Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin

Eftimie Murgu (mai demult Rudăria) este o comună în județul Caraș-Severin, Banat, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.

Așezare geografică Din punct de vedere geografic, comuna Eftimie Murgu, este situată în SV României,la marginea de SE a județului Caraș Severin, în depresiunea Almăjului. Este situată între:44º54’16’’ lat N la Lunca lu’ Brusu; 44º43’30’’lat S la Vrapcioanea; 22º2’29’’ long V; 22º12’30’’ long E .

Localitatea este cunoscută pentru celebrele mori de apă, vechi de sute de ani.Descopera.ro Complexul Mulinologic de la Rudăria atrage numeroși turiști din țară și de peste hotare.

Se învecinează la N cu Prilipeț, la S cu Munții Almăjului, la V cu Bănia, la E cu Prigor. Satul mai este de asemenea situat între dealurile Poleanca, Croul Murguleștilor, Țiglărie, Utriste și Iloca(pe partea dreaptă) și pe partea stângă cu dealurile Socolot, Cotovat, Prislop, Roneste, Graocea,Vartop.

Suprafața

Rudărenii își trăiesc viața în cele 107 ha ale vetrei satului, vatră pe care și-au durat-o de-a lungul anilor.

Suprafața administrativă este de 9902 ha,așezată sub cupola timpului și al legendelor, din care 6103 ha sunt ocupate de păduri, iar aria locuibilă este de 23.602 mp, așezată la 335 m altitudine.

Ocupația de bază a sătenilor este agricultura materializată în cele 1080 ha de teren arabil, 1094 ha sunt reprezentate de fânețe, 2052 ha pășuni, 306 livezi de pomi fructiferi. Locuitorii sunt stăpâni pe 408 bovine, 3437 oi, 105 capre, 80 cai, 500 porci și peste 10000 de păsări.

Ape

De sub Pregheda izvorăște Rudarica, fir de apa firav și gureș, care, unindu-se cu alte izvoare, va coborî către cheile care îi poartă numele.

Principalul curs de apa îl constituie pârâul Rudarica, afluent al Nerei.

Bazinul său este reprezentat de teritoriul comunei, cu o densitate a rețelei hidrografice de 0,81 km/kmp, fiind cea mai deasă rețea din Banat.

Cele două izvoare ale Rudaricii își au originea în Munții Svinecea. Dupa unirea celor două izvoare, Rudarica Mare și rudarica Mică, râul parcurge 10 km printr-o vale splendidă (Valea Rudaricii) și intră în localitatea care până nu demult îi purta numele.

Albia râului este presarată cu un șirag de mori de apă, începand cu Moara de la Tunel și sfârșind cu Moara din Țarină, mori care până în 1910 însumau un numar de 51, dar potopul din acea primavară a luat 28 dintre ele, dar doi oameni au plătit și ei cu viața în aceea noapte de coșmar. Înspre Prisacina, afluent al Rudaricii, se deschide o potecă străjuită de păduri de carpen și fag.

Înainte de a intra în sat, râul străbate faimoasele sale chei, împodobite de o parte și de alta de păduricii de liliac sălbatic pe care primavara îl face să-ți topească simțul olfactiv. Cheile sunt dominate de stânci uriașe și abrupte, două dintre ele având înfațisare omenească, iar localnicii le-au numit Adam și Eva.

În această porțiune de 2 km, valea este vestită prin morile sale de apă vie, mori ce formează cel mai mare complex mulinologic din SE Europei.

Pe dealul Socolot, care este situat în partea dreaptă a cheilor, se află rămășițe de ceramică aparținând “curentului” Coțofeni.

Clima

Datorită așezării văii și a comunei la 6ºS de paralela de 45º și apărată de curenții de NV, reci, de Munții Semenicului, temperatura medie anuală este de +10,5 °C. Cea mai caldă lună este iulie cu o medie de 20,2 °C, iar cea mai răcoroasă lună este luna ianuarie cu o temperatura medie de 1,5 °C. Primavara se înregistrează o medie de 11,3 °C, iar toamna are o medie a temperaturii de 11,9 °C.

