miniatura|MOOC Massive Open Online Courses (MOOC) este un curs online destinat participării nelimitate și accesului deschis prin intermediul internetuluiKaplan, Andreas M.; Haenlein, Michael (2016). "Higher education and the digital revolution: About MOOCs, SPOCs, social media, and the Cookie Monster". Business Horizons. 59 (4): 441–50. doi:10.1016/j.bushor.2016.03.008. În plus față de materialele de curs tradiționale, cum ar fi lecturi, citiri și seturi de probleme filmate, multe MOOC oferă cursuri interactive cu forumuri de utilizatori pentru a sprijini interacțiunile comunității în rândurile studenților, ale profesorilor și ale asistenților pedagogici, precum și feedback imediat la întrebări și misiuni rapide. MOOC-urile reprezintă o dezvoltare recentă și larg explorată a educației la distanță, care a fost introdusă pentru prima dată în 2006 și care a apărut ca un mod popular de învățare în 2012.Pappano, Laura. "The Year of the MOOC". The New York Times. Retrieved 18 April 2014.Lewin, Tamar (20 February 2013). "Universities Abroad Join Partnerships on the Web". New York Times. Retrieved 6 March 2013
MOOC-urile timpurii au accentuat adesea caracteristicile de acces deschis, cum ar fi licențierea deschisă a conținutului, structura și obiectivele de învățare, pentru a promova reutilizarea resurselor. Unele MOOC-uri ulterioare utilizează licențe închise pentru materialele lor de curs, păstrând în același timp acces liber pentru elevi.Wiley, David. "The MOOC Misnomer". July 2012Cheverie, Joan. "MOOCs and Intellectual Property: Ownership and Use Rights". Retrieved 18 April 2013.David F Carr (20 august 2013). "Udacity hedges on open licensing for MOOCs". Information Week. Retrieved 21 august 2013.P. Adamopoulos, "What Makes a Great MOOC? An Interdisciplinary Analysis of Student Retention in Online Courses", ICIS 2013 Proceedings (2013) pp. 1–21 in AIS Electronic Library (AISeL)
Istorie
Precursori Înainte de epoca digitală, învățământul la distanță a apărut sub forma unor cursuri de corespondență în anii 1890-1920 și ulterior difuzate prin radio și televiziune de cursuri și forme de învățare timpurie. În mod obișnuit, mai puțin de cinci procente dintre studenți ar completa un curs.Saettler, L. Paul (1968). A History of Instructional Technology. New York: McGraw Hill. ISBN 0070544107 Anii 2000 au înregistrat schimbări în educația online sau e-învățământ și învățământul la distanță, cu creșterea prezenței online, a oportunităților de învățare deschise și a dezvoltării MOOC."MOOCs and Open Education Timeline (updated 2015)" Până în 2010, colectivitățile pentru cele mai populare cursuri de colegiu, cum ar fi "Justice" cu Michael J. Sandel și "Anatomia umană" cu Marian Diamond, au atins milioane."What They're Watching","The New York Times",03/07/2018
Apropierea devreme Primele MOOC au ieșit din circulația resurselor educaționale deschise (OER) și din munca cercetătorilor care au subliniat că mărimea clasei și rezultatele învățării nu au avut nicio legătură stabilă. Termenul MOOC a fost inventat în 2008 de Dave Cormier de la Universitatea Prince Edward Island ca răspuns la un curs numit Connectivism and Knowledge Connective (cunoscut și ca CCK08). CCK08, care a fost condus de George Siemens de la Universitatea Athabasca și Stephen Downes de la Consiliul