Florin Preda-Dochinoiu s-a născut la 15 decembrie 1970, în satul Damian, comuna Sadova, județul Dolj. A colaborat sau s-a scris despre lucrările sale în “Ramuri”, “România Literară”, “Literatorul”, “Național”, “Jurnalul Național”, “Ora”, “Timpul”, “Gazeta de Sud, “Viața Capitalei”, Cuvîntul Libertății”, “Ora” (Craiovei), “Ediție Specială”, “Zig-zag Magazin”, “țara”, “Arca lui Noe”, “Actualitatea”, “Fluidul roditor”, “Ad Mutrium”, “Opinia”, “Oglinda Motrului”, “Ardealul literar și artistic”, “Gorjeanul”, “Serile la Brădiceni”, “Cuvântul Liber”, “Civica”, “Meridian”, "Gazeta de Mâine" și “Oglida Gorjului”. Lucrările sale de grafică și pictură sunt prezente în muzee și colecții particulare din România, Franța, Italia, Austria, Iugoslavia, Liban, Brazilia, Cuba, SUA Republica Moldova și Slovenia. 1990 - debut plastic în “Cuvîntul Libertății” cu lucrarea “Condiția creatorului”;
EXPOZIȚII
1994, aprilie - prima expoziție de grafică și pictură la Cercul Militar Craiova; 1994, decembrie - expoziție personală de grafică și pictură la Casa de Cultură a Ministerului de Interne; 1995, februarie - expoziție colectivă de pictură la Casa Americii Latine București; 1996, februarie - expoziție personală de pictură și grafică la G.S.I.A. Craiova; 1997, septembrie - expoziție personală de pictură și grafică la Universitatea din Craiova; 1998, florar - expoziție personală de grafică la Biblioteca Județeană “Christian Tell” din Târgu Jiu 1998, iulie - expoziție personală de pictură și grafică la Muzeul de artă din Tg.Jiu; 1999, iulie - expoziție personală de grafică la Casa de Cultură a Ministerului de Interne din București; 1999, octombrie - expoziție personală de grafică la Muzeul Olteniei din Craiova, Galeria Coloseum; 1999, octombrie - expoziție colectivă de pictură și grafică la Casa de Cultură din Motru; 2000, ianuarie - expoziție colectivă de grafică la CEC București, “Anul Eminescu”; 2000, iulie - expoziție colectivă de pictură și grafică la Muzeul Poliției Române din Târgoviște; 2000, iulie - expoziție colectivă de pictură și grafică la Casa de Cultură a Ministerului de Interne din București; 2000, octombrie - expoziție colectivă de pictură și grafică la Casa de Cultură din Motru; 2001, ianuarie - expoziție colectivă de grafică la Galeria “Agir” București - “Universul Eminescu”; 2001, iulie - expoziție colectivă de grafică la Palatul Parlamentului din București 2002, martie - expoziție personală de grafică și pictură la Palatul Administrativ din Târgu Jiu 2004, decembrie - expoziție personală de grafică și pictură, Liublijana-Slovenia 2004, decembrie - expoziție colectivă de pictură, Liublijana-Slovenia 2006, martie - expoziție personală de grafică în foaierul teatrului Dramatic Elvira Godeanu Târgu Jiu 2006, mai – expoziție colectivă de grafică în foaierul Casei de Cultură Motru 2006, octombrie- expoziție colectiv de pictură, Paris - Franța
Ilustrații de carte
