Asasinarea lui Virgil Madgearu a avut loc în 27 noiembrie 1940, în timpul Statului Național-Legionar. Economistul și teoreticianul național-țărănist Virgil Madgearu a fost ucis de către o bandă de legionari, în cadrul unui plan mai larg care a vizat distrugerea susținătorilor reali sau închipuiți ai prigoanei anti-legionare pricinuite de regimul dictatorial al regelui Carol al II-lea. Planul a fost pus la cale la sfârșitul lui noiembrie 1940, pentru a coincide cu deshumarea rămășițelor pământești ale lui Corneliu Zelea Codreanu și ale altor legionari uciși sub regimul carlist.

Context

În dimineața zilei de 27 noiembrie 1940, Madgearu a aflat, de la Ion Mihalache și Iuliu Maniu, care îl vizitaseră, despre masacrul de la Jilava, petrecut în noaptea precedentă. Secretarul său, avocatul Virgil Lărgeanu, l-a vizitat la ora 12, găsindu-l într-o stare „sufletească de deprimare”. Conform acestuia, lui Madgearu i se părea abominabil ceea ce se întâmplase, deși nu avusese „”.Proces-Verbal al martorului Lărgeanu Virgil, 15 iulie 1941, în

Madgearu fusese informat și despre ridicarea în aceeași dimineață a foștilor demnitari Constantin Argetoianu, Gheorghe Tătărescu și Ion Gigurtu (a se vedea Tentativele de asasinare asupra foștilor demnitari Argetoianu, Tătărescu și Gigurtu).

Lărgeanu l-a încurajat, aducându-i aminte lui Madgearu că el însuși fusese închis de regimul lui Carol al II-lea, fiindcă interpelase guvernul Tătărescu în parlament la momentul demiterii lui Ion Antonescu și că luase parte la încheierea pactului de neagresiune dintre PNȚ și Mișcarea Legionară, după care a plecat, la ora 13:30.

Răpire și asasinare

Madgearu a fost ridicat de un comando legionar de la locuința sa, în aceeași zi, pe la ora 14:00.Referatul introductiv al procurorului militar pe lângă Tribunalul militar C.M.C., în Aflându-se la masă cu soția sa, Ecaterina Madgearu, șase persoane s-au prezentat, dintre care s-au legitimat Dacu Tudor, informator la poliția legionară din Ploiești, și s-a recomandat (Ion) Tucan. Legionarii au pretextat că îl duc la Prefectura Poliției Capitalei, pentru a-i lua o declarație, și văzând că Madgearu ezită, trei dintre asasini i-au dat cuvântul de onoare de legionari că în decurs de o oră avea să se întoarcă acasă.

A fost dus cu o mașină a Institutului Național al Cooperației (unde cinci din ucigași erau angajați), cu numărul 6.211 B în pădurea Snagov. În jurul orei 15:30, pădurarul Ilie D. Chirilă, care făcea paza pădurii Snagov, a văzut că în punctul numit „Coada Lungă” s-a oprit o mașină venind dinspre București, din care au coborât cinci sau șase persoane, care au intrat 100 de m în adâncimea pădurii.Referatul introductiv al procurorului militar pe lângă Tribunalul militar C.M.C., în S-au auzit focuri de armă, iar pădurarul i-a abordat pe bărbați când se întorceau spre mașină, întrebându-i de ce au tras focuri de armă; a primit răspunsul că s-au distrat vânând ciori.

Pădurarul a apucat să își noteze numărul mașinii; când au observat acest lucru, legionarii au oprit mașina și doi au coborât, însă Chirilă a fost salvat de un administrator al U.C.B., care în acel moment l-a strigat, ceea ce i-a speriat probabil pe ucigași, care au plecat.Referatul introductiv al procurorului militar pe lângă Tribunalul militar C.M.C., în

Ilie D. Chirilă s-a dus la locul unde fuseseră legionarii și l-a găsit pe Madgearu cu fața în jos. Victima încă „mai horcăia și îi curgea sânge din gură.”Depoziție de informator (Ilie Chirilă), 27 noiembrie 1940, în

În paralel, Virgil Lărgeanu a fost anunțat de Ion Mihalache la ora 14:30 că Madgearu fusese ridicat de legionari; Mihalache a încercat să-l contacteze pe Ion Antonescu, șeful guvernului, însă nu a putut da decât pe subsecretarul de stat de la Interne Alexandru Rioșanu, care s-a interesat și l-a anunțat pe Mihalache că Madgearu nu era la Prefectura Capitalei, ci într-o mașină în drum spre Ploiești, pe care Rioșanu a luat măsuri să o oprească. Proces-Verbal al martorului Lărgeanu Virgil, 15 iulie 1941, în

La îndemnul lui Mihalache, Lărgeanu a plecat la Ploiești, unde l-a contactat pe chestorul de carieră de la Chestura Ploiești, care însă i-a dat de înțeles că are mâinile legate. Mai mult, acesta l-a sfătuit pe Lărgeanu să nu-l contacteze pe chestorul legionar, întrucât și-ar fi pus viața în pericol. Când a sunat la București pentru a anunța că se duce să vorbească cu chestorul legionar, Lărgeanu a fost informat că trupul lui Madgearu fusese deja găsit. Proces-Verbal al martorului Lărgeanu Virgil, 15 iulie 1941, în

La locul crimei s-au deplasat medicul legist Alexandru Gr. Ionescu de la Institutul Medico-Legal „Prof. Dr. Mina Minovici” din București, împreună cu judecătorul de instrucție al Cab. III Ilfov și cu procurorul de serviciu, care au găsit cadavrul cu fața în jos. A fost fotografiat și apoi transportat în jurul orelor 21:00-22:00 la morga institutului.Raport Medico-Legal, 28 noiembrie 1940, în

Raportul medico-legal al Institutului „Porf. Dr. Mina Minovici” din 28 noiembrie 1940 constata că moartea a fost violentă, datorată „”. Despre direcția proiectilelor, raportul preciza că a fost de la „”.Raport Medico-Legal, 28 noiembrie 1940, în

Surse

În notele inedite ale lui Corneliu Coposu, acesta rememora că la zece minute după ridicarea de către legionari a lui Madgearu, care la vremea respectivă era secretarul general al Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu a fost informat prin telefon de doamna Madgearu asupra ridicării soțului ei. După ce Maniu și Coposu s-au dus la locuința lui Madgearu, președintele PNȚ l-a sunat pe secretarul general al Ministerului de Interne, colonelul Rioșianu, care i-a explicat că autoritățile (nelegionare) nu știau nimic despre acest caz.

Maniu l-a trimis pe Coposu la Ministerul de Interne, de unde a primit din partea lui Rioșianu două pistoale și cartușe, precum și instrucțiuni să tragă în legionari „ca în cîini”, dacă vin și la Maniu. Ulterior, Coposu a mers în audiență la Horia Sima, care a pretins că nu știe nimic despre acel caz.

Seara pe la ora 18 s-a primit înștiințarea oficială a asasinării lui Virgil Madgearu. Maniu și Coposu s-au deplasat de urgență la locul asasinatului, unde Madgearu zăcea „întins pe spate, mînjit de sînge, cu fruntea spartă de gloanțe, purtînd pe corp urme de violență și tortură”

Note

Bibliografie

Categorie:Asasinate politice Categorie:1940 în România