Național de Cercetare, a constat din 25 de studenți cu studii de învățământ în învățământul prelungit de la Universitatea din Manitoba, precum și peste 2200 de studenți online din publicul larg care nu au plătit nimic.Parr, Chris (17 October 2013). "Mooc creators criticise courses' lack of creativity". Times Higher Education. Retrieved 1 June 2015. Conținutul cursurilor a fost disponibil prin feedurile RSS, iar studenții online au putut participa prin intermediul unor instrumente de colaborare, inclusiv publicări pe blog, discuții în discuții în Moodle și întâlniri Second Life.Downes, Stephen (2008). "CCK08 - The Distributed Course". The MOOC Guide. Retrieved 11 September 2013.Dave Cormier (18 April 2013). Attention les MOOC!?! Mois de la pédagogie universitaire. University of Prince Edward Island.Cormier, Dave (2 October 2008). "The CCK08 MOOC – Connectivism course, 1/4 way". Dave's Educational Blog. Retrieved 10 September 2013. Stephen Downes consideră că aceste așa-numite cMOOC-uri sunt mai "creative și dinamice" decât xMOOC-urile actuale, pe care le consideră "asemănătoare cu emisiunile de televiziune sau cu manualele digitale". Au fost apoi dezvoltate alte cMOOC; de exemplu, Jim Groom de la Universitatea din Mary Washington și Michael Branson Smith de la Colegiul York, Universitatea City din New York au găzduit MOOC-uri prin mai multe universități, începând cu MOOC "Digital Storytelling" (ds106) din 2011.Kolowich, Steve (24 April 2012). "Proto-MOOC Stays the Course". Inside Higher Ed. Retrieved 29 April 2015. MOOC de la instituții private, nonprofit, au pus accent pe membrii facultății proeminenți și au extins ofertele existente de învățare la distanță (de exemplu, podcasturi) în cursuri gratuite și deschise online.The College of St. Scholastica, "Massive Open Online Courses", (2012)
Pe lângă dezvoltarea acestor cursuri deschise, au apărut alte platforme de e-learning - cum ar fi Academia Khan, Universitatea Peer-to-Peer (P2PU), Udemy și ALISON - care sunt asemănătoare cu MOOC și lucrează în afara sistemului universitar lecții individuale în ritm propriu.Yuan, Li, and Stephen Powell. MOOCs and Open Education: Implications for Higher Education White Paper. University of Bolton: CETIS, 2013. pp. 7–8."What You Need to Know About MOOCs". Chronicle of Higher Education. Retrieved 14 March 2013.Booker, Ellis (30 January 2013). "Early MOOC Takes A Different Path". Information Week. Archived from the original on 16 June 2013. Retrieved 25 July 2013.Bornstein, David (11 July 2012). "Open Education For A Global Economy". New York Times. Retrieved 25 July 2013.
cMOOC și xMOOC Pe măsură ce MOOC s-au dezvoltat cu timpul, se pare că au apărut mai multe concepții despre platformă. În majoritate, două tipuri diferite pot fi diferențiate: cele care pun accentul pe o filozofie conectivistă și pe cele care seamănă cu mai multe cursuri tradiționale. Pentru a face distincția dintre cele două, câțiva adoptatori timpurii ai platformei au propus termenii "cMOOC" și "xMOOC".Siemens, George. "MOOCs are really a platform". Elearnspace. Retrieved 9 December 2012.Prpić, John; Melton, James; Taeihagh, Araz; Anderson, Terry (16 December 2015). "MOOCs and crowdsourcing: Massive courses and massive resources". First Monday. 20 (12). arXiv:1702.05002. doi:10.5210/fm.v20i12.6143.