1996 - Constantin Preda, “Plânsul, floarea secretă a morții”; 1998 - Alex Gregora, “Îngerul și Chinoviarhul”; 1998 - Constantin Preda, “Simbria mea, sărutul”; 1998 - Alex Gregora, “Măru-Împărat”; 1999 - Constantin Preda, “Te-am iubit soldățește, cu dragostea unui întreg regiment”; 1999 - la Fundația Culturală “Pasărea Măiastră” și la Editura Fundației “Constantin Brâncuși” din Tg. Jiu se editează albumul de grafică FLORIN PREDA - DOCHINOIU; 2001 - Lazăr Cârjan, Nicolae Bițu, Marian Speriatu, “Ghid de conversație român-rrom (țigănesc) în grai căldărăresc”; 2001 - Lazăr Cârjan, Marian Speriatu, Ștefan Roșu, Ionel Cristea, “Ghid de conversație român-rrom (țigănesc), în grai spoitoresc”; 2001 - Marian Speriatu, “Șarja de la Prunariu”; 2002 - Alex Gregora, “Doktor de iarbă * Grația dunăreană a îngerului” 2002 – la Fundația ,,Scrisul Românesc” Craiova se editează albumul de grafică și pictură ,,DOCHINOIU”; 2003- Constantin Preda, ,,Melopee pentru Anița” ; 2006: Niculae Constantin ,,Surâsul din sacru" 2007: Constantin Preda, "Mama , cel mai frumos suras al lui Dumnezeu"
Distincții
1995 - Premiul pentru contribuția la cunoașterea lui JOSE MARTI în România, acordat de Grupul Diplomatic Latino-American; 1998 - Premiul pentru ilustrație de carte argheziană, acordat de Centrul Județean al Creației Gorj; 2000 - Diploma de Onoare, acordată de Inspectoratul General al Poliției; 2000 - Diploma de Onoare, acordată de Casa de Cultură a municipiului Motru. 2003 – Diplomă de Excelență, acordată de cotidianul Oglinda Gorjului. 2006 – Diploma de Onoare, acordata de Asociatia Artistica a Prefecturii de Politie Paris 2007- Premiul pentru grafica si pictura, pentru anul 2006, acordat de Primaria municipiului Motru
REFERINȚE ȘI COMENTARII
"Nu știu cum s-a întâmplat, dar cei mai mulți prieteni ai mei sunt olteni. S-ar putea spune că mi-am cunoscut Țara prin ei. S-ar putea spune că am cunoscut poezia română și am îndrăgit-o și mai mult prin regretatul Marin Sorescu și prin Adrian Păunescu, pictura prin Sabin Bălașa, muzica prin Tudor Gheorghe. L-am cunoscut anul acesta, la Chișinău, pe Florin Preda Dochinoiu - fratele minunatului poet Constantin Preda. Am primit în dar de la el un album cu picturi. Linii sobre, mai mult ascuțite, aparent fragmentate și despărțite, dar unite în interior în adâncul lor într-o sugestivă lumină poetică, așa cum sunt și unele plaiuri românești vitregite de vicisitudinile istoriei. Niște picturi care s-ar potrivi de minune poeziei, pentru că, chiar ele sunt pline de semnificații poetice. Iată că Oltenia continuă să trăiască prin poezie, cântec, teatru, pictură. Iată că țara n-a murit!"
Grigore Vieru
[http://www.gds.ro/Local/2002-10-01/Grigore+Vieru+va+recomanda+un+nume+de+pictor%3A+Florin+Preda+Dochinoiu/ Grigore Vieru(Iată că Țara n-a murit ) iulie 2002]
“Iată că oltenii din Sadova, după ce au dat un poet de o rară sensibilitate - l-am numit pe Constantin Preda - trimit în capitala Doljului și un pictor. Dumnezeu, cel care ține cumpăna lumii, a potrivit astfel lucrurile ca pictorul să fie fratele drept al poetului. Ochiul și inima se adună pe tărâmul artelor frumoase și ne dăruiesc prin Constantin și Florea Preda o lacrimă albastră pe care s-o sorbim în suflet, cu firul de mărgăritar pe care-l plantează luna în caișii ce se gătesc de Paști. Mă gândesc că toate ale Dumnezeirii ne sunt trimise ca să înțelegem că iubirea de țară și de pământul nașterii noastre este grâul care leagănă Timpul viitor”.
Fănuș Neagu 17 martie 1994
itor. Bine ai venit, Florine, la «ospățul» artei, repede dublat de însingurare și tristețe!”
