-i fie creată o parteneră. În roman, Frankenstein îi creează o parteneră, dar o distruge înainte să-i dea viață. Balderston a creat și un prolog al lucrării lui Mary Shelley. După câteva luni, Whale încă nu era mulțumit de munca lui Balderston și a predat proiectul dramaturgului William J. Hurlbut și bibliotecarului Edmund Pearson. Scenariul în forma sa finală, combinând elemente ale acestor versiuni, a fost prezentat pentru revizuire biroului Hays în noiembrie 1934.Curtis, pp. 234–36 Kim Newman a afirmat că regizorul Whale intenționa ca Elizabeth să fie cea care donează inima Miresei lui Frankenstein, dar istoricul de film Scott MacQueen a afirmat că Whale nu a avut niciodată o astfel de intenție.
Unele surse afirmă că Bela Lugosi și Claude Rains au fost luați în considerare, mai mult sau mai puțin, pentru rolul mentorului lui Frankenstein, Pretorius;Lennig, p. 92 altele spun că rolul a fost creat special pentru Ernest Thesiger.Skal, p. 185 Din cauza problemelor de sănătate ale actriței Mae Clarke, Valerie Hobson i-a luat locul în rolul iubitei lui Henry Frankenstein, Elizabeth. La începutul producției, Whale a decis că aceeași actriță care va juca rolul Miresei va juca și rolul scriitoarei Mary Shelley din prologul filmului, pentru a reprezenta modul în care povestea - și groaza în general - izvorăsc din partea întunecată a imaginației.Vieira, p. 82 Regizorul s-a gândit la Brigitte Helm și la Phyllis Brooks înainte de a decide ca Elsa Lanchester să joace acest dublu rol. Lanchester, care l-a însoțit pe soțul ei, Charles Laughton, la Hollywood, a avut doar un succes moderat în timp ce Laughton a avut un impact puternic asupra mai multor filme, cum ar fi Viața particulară a lui Henric al VIII-lea (The Private Life of Henry VIII, 1933, pentru care el a primit premiul Oscar) sau filmul lui Whale O noapte de groază (The Old Dark House, 1932). Lanchester s-a întors singur în Londra în timp ce Whale a contactat-o pe soția sa pentru a-i oferi rolul dublu.Curtis, pp. 243–44 Lanchester și-a modelat șuieratul Miresei pe baza sâsâitului lebedelor. Ea și-a provocat o durere de gât în timp ce Whale filma din mai multe unghiuri scena cu șuieratul Miresei lui Frankenstein.Vieira, p. 86