cMOOC se bazează pe principiile pedagogiei conectiviste, care indică faptul că materialul ar trebui să fie agregat (mai degrabă decât preselectat), reutilizabil și hrănit înainte (materialele în dezvoltare ar trebui să fie orientate spre învățarea viitoare).Downes, Stephen "'Connectivism' and Connective Knowledge", Huffpost Education, 5 January 2011, accessed 27 July 2011Kop, Rita "The challenges to connectivist learning on open online networks: Learning experiences during a massive open online course", International Review of Research in Open and Distance Learning, Volume 12, Number 3, 2011, accessed 22 November 2011Bell, Frances "Connectivism: Its Place in Theory-Informed Research and Innovation in Technology-Enabled Learning", International Review of Research in Open and Distance Learning, Volume 12, Number 3, 2011, accessed 31 July 2011Downes, Stephen. "Learning networks and connective knowledge", Instructional Technology Forum, 2006, accessed 31 July 2011 Abordările de proiectare cMOOC încearcă să îi conecteze pe elevi pentru a răspunde la întrebări sau pentru a colabora la proiecte comune. Aceasta poate include accentuarea dezvoltării colaborative a MOOC. Andrew Ravenscroft de la Universitatea Metropolitană din Londra a susținut că MOOC-urile conectiviste susțin mai bine dialogul colaborativ și construirea de cunoștințe.Dialogue and Connectivism: A New Approach to Understanding and Promoting Dialogue-Rich Networked Learning Andrew Ravenscroft International Review of Research in Open and Distance Learning Vol. 12.3 March – 2011, Learning Technology Research Institute (LTRI), London Metropolitan University, UKS.F. John Mak, R. Williams, and J. Mackness, Blogs and Forums as Communication and Learning Tools in a MOOC, Proceedings of the 7th International Conference on Networked Learning (2010)
xMOOC au o structură mult mai tradițională a cursului. Ele se caracterizează printr-un scop specificat de a finaliza cursul obținând o anumită certificare a cunoștințelor despre materie. Acestea sunt prezentate în mod obișnuit cu o programare clar specificată a prelegerilor înregistrate și a problemelor de autotestare. Cu toate acestea, unii furnizori solicită abonamente plătite pentru achiziționarea de materiale și certificate secrete. Ele folosesc elemente ale MOOC originale, dar sunt, într-un anumit efect, platforme informatice de marcă care oferă parteneriate de distribuție a conținuturilor către instituții. Instructorul este furnizorul de cunoștințe, iar interacțiunile elevilor sunt, de obicei, limitate la solicitarea de asistență și consiliere reciprocă pe punctele dificile.
Atragerea furnizorilor MOOC Potrivit New York Times, 2012 a devenit "anul MOOC", deoarece au apărut mai mulți furnizori bine finanțați, asociați cu universități de vârf, inclusiv Coursera, Udacity și edX.
În timpul unei prezentări la SXSWedu la începutul anului 2013, CEO-ul Instruction Josh Coates a sugerat că MOOC se află în mijlocul unui ciclu de interes, așteptările trecând prin leagăne sălbatice. Dennis Yang, președintele furnizorului MOOC Udemy, a făcut mai târziu un punct într-un articol pentru Huffington Post.https://guce.oath.com/collectConsent?brandType=nonEu&.done=https%3A%2F%2Fwww.huffingtonpost.com%2Fdennis-yang%2Fpost_4496_b_2877799.html%3Fguccounter%3D1&sessionId=3_cc-session_fc4bde6a-fd27-4aa9-a2e5-5383b7cae800&lang=en-US&inline=false
Multe universități s-au grăbit să se alăture în "următorul mare lucru", așa cum au mai stabilit furnizorii de servicii educaționale online, cum ar fi Blackboard Inc, în ceea ce a fost numit "stampede". Zeci de universități din Canada, Mexic, Europa și Asia au anunțat parteneriate cu marii furnizori americani MOOC.Tamar Lewin (20 February 2013). "Universities Abroad Join Partnerships on the Web". The New York Times. Retrieved 21 February 2013.Laura Pappano. The Year of the MOOC – The New York Times. 2 November 2012 Până la începutul anului 2013, au apărut întrebări cu privire la faptul că mediul academic a fost "eliminat".Skapinker, Michael (20 March 2013). "Open web courses are massively overhyped". Financial Times. Retrieved 5 April 2013. Această tendință a fost confirmată ulterior în analiza continuă.
Industria are o structură neobișnuită, formată din grupuri legate, inclusiv furnizori MOOC, sectorul mai mare nonprofit, universități, societăți afiliate și capitaliști de risc. Cronica Învățământului Superior enumeră ca nonprofit furnizorii majori Academia Khan și edX, precum și ca profit Udacity și Coursera.
Organizațiile mai mari nonprofit includ Fundația Bill & Melinda Gates, Fundația MacArthur, Fundația pentru Științe Naționale și Consiliul American pentru Educație. Pionierii universității includ Stanford, Harvard, MIT, Universitatea din Pennsylvania, Universitatea Caltech, Universitatea Texas din Austin, Universitatea California din Berkeley și Universitatea de Stat din San Jose. Companii asociate care investesc în MOOC includ Google și editorul educațional Pearson PLC. Capitalul de risc include Kleiner Perkins Caufield & Byers, New Enterprise Associates și Andreessen Horowitz.