Henry Corbin () a fost un orientalist de origine franceză, filozof, traducător, un cercetător la fel de important precum Ernest Renan sau James Frazer( Eliade, 1979: 295). Rolul lui Corbin<ref>„Il savait que l´Orient véritable n´est pas celui des cartes de géographie, mais celui de la dimmension verticale, du pôle mystique, celui que ni l´Orient ni l´Occident officiels n´aiment à reconnaître” (Vieillard – Baron, 1980: 89)</ref> este acela de a fi contribuit la înțelegerea școlilor filosofice ale șiismului iranian prin intermediul inițierii studiilor dedicate teosofiei orientale, contribuind astfel la decriptarea textelor islamice cu nuanțe sufite,, Nombreux sont ceux dont on salue la valeur lorsqu´ils disparaissent. Mais rares sont ceux dont on se plaît à assurer l´immortalité terrestre qui est comme la réplique de leur immortalité céleste”(Vieillard – Baron, 1980: 74).
Biografie Henry Corbin a studiat la Sorbona Literele și Filosofia, la Ecole des Hautes Etudes, la Secția de Științe religioase și la Ecole des Langues Orientales, alături de prietenul său Georges Vajda. A fost bibliotecar la Biblioteca Națională a Franței până în 1939, unde a fost chemat în calitate de orientalist. În 1939 a fost trimis de Julien Cain- pe atunci administrator al Bibliotecii Naționale, la IstanbulAici pe lângă limba greacă și limba latină, limbi pe care și le însușise până atunci, a învațat limba arabă și limba persană, procesul învățării fiind facilitat de multitudinea de biblioteci din Istanbul unde a studiat o serie de manuscrise necunoscute Occidentului la acel moment. în calitate de atașat al Institutul Francez, unde a fost însoțit de soția sa Stella Corbin. Printre mentorii săi s-au numărat Étienne Gilson și Louis Massignon. Acesta din urmă a văzut în el un succesor la postul de director al Ecole des Hautes Etudes și l-a ajutat să-și găsească direcția de cercetare după ce l-a familiarizat cu lucrarea Ḥikmat al-´išrāq a lui Sohrawardi.(Vieillard – Baron, 1980: 73) În 1945 ajunge în Iran, „ținutul său spiritual”- așa cum îl numește Seyyed Hossein Nasr, unde va fi repartizat pentru a organiza Departamentul de Iranologie al Institutului Franco-Iranian din Teheran. Un aspect interesant al vieții sale de cercetător pe care Mircea Eliade l-a amintit este modalitatea în care Corbin își planifica programul dedicat studiului în funcție de anotimpuri: iarna și primăvara preda la Ecole des Hautes Etudes din Paris, vara era rezervată atât scrisului propriilor lucrări cât și prelegerilor anuale Eranos pe care le ținea în mod regulat la Ascona, iar toamna era dedicată studiului personal în Teheran.(Eliade, 1979: 294) Primul curs de la Ecole des Hautes Etudes abordează lucrarea lui Sohrawardi, Talwīhāt.(Eliade, 1979: 294) Fundația EranosFondată în anul 1932 la Ascona, Elveția, condusă pe atunci de Olga Fröbe-Kapteyn, îl invită să participe la o serie de conferințe ce se vor desfășura între anii 1950 și 1977. La Ascona i-a cunoscut pe Mircea Eliade, Adolf Portman, Carl Gustav Jung, Gilbert Durand și Toshihiko Isutzu.
Opera Opera lui Corbin poate fi clasificată în trei perioade. Prima perioadă, cuprinsă între anii 1933 și 1939, este reprezentată de creația din tinerețe. A doua perioadă este marcată de publicarea marilor cărți despre cunoașterea vizionară, iar ultima perioadă este delimitată de publicarea lucrării „En Islam iranien” (En islam iranien: aspects spirituels et philosophiques (vol. I și II, 1971; vol. III și IV, 1973), rezultatul întregii activități de cercetare(Vieillard – Baron, 1980: 75). Din prima categorie pot fi amintite lucrări precum Karl Barth, La Théologie dialectique et l´histoireLucrare publicată în Recherches philosophiques. Paris. Boivin. 1934. t. III. 250-283., care confirmă preocupările sale teologice. Tot în această perioadă Corbin acordă o atenție deosebită lui Johann Georg Hamann, liderul renașterii religioase din Germania în secolul XVIII, prin traducerea lucrării Asthetica in nuce(Vieillard – Baron, 1980: 76 ). Totodată este primul care traduce și publică în franceză lucrarea ,,Was ist Metaphysik?,, (Heidegger, Martin. Qu´est-ce que la métaphysique? ), apărută în 1938 la Gallimard( Eliade, 1979: 293). În 1945 publică primul volum din Opera metaphysica et mystica ce aparține lui SohrawardĪ, în volumul XVI al colecției Bibliotheca Islamica, urmând ca volumul al doilea să îl publice în anul 1952 la Teheran.
