Artele marțiale reprezintă un sistem complex de tehnici de luptă, cu sau fără arme, însușit la nivel individual.
Istorie Se poate spune despre „artele marțiale” că au existat de-a lungul întregii istorii a omenirii. Încă din vremea Jocurilor Olimpice antice a rămas moștenire o artă, pankration, numită în timpurile moderne box, precum și celebrele lupte greco-romane, modificate în mai puțin protectivele lupte libere, care la români au fost cunoscute sub denumirea de trântă.
Merită amintit celebrul dans al călușarilor, care denotă transformarea unui sistem de luptă, cu sabia, într-un dans. De asemenea, se pot menționa obiceiurile oșenilor și moroșenilor de a purta cuțite. Se poate spune că încă există o transmisie orală a unor tehnici de luptă cu această armă.
De asemenea, la nivel european trebuie să fi existat forme similare sau diferite de luptă; aici este de menționat franțuzescul savate (anul 1790 d.C.).
Epoca modernă Artele marțiale, în accepțiunea actuală, au în general origine orientală și presupun căutarea de către practicanți a unui sens mai adânc decât simpla pregătire pentru o confruntare fizică. Aceste țeluri se constituie într-un evantai larg, de la aspirații religioase până la simpla menținere a unei sănătăți perfecte. Din cauza scopurilor urmărite de fiecare tip de artă marțială, acestea nu sunt în esență sporturi, însă spiritul de competiție prezent în unele dintre ele și pregătirea fizică pe care o presupun au dus la includerea unora (sau a formelor fizice de manifestare a lor) în această categorie. În realitate, practicarea artelor marțiale înseamnă, în principal, dezvoltarea unei conștiințe superioare, în armonie cu mediul înconjurator, și autocontrol realizat prin exerciții fizice și mentale, cunoștințe extinse de: medicină, filosofie orientală, tehnologia materialelor (pentru folosirea armelor), psihologie etc. În funcție de: principiile strategice folosite, rolul acordat forței, vitezei și inițiativei, artele marțiale se împart în două mari ramuri (școli): stilul extern și stilul intern.
Nu se poate face trimitere la arte marțialeMarte - zeul roman al războiului violent și crud și al bărbăției [el e diferit de Atena, zeița greacă a înțelepciunii, civilizației și a războiului] , în accepțiunea orientală, fără a ne referi la celebra lucrare chinezească a lui Sun Tzu – Arta războiului.
Stiluri de arte marțiale
La ora actuală, există în lume sute de stiluri de arte marțiale, printre care se numără:
Aikidō – japonez (întemeietor: O-Sensei Morihei Ueshiba) Ashihara – japonez Arnis – filipinez Baguazhang – stil intern chinezesc Boxul (pugilismul) – [preistoric] este o artă marțială cunoscută ca "arta pumnului", fiind în același timp și disciplină sportivă de ring. Changquan – chinezesc Hapkido – coreean – japonez Hon-Do-Ryu – japonez Hwarangdo – coreean Iai-Do – japonez Isshinryu – okinawa-ian Jiu Jitsu – japonez Jiu jitsu brazilian – brazilian (întemeietori: Mitsuyo Maeda, Carlos Gracie, Helio Gracie) Judo – japonez (întemeietor: Jigoro Kano) Karate-dō – japonez / okinawa-ian Kaisendo – nipono-spaniol Kalarippayattu – indian Kendo – japonez Kempo – americano-japonez Kickboxing – americano-japonez, dar cu origini antice greco-indiene Kobudo – japonez Kung Fu – chinezesc (termen sub care au devenit cunoscute artele marțiale chinezești în Apus și care înseamnă, de fapt, măiestrie sau realizare deosebită într-un domeniu). Termenul corect pentru artele marțiale chinezești este Wushu. Kyudo – japonez Lupte – greco-romane, libere, wrestling-ul Muay BoranMuay Boran - Arta Regilor Thailandezi, 23 octombrie 2011, Nicu Parlog, Descoperă, accesat la 22 aprilie 2012 – cu formele moderne: Muay Thai (tailandez), pradal serey (cambogian), Muay Lao (laoțian), lethwei (birmanez), tomoi (malaez). Nanquan – chinezesc Ninjitsu – japonez Qwan-Ki-Do – vietnamez (întemeietor: Pham Xuan Tong) Savate – franțuzesc Shaolinquan – chinezesc Silat – indoneziano-malaez Sumo – japonez Taekwon-Do – coreean Taijiquan – stil intern chinezesc Trântele – Substilul românesc de lupte libere Unifight – ruso-german Vovinam Viet Vo Dao – vietnamez, de către unii considerată ca fiind cea mai importantă Wing Chun – stil intern/extern chinezesc Wushu – totalitatea artelor marțiale chinezești Xingyiquan – stil intern chinezesc
Stiluri de arte marțiale mixte
Sportive, în funcție de regulile competițiilor respective: Pankration – grecesc Sambo – rusesc PRIDE MMA – japonez Vale Tudo MMA – brazilian UFC MMA – american Pancrase MMA – japonez Militare sau de stradă: Jeet Kune Do – chinezesc (întemeietor: Bruce Lee) Krav Maga – israelian Systema – rusesc
Observație: Gruparea artelor marțiale realizată mai sus este extrem de subiectivă. O mulțime de arte marțiale tradiționale sunt predate, în prezent, ca sporturi (cu pregătirea orientată spre competiții), iar altele, chiar dacă au origini militare, sunt predate în special civililor (cum ar fi: Krav-Maga).
Note
Legături externe Federația Română de Aikido Takeda Ryu - Romania – Tradiția samurailor Takeda Kickboxing Bucuresti Kickboxing București Federația Română de Unifight Federatia Română de Kaisendo Federația Română de Aikido Yoshinkan Federația Română de Arte Marțiale Federația Internațională de Krav Maga - România Artele marțiale chinezești ENRYO Budo KaiKan Școala BUKAN de Krav-Maga, filiala din România Arte marțiale, 10 martie 2011, Ziarul de Duminică Top 10 arme asiatice ciudate folosite în Artele Marțiale, 15 iulie 2009, Alexandru Safta, Descoperă Arte marțiale extreme, 13 august 2007, Marc Ulieriu, Descoperă Artele marțiale în prezent, 13 august 2007, Ionut Cojocaru, Descoperă Artele marțiale tribale: bățul, jungla și cuțitul, 12 ianuarie 2010, Nicu Parlog, Descoperă Arte marțiale extreme, 13 august 2007, Marc Ulieriu, Descoperă
*