Sunt cunoscute 5 vânturi care împrospătează aerul localitații: Sebeșanu - vânt rece din NV Bârzășteanu - cu ploi calde din S Boarea - vânt secetos din V Cacacea - din V Vântu ăl Mare - bate din E.

Precipitațiile ating 666 mm³/an. Climei din SE Banatului îi sunt caracteristice și influențe mediteraneene, însoțite de precipitații bogate, în special primăvara și toamna.

În timpul iernii sunt destul de dese zilele când precipitațiile cad sub formă lichidă, fapt datorat tot influențelor mediteraneene, influențe care își pun amprenta și asupra faunei și vegetației.

În aceste locuri,iese în evidență rolul pe care îl joacă relieful în mersul anotimpurilor. Cantitatea de precipitații constituie una dintre verigile cele mai importante ale acestei clime și totodată una dintre verigile principale ale circuitului apei în natură. Sumele anuale ale precipitațiilor căzute pe raza zonei studiate, ajung la valoarea de 700–750 mm³, aceasta datorită în mare masură frecvenței mari a maselor de aer umed care se produc în partea posterioară a ciclonilor ce se formeaza în cadrul frontului polar.

În semestrul cald, între 1 aprilie și 30 septembrie, cad în medie 450 mm³ de apă, ce reprezintă 65% din cantitatea anuală de precipitații. În semestrul rece cad între 300–350 mm³, ca urmare a predominării regimului anticiclonic, din prezentarea acestor valori, rezultă că precipitațiile au un caracter continental.

În timpul iernii precipitațiile cad mai ales sub formă lichidă, fapt datorat influențelor mediteraneene, influențe ce se manifestă și în floră și vegetație.

Relieful

Relieful este variat și armonios îmbinat. Zona muntoasă cuprinde o parte a versanților vestici ai munților Almajului, culminând cu vârful Svinecea Mare ( 1224 m ), cel mai înalt vârf calcaros din județ. Cheile încep de la ultimele case de la ieșirea din Eftimie Murgu, în partea de SV. Ele au luat naștere în urma eroziunii efectuate de râul Rudarica.

Pe o lungime de 1,5 km, cheile devin înguste, pereții masivelor cristaline se apropie între ei, abia lăsând loc drumului forestier.

Versantul stâng este mai sălbatic și mai semeț decât cel drept și datorită fenomenului de eroziune eoliană unele stânci au luat forme mai cidate ( Adam si Eva ). Versantul drept este mai bogat în vegetație ( Ogașul Fetei ).

La intrarea în chei, pe versantul drept se ridică masivul Rudina Mare ( 825 m ), alcătuit din serpentine. Pe masivul de serpentine se găseste o vegetație ierboasă foarte săracă, vârfurile fiind complet golașe. Versantul stâng se continuă cu dealul Socolot ( 723 m ), cu versantul vestic abrupt mărginit de Talva Gabrotului( 992 m ) după circa 2 km, cheile își pierd aspectul caracteristic, versanții fiind acoperiți de păduri.

Masivele Svinecea, Pregheda și Lalca sunt formate din calcare liasice,iar restul reliefului muntos este format din șisturi cristaline.

În zona depresionară, relieful se termină cu vârful Rudina ( 870 m ) și talva Gabrotului( 992 m ) sub care coboară vertiginos cu 400–500 m până în Depresiunea Almajului cu terasele și dealurile are compun țarina localitații.La o distanță de 2,5 km de intrarea în chei, valea atinge o lățime mai mare formand o poiană, unde se sărbătorea în fiecare an “Ziua Liliacului”. Printre stânci cresc tufe de liliac ce dau un farmec aparte acestei văi. Constituția geologică a zonei cercetate este alcatuită din formațiuni cristalofiliene traversate de roci magmatice, formațiunile cristaline sunt reprezentate prin gnaise amfibolice, care sunt afectate de numeroase fracturi tectonice.

Vârsta intruziunilor de roci magmatice este din jurasicul superior, cretacicul inferior. Rocile magmatice cu formațiuni cristaline se găsesc în liziera pădurii. Pe aceste roci, pătura de sol vegetal este mai subțire datorită rezistenței ridicate a rocilor la alterarea fizico-chimică.