Gheorghe Tomozei 17 martie 1994
“Un foarte talentat pictor din Oltenia.” Adrian Păunescu Antena 1 (Emisiunea “O șansă pentru fiecare”), 23 mai 1998
“Un chinuit de frumos, un posedat de har și talent, care, deși aparent trăiește într-un mediu nepropice creației, el o realizează.” Tudor Gheorghe Motru, 26 octombrie 2000
“În toate ipostazele și în toate speciile abordate - portrete, autoportrete, alegorii, acuarele, ilustrații - artistul plastic colaborează, în mod exemplar, cu poetul și ne încântă printr-o varietate de forme, linii, tonuri și culori. Dar ceea ce frapează - în compozițiile lui Florin Preda-Dochinoiu - este îndrăzneala imaginistică. Aceasta reprezintă punctul său forte. O imaginație dezlănțuită, debordantă își spune cuvântul peste tot. De fapt, este vorba mai mult decât de «imaginație». Termenul cel mai potrivit și mai exact, în cazul său, este acela de «fantezie», categorie estetică superioară «imaginației». «Fantezia» sau «fantazia» («mama imaginilor» - cum o numea Eminescu) este o «imaginație» sporită, potențată, ce rupe zăgazurile imaginarului și proiectează universuri fictive în afara ordinei reale. Florin Preda-Dochinoiu nu se mulțumește cu datele realității; el ancorează, cu decizie și aplomb, în teritoriul fantasticului, acolo unde numai temerarii au acces, stabilește conexiuni paradoxale, ajungând până la încălcarea «nexului» cauzal, explorează tărâmurile, insondabile, ale subconștientului și ne propune o altă percepție cromatică decât cea obișnuită , prin schimbarea și intensificarea culorilor. Cele mai izbutite piese ale sale sunt alegoriile, încărcate de simboluri biblice sau de semnificații mitico-filozofice. |n aceste compoziții își dă măsura deplină a talentului și își manifestă personalitatea și originalitatea. Florin Preda-Dochinoiu se înscrie în sfera artei fantastice și suprarealiste. Sursa acestui suprarealism nu trebuie căutată în cine știe ce înrâuriri livrești. Pictura noastră naivă, populară, este plină de imagini suprarealiste, rezultate de investigarea visului ca produs al subconștientului. Fiind altoit pe filonul fabulosului folcloric, mitico-magic, n-am ezita să numim acest suprarealism: oltenesc.” Ovidiu Ghidirmic Prefața Albumului de grafică Florin Preda-Dochinoiu, florar, 1999
“O familie de țărani olteni din prea puțin cunoscutul Damian al Sadovei, de Dolj, a comis păcatul benefic de a scoate în lume doi copii însemnați. Zicem însemnați, fiindcă atât CONSTANTIN, cât și FLORIN, ambii frați, ambii patronimic PREDA, unul poet de har, celălalt pictor de vocație, au bulversat, pentru o clipă viața spirituală a Craiovei. Cum rareori se întâmplă, complexul OEDIP. A funcționat altfel în prea creștineasca familie țărănească de la Damian, decât după prea tenebroasele precepte freudiene. Pentru oamenii oarecum dumiriți în misterele vieții, părea că întâiul născut, CONSTANTIN, sorbise tot cea avea mai de preț din fântâna părintească de la Damian. Părea, întrucât al doilea născut, Florin, deși se încumetase s-o ia în răspăr pe același drum (spinos) al Poeziei, primind și el binecuvântarea marelui poet, ADRIAN PĂUNESCU, contrar și dintr-o dată, și-a întors carul creației pe alt tărâm, tot atât de tulburător, cel al picturii! Onestitatea profesională ne îndeamnă să reținem, din obsesia existențială a pictorului, «Tripticul crucilor de răstignire». Ele, crucile, nu divulgă teluricul damnării, ci bucuria Învierii. La Damian, în ieslea părintească, cel de-al doilea venit în lume, dintr-o obârșie de țărani, poartă pe frunte misterul luminii!” Ion Dobrescu Craiova, 20 aprilie 1994
“Afirmat în ultimul deceniu ca unul din cei mai originali artiști din generația tânără, FLORIN PREDA-DOCHINOIU (n. 15 decembrie 1970, în localitatea Damian-Sadova, Dolj) este un grafician și pictor postmodernist din categoria vizionarilor fantaști, care dezvoltă, în aglomerate caligrame surrealiste, un discurs grafic imaginar de profundă expresivitate. Artistul «dă clasă» multor «consacrați» ai genului atât prin originalitatea compozițională a viziunilor sale, deloc conformiste și comode, cât mai ales prin acea acuitate a mesajului, adresat unei lumi în care sunt de găsit, laolată, sublimul și grotescul, feericul și demoniacul, întregul și partea fracturată, apolinicul și dionisiacul… întâlnim în aceste compoziții grafice o febricitară lume a imaginarului, amintind atât de «Capriciile» lui Goya, așa cum s-a observat de comentatori profesioniști, cât și de o manieră întâlnită la câțiva artiști autohtoni contemporani. Dincolo, însă, de aceasta, «caligramele» d-lui Dochinoiu au specificitatea lor compozițională, căci artistul întrevede, dincolo de grotesc și caricatural, o lume a determinărilor existențiale, surprinsă, frecvent, în fragmentaritatea ei dramatică.