Un element încălzitor este un aparat electroîncălzitor sub formă de tuburi metalice, umplute cu izolator electric termoconductor. Prin centrul izolatorului trece un fir electroconductor, din nicrom, care transformă energia electrică în căldură. Rezistența sa electrică este dimensionată astfel încât să genereze puterea termică necesară, care este transmisă prin izolator suprafeței elementului încălzitor.
Elementul încălzitor a fost inventat și patentat în Washington, Statele Unite ale Americii, la 20 septembrie 1859 de către George B. Simpson.Patent SUA № 25532 din 20 septembrie 1859. Electrical heating apparatus Descriere patent
Tipuri de elemente încălzitoare Elementele încălzitoare pot fi de diferite mărimi, cu un diametru ce variază între 6 și 24 mm. În funcție de domeniul utilizării sale, la producerea elementelor încălzitoare se folosesc izolatoare electrice (dielectrici) de calitate diferită, care trebuie să-și păstreze capacitățile sale dielectrice la temperaturi mici, înalte și extrem de înalte.
După configurație elementele încălzitoare pot fi cu două capete sau cu un singur capăt (dacă contactele electrice sunt din două sau dintr-un singur capăt). După formă există elemente monotub, bi/multitub, și element plat. Pe lângă elementele încălzitoare metalice mai există și elemente încălzitoare ceramice.
Note
Categorie:Aparate electrice Categorie:Încălzire