Lucrări de referință Corbin, Henry. 1971. L’ Archange empourpré. Paris: Corbin, Henry. 1964. Histoire de la philosophie islamique. colecția « Idées ». Paris: Éditions Gallimard Corbin, Henry. 1972. En islam iranien: aspects spirituels et philosophiques. 4 vol. Mesnil-sur-l'Éstrée: Gallimard Corbin, Henry. 1999. Avicenne et le récit visionnaire. Paris: Verdier. Corbin, Henry. 2003. L'Imam caché. Paris: L'Herne. Corbin, Henry. 1981. Le Paradoxe du monothéisme. Paris: l'Herne. ( reeditare în 2000 ) Corbin, Henry. 1982. Temps cyclique et gnose ismaélienne. Paris: Berg International. Corbin, Henry. 1983. Face de Dieu, face de l'homme. Paris: Flammarion Corbin, Henry. 1986. L'Alchimie comme art hiératique. Paris: L'Herne Corbin, Henry. 1979. Philosophie iranienne et philosophie comparée. Paris: Buchet/Chastel. Corbin, Henry. 1979. Corps spirituel et Terre céleste: de l'Iran mazdéen à l'Iran shî'ite. Paris: Buchet/Chastel. Corbin, Henry. 1977. L'Imagination créatrice dans le soufisme d'Ibn'Arabî. Paris: Flammarion. Corbin, Henry. 1981.Temple et Contemplation. Paris: Flammarion. Corbin, Henry. 1971. L'Homme de lumière dans le soufisme iranien. Paris: Éditions « Présence ». Corbin, Henry. 1991. Le Jasmin des fidèles d'amour, par Rûzbehân. ( traducere din persană Henry Corbin). Paris: Éditions Verdier, Lagrasse . Corbin, Henry. 2003. L'Homme et son ange. Initiation et chevalerie spirituelle. Paris: Fayard
Mundus imaginalis Influențat de filosofia lui Ernst Cassirer, la ale cărui cursuri participă la Hamburg, Corbin elaborează ideea de mundus imaginalis. Filosofia lui Henry Corbin pornește de la principiul refuzului oricărei filosofii a istoriei și refugiului într-o viziune mistică, unde sensul istoriei devine dependent de o metaistorie și unde vizionarul se regăsește într-o experiență gnostică în urma căreia dobândește renașterea spirituală. Pentru autor imaginalis trimite la ideea de utopic, ceva ce este exterior ființei și existenței, cu alte cuvinte noțiunea este echivalentă unui aspect care contrastează cu o ordine a realității. În persană strucutura mundus imaginalis este redată prin Nā-Kojā-AbādLiteral termenul semnifică: ținutul (Abād ), de nicăieri (Nā-Kojā), echivalentul lui ou-topia( „ținutul de nicăieri”) un loc marcat de ideea utopiei și necunoscut occidentalului, marcat de reflexul agnostic( Corbin, 1972c: 4).
