Atelkuzu (, )Victor Spinei, Migrația ungurilor în spațiul carpato-dunărean și contactele lor cu românii în secolele IX - X, p. 107. desemnează un teritoriu controlat de triburile maghiare pe parcursul secolelor VIII și IX, situat în teritoriul Moldovei și sudul Ucrainei actuale.
Triburile, în număr de 8, erau: Magyeri condus de Elöd, Nyék al lui Álmos, Kürt-Gyarmat al lui Kund (Kono), Tarjan al lui Und (Ond), Jenő al lui Tas, Kér al lui Huba, Keszi al lui Tühütüm și Szekely (secuii; trib kavar cu conducător necunoscut).Richard R. Perry, Margaret M. (Papp) Perry; The origin of the Magyar-Hungarians, language, homeland, migrations and legends to the conquest, Toledo, Ohio, 1983
Etimologie Termenul maghiar Etel-köz vine de la denumirea turcică a fluviului Volga, Itil, Etel, Atel, Atəl. Köz înseamnă în maghiară „regiune”.C. A. Macartney, The Magyars in the Ninth Century, p. 96
Există și o ipoteză conform căreia în textul lucrării De administrando imperio s-ar fi strecurat o eroare de transcriere din care ar fi rezultat Ἐτὲλ καὶ Κoυζoῦ în loc de Ἐτὲλ καὶ Oὐζoυ care ar desemna fluviile Don și Nipru.C. Cihodaru, Există știri despre români în operele unor scriitori afgani sau persani din secolele X - XI?, AȘU Iași, SN, Secțiunea III, Istorie, XV, 1969, 2, p. 167
Migrația ungurilor
thumb|Migrația ungurilor, o hartă bazată pe criterii lingvistice (primele regiuni) si pe documente istorice (ultimele regiuni)
Lebedia sau Levedia Cele mai vechi sălașe ale triburilor ungare erau situate în vecinătatea Imperiului Khazar într-o regiune numită Lebedia sau Levedia. În această perioadă erau sub dependența khazarilor având îndatorirea de a-i urma în războaie. Pecenegii au avut un conflict de anvergură cu khazarii și, fiind nevoiți să-și părăsească sălașele, le-au invadat pe cele ale ungurilor. Șocul produs a fost atât de mare, încât ungurii au fost siliți sa părăsească Lebedia, uniunea celor 7 triburi divizându-se cu această ocazie. Unii, cei care și-au păstrat vechea denumire de savartoi asphaloi ("savarții statornici"), s-au refugiat către Persia, iar ceilalți s-au refugiat spre vest în așa-numita regiune Atelkuzu.
Localizarea regiunii Atelkuzu
Teritoriul din regiunea Atelkuzu ocupat inițial de pecenegi era străbătut de râurile Baruh, Kubu, Trullos, Brutos și Seretos.Constantinus Porphyrogenitus, De administrando imperio, Editura Gy Moravcsik, R.J.H. Jenkins, Washington, 1967, p. 170-173 Ultimele 3 denumiri sunt identificate relativ ușor cu Nistru, Prut și Siret, iar pentru primele specialiștii înclină către Bugul de Sud și Nipru.
Părăsirea Etelközului
Împinse de bulgari și de pecenegi, triburile maghiare alături de cele kavare au migrat apoi în direcția Câmpiei Panonice, prin trecătoarea Verecke și Pasul Uz.
Galerie
Note
Surse Cronica Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor (traducere de pe fotocopia originalului de la Viena), Traducere și comentariu de Paul Lazăr Tonciulescu, Colecția Înțelepciunea Străbunilor, Editura Miracol, București, 1996. ISBN 973-9182-34-8 Cronica vremurilor trecute / Cronica vremurilor de demult
Bibliografie István Erdélyi: Őseink nyomában – A magyar őstörténet kutatása a 20. században. Budapest 2004, ISBN 963-9454-46-X Gyula Pauler, Sándor Szilágyi, A magyar honfoglalás kútfői. Magyar Tudományos Akadémia, Budapest 1900.
Vezi și Preistoria maghiarilor
Categorie:Istoria Ungariei