Ciucaș (arie protejată) este o arie protejată (sit de importanță comunitară — SCI) din România, desemnată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei de protecție. Aceasta se întinde la interferența Transilvaniei cu Muntenia, pe teritoriile administrative ale județelor Brașov și PrahovaNatura2000.eea.europa.eu - Ciucaș (sit de importanță comunitară).
Localizare Aria naturală se întinde în extremitatea sud-estică județului Brașov (pe teritoriul orașului Săcele și pe cele ale comunelor Tărlungeni și Vama Buzăului) și în cea nord-estică a județului Prahova, pe teritoriile comunelor Cerașu și Măneciu.
Situl este străbătut de drumul național DN1A, care leagă municipiul Brașov de Ploiești Protectedplanet.net - Ciucaș Site of Community Importance (Habitats Directive)
Înființare Rețeaua Natura 2000 a fost inițiată în 1992Directiva 92/43 din 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, eur-lex.europa.eu odată cu împărțirea UE în șapte ecoregiuni; cinci (alpină, continentală, panonică, pontică, stepică) dintre acestea fiind identificate și pe teritoriul RomânieiComisia Europeană - Direcția Generală de Mediu - Finanțare Natura 2000.
Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl „Ciucaș” s-a făcut prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr. 1964 din 13 decembrie 2007 (privind declararea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 și 98 bis din 7 februarie 2008, conform Directivei Habitate a Uniunii Europene (Directiva 92/43 din 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice) și se întinde pe o suprafață de 21.968,8 hectareNatura2000.mmediu.ro - Biodiversitatea în România - Ciucaș - Sit de Importanță Comunitară ). Suprafața ariei naturale este acoperită în cea mai mare parte (60 %) de păduri; managementul sitului este asigurat de Direcția Silvică Ploiești (Ocolul Silvic Măneciu)Rosilva.ro - Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Prahova.
Prima inițiativă de înființare a Parcului Național Ciucaș a fost lansată (la Tărlungeni, Brașov) de Agenția Națională pentru Protecția Mediului în data de 3 martie 2008, la propunerea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Silvicultură (ICAS)Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Silvicultură. La dezbatere au fost prezente atât autoritățile centrale prin ministrul secretar de stat Lucia Varga și directorul agenției Zsolt Nagy, cât și cele locale (din județele Brașov și Prahova); însă reprezentanții Regiei Publice Locale a Pădurilor Kronstadt și Ocolului Silvic Ciucaș R.A. Tărlungeni s-au opus proiectuluiCiucas.net - Pro și contra înființării Parcului Național Ciucaș.
Masivul Ciucaș a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar. Acesta reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, stepe și pășuni montane) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Munților Ciucaș (grupare montană a Carpaților de Curbură, ce aparține lanțului carpatic al Orientalilor). Situl include rezervația naturală Tigăile din Ciucaș, arie protejată de tip geomorfologic și peisagisticRegulamentul sitului de importanță comunitară Ciucaș - Înființare, scop, limite.
Geologie și geomorfologie Ciucașul prezintă o gamă variată de ansambluri neregulate de stâncării (cu dimensiuni și forme geomorfe diverse; turnuri: Babele la Sfat, Mâna Dracului, Turnul lui Goliat, Turnul Roșu, Colții Bratocei, Colții Zăganu, Ciuperca, Colțul Nitrii; ciuperci de piatră: Tigăile Mari și Tigăile Mici; sfinxuri: Sfinxul Bratocei; vârfuri și creste: Vârful Ciucaș 1.954 m, Vârful Gropșoarele 1.883 m, Vârful Tigăile Mari 1.845 m, Vârful Bratocea 1.827 m, Vârful Zăganu 1.817 m, Vârful Muntele Roșu 1.765 m, Vârful Tigăile Mici 1.717 m), abrupturi calcaroase și grohotișuri, rezultate în urma mai multor procese de eroziune (îngheț-dezgheț, vânt, spălare, șiroire) desfășurate de-a lungul timpului. 295px|thumb|left|Turnul Roșu (megalit antropomorf) Din punct de vedere geologic, Masivul Ciucaș face parte din zona flișului (marnocalcare, gresii, șisturi argiloase) lanțului carpatic al Orientalilor, desfășurată din nord-estul Carpaților Maramureșului și Bucovinei până la izvoarele Văii DâmbovițeiUniversitatea din București - Carpații Orientali - Geologie, geomorfologie, climă, unibuc.ro și prezintă un areal montan cu o mare variație reliefală, distribuit pe trei niveluri; astfel:
Nivelul superior, dezvoltat pe conglomerate alcătuite din șisturi cristaline, calcare, gresii, gnaise, pietrișuri (atribuite erei geologice a cretacicului mediu);
Nivelul mijlociu (dezvoltat pe roci sedimentare constituite din gresii și marne aparținând aceleiași ere geologice), reprezentat de bazinul superior al râului Buzău, Pasul Bratocea, Dealul Cucului, Culmea Buzăianu și de vârfurile Tesla (1.613 m) și Dungu (1.502 m);
Nivelul inferior (dezvoltat pe roci alcătuite din șisturi argiloase și marnoase din perioada cretacicului superior), reprezentat de bazinul hidrografic al râului Teleajen (cu afluenții Teleajenel și Pridvara) și depresiunile Cheia și Poiana StâniiFundatiacarpati.ro - Planul de management al sitului Natura 2000 - Ciucaș (pag.9 - geologie/geomorfologie; pag.18 - hidrologie).