Formarea cheilor în șisturi crisatline apare ca urmare a gradului mare de tectonizare, rețeaua fisurilor accentuând procesul eroziv. Se observă o creștere a versanților din amonte în aval, pe masura apropierii de contactul tectonic dintre cristalinul autohton și cristalinul getic, cunoscut sub numele de “Linia Rudaria”, accident tectonic de mare amploare, soldat uneori cu mari inundații așa cum au fost cele din primăvara anilor 1910 și 1941 sau cele din toamna lui 1827 și 1955 care au provocat mari pagube materiale.

Tot aici au fost efectuate cercetări și forări care au evidențiat în serpentine concentrații de nichel, plumb, cobalt și alte minerale rare și disperse precum și aur nativ ( pirite de până la 5 mm3). Calcarele lisiatice din raza comunei conțin importante zăcăminte de cărbune-huilă antracitoasă cu 7200-7800 cal.

Sunt prezente zăcăminte de huilă, la Pregheda, la Fântâna lu’ Dănuț și la Corhanul Rudarii.

La Cracu’ lu’ Otiman și la Priod s-a confirmat existența minereurilor ce conțin 38% fier și 17%-20% mangan. La Marinizvor și la Curmulice se găsește azbest crizolit, oblenda și micru, folosite la fabricarea tuburilor de bitum. La Curmulice și la Priod se mai găsește și mozaic alb și roșu.

Importante zăcăminte de lignit au fost semnalate la Rusnic și Socolot,iar pe Cotovat a fost exploatat aur, aflat sub formă de filoane.

O alta resursă importantă o constituie pădurile de fag, păduri foarte exploatate.

Din harta solurilor întocmită de D.S.A.P.C. Timișoara pentru Ocolul silvic Bozovici, observăm răspândirea următoarelor soluri: soluri brune acide ( disticambosoluri ) predomină în regiunile montane, pe versanții puternic înclinați sau pe culmile înguste, soluri care sunt supuse unui proces lent de denudație; materialele de solidificare sunt exclusiv acide, formate din roci dure sau din produsul alterării acestora, dar și din materiale transportate pe distanțe apreciabile și dispuse în depresiuni intramontane; condițiile climatice se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 6-8 °C în zona centrală și NE a Banatului și de 8-9 °C în zona montană sudică, care favorizează apariția solurilor brune acide la 400 m; chiar dacă sunt acoperite cu o vegetație ierboasă, apar frecvent pâlcuri de păduri de fag cu conifere; valoarea medie a precipitațiilor depășește în toate cazurile 800 mm. Pe fondul unei evapotranspirații mai reduse, solul se găsește aproape permanent la capacitatea de câmp, iar fluxul de apă descendent amplifică procesul de debazificare; conținutul de humus este mijlociu doar în orizontul de suprafață; geneza solurilor brune acide din zone fragmentare și accidentate ale Banatului este corelată cu procesele de denudare slabă, dar continuă. În aceste condiții, solul a rămas într-un stadiu moderat al evoluției; sunt situate în zona montană din sudul comunei, in zonele formate pe roci cristaline și granite, sub făgete pure sau în amestec. soluri brune mezobazice condițiile climatice variază într-un interval larg, cu temperaturi de 9-11 °C în zona de câmpie și 6-9 °C în zona piemontală și premontana; materialele parentale pe care au evoluat aceste soluri apar grupate în funcție de formele majore de relief; vârsta și originea determină o diferențiere a acestor soluri. rendzinele apar pe lângă solurile brune; terra rossa sau argiluvisolurile; tenta lor roșcată este determinată de prezențele ridicate de oxizi și hidroxizi de fier, proveniți din alterarea calcarelor; au un volum edafic util redus ( 70–100 cm ); conținutul de humus este redus spre mare ( 3%-6% ) și se menține ridicat pe porțiunile ce permit bioacumularea; se găsesc pe formele de relief tinere, în lunci și câmpii joase, sau pe forme de relief înclinate cu soluri întinerite prin eroziune geologică; soluri aluvionale - în zona de luncă a localitații, zonă în