Conștiința imaginativă Prezența omului în lume determină posibilitatea spațializării unei alte lumi din jurul său. Aici intervine aclimatizarea individului la lumea sa prin intermediul celor patru puncte cardinale, în funcție de care este clasificată conștiința prin simboluri ale: nordului, sudului, estului și vestului, dominate de lumină și de natura perfectăPentru aprofundarea subiectului a se consulta lucrarea Corbin, Henry. 1974 The man of light in iranian sufism. New York: Omega Publications. 1-38. Conștiința imaginativăRealitățile conștiinței poartă numele de imaginalia este conturată de Corbin în urma cercetărilor bazate pe studiul direct al textelor și al utilizării vocabularului tehnic. El se bazează în același timp pe direcția restrictivă a filosofiei occidentale, oficiale așa cum el o numește, care admite doar două surse de cunoaștere: percepția sensibilă, care furnizează datele empirice și lumea legilor care le ghidează( Corbin, 1979: 8). Există mai multe trepte ale conștiinței: lumea fenomenului (molk), lumea suprasensibilă a sufletului sau a sufletului îngerilor ( malakūt ) în care se află ținuturile utopice, și lumea inteligenței pure specifică arhanghelilor. Într-o treaptă intermediară acestora se găsesc: ʻālam al-miṯāl- a cărei prezență este o necesitate metafizică ( lumea imaginii )( Corbin, 1972 c ). și al-ʻālam al-ḥissiyy- reprezintă lucrurile materiale ( lumea sensibilă), lumi în care se proiectează o serie de forme specificeFormele conștiinței imaginative sunt clasificate pe baza textelor filosofico-sufite precum cele ale lui Mollā Sadrā Shiīrāzī pentru care imaginația este doar o facultate pur spirituală care se află în strânsă legătură cu organismul fizic. Pe de altă parte Ibn ʻArabī prin diferențierea formelor imaginale absolute din malakūt și formele imaginale captive ale lumii reale, afirmă imaterialitatea puterii imaginative ( Corbin, 1998:216-220). Pentru Sohrawardī aceste forme sunt substituibile ideii le lumină specifică fiecăreia dintre lumile care i-au confirmat experiențele mistice în univers: lumea luminilor arhanghelice ( Jabarūt, Luces victoriales ), lumea luminilor care guvernează corpul ( Malakūt), dublul barzakh și lumea formelor imaginale, unele cu caracter specific tenebrelor și altele iluminate. ( Sohravardī, apud Corbin, 1979: 157 ) care dau naștere conștiinței imaginative. Dintre aceste forme amintim: formele inteligibile (ṣuwar aqliyy), formele imaginale (ṣuwar miṯāliyy) și formele sensibile (ṣuwar ḥissī) .
Imaginația cognitivă Grație facultății cognitive, imaginația- o parte a lumii imaginale, secretă de fapt imaginarul, cu alte cuvinte irealul, miticul, miraculosul, ficțiunea( Corbin, 1979: 21). Pornind de la filosofia luminii în care îngerulPotrivit lui Corbin îngerul nu este nici abisul divin impersonal și insondabil, nici Dumnezeul extracosmic ( în egală măsură transcendent și personal) al unui monoteism abstract sau pur formal este dublul celest al sufletului terestru, iar calitatea lui este aceea că transcende propria individualitate, și abordând teoria imaginației active inițiată de Mollā Sadrā Shiīrāzī ( 1571-1640), Corbin interpretează imaginația ca fiind o facultate transcendentă, care face ca lumea imaginală să fie o realitate transfigurată și care subjugă corpul imaginal ( jism miṯālī), acesta cunoscând la rândul său realitățile create de Dumnezeu, în urma inițierii sufletului.
Hermeneutică și gândire ezoterică HermeneuticaPentru aprofundarea ideii de hermeneutică a se consulta lucrarea En islam iranien. Vol III. Aspects spirituels et philosophiques: Les Fidèles d´amour. Shî´isme et soufisme care propune analiza relației dintre hermeneutică și profetologie, aducând în prim plan gândirea filosofilor išrāqiyyūn, influențați de Sohrawardi. Cărții este de fapt o teorie care se referă la situația specifică a șiismului definit printr-o serie de fapte spirituale care stau la baza tuturor comunităților care își ghidează existența după înțelepciunea Cărții ( ahl al-kitāb ) ( Corbin, 1971: 136). Ceea ce Corbin teoretizează este de fapt o hermeneutică spirituală comparată a cărei rezultat în urma analizei tuturor religiilor ar fi cunoașterea unui Domus Sapientiae( Corbin, 1971: 136). Această perspectivă indică de fapt ierarhii de semnificație care corespund rezonanțelor cuvântului divin în diferite sfere ale universului( Corbin, 1971 : 148). Corbin mai punctează faptul că hermeutica spirituală ajuge să se manifeste mai mult în formațiunile creștine decât în cele musulmane, acest fenomen fiind influențat de prezența instituțională a BisericiiDespre concepția lui Corbin asupra creștinătății a se consulta lucrarea susținută în 1997 de către Corbin la Teheran în cadrul conferinței intitulată De la théologie apophatique comme antidote du nihilisme, care trădează un soi de docetism și în care își manifestă interesul pentru o cristologie angelică în care Îngerul Hristos este o manifestare a une esențe insondabile., ce favorizează de fapt sensul literal și pe cel istoric( Corbin, 1971: 149). Având în vedere acest context particularitatea esoterismului șiit rezultă din ocultarea imamului ascuns dând naștere unei dimensio mystica.
Javān mardî