Hidrografie Apele de suprafață ale sitului aparțin celot trei mari bazine hidrografice, astfel: bazinul hidrografic al râului Buzău: Pârâul Feței, Strâmbu, Drăgoiu, Ciclău, Șibot, Chirușca Seacă, Pârâul Laptelui, Albele; bazinul hidrografic al Teleajenului (Pârâul Berii) cu râurile: Telejenel, Boncuța, Pârâul Cetății, Zăvoarele, Pârâul Alb, Șipotele și bazinul hidrografic al râului Tărlung: Babarunca și Ramura Mică.
Pe suprafața teritorială a sitului se află Barajul Măneciu, lac de acumulare executat pe râul Teleajen.
Climă Clima Masivului Ciucaș este una temperat-continentală, caracterizată prin temperaturi medii anuale (cu valori mai ridicate față de celelalte masive înalte ale lanțului carpatic) cuprinse între 2 și 4°C pe culmi și vârfuri și ușor crescute (4-6° C) în luncile văilor și depresiuni.
Precipitațiile atmosferice (ploi, grindină, lapoviță, ninsori) ocupă între 150 și 180 de zile din an, cantitatea medie anuală atingând 1000-1200 mm.
Viteza medie anuală a vântului este de 4-5 m/s în văi și lunci, ajungând până la 7-8 m/s pe culmile și crestele cele mai înalte ale masivului. Vânturile dominante sunt cele vestice și nord-vestice și, mai rar, cele sud-vesticeInsse.ro - INSSE - Geografie, meteorologie și mediu înconjurător.
Biodiversitate Situl Ciucaș prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii, cât și la nivel de ecosisteme terestre.
În arealul sitului au fost identificate 22 de tipuri de habitate de interes comunitar, astfel: Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea); Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană; Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene; Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros; Tufărișuri alpine și boreale; Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium; Fânețe montane; Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor până la cel montan și alpin; Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); Pajiști calcifile alpine și subalpine; Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani); Vegetație lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane; Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase.
Floră Flora ariei protejate este una diversificată și alcătuită din specii de plante distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică și geomorfologică, caracteristicile solului, climei sau altitudinii unde aceasta vegetează.
Arbori și arbuști Vegetația lemnoasă are în componență arbori și arbuști cu specii de: brad (Abies alba), molid (Picea abies), pin de pădure (Pinus sylvestris), larice (Larix decidua), tisă (Taxus baccata), fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), arțar (Acer platanoides), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula), ulm (Ulmus glabra), arțar (Acer platanoides), salcie albă (Salix eleagnos), răchită (Salix hastata, Salix retusa), arin de munte (Alnus viridis), arin negru (Alnus glutinosa), jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus communis), smârdar (Rhododendron myrtifolium), alun (Corylus avellana), scoruș gecesc (Sorbus graeca), păducel (Crataegus monogyna), merișor (Vaccinium vitis-idaea), bârcoace (Cotoneaster nebrodensis), afin (Vaccinium myrtillus L), soc negru (Sambucus nigra), mur (Rubus fruticosus), zmeur (Rubus idaeus), măceș (Rosa canina).
Ierburi și flori La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice protejate prin Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, eur-lex.europa.eu sau endemice pentru această zonă a Carpaților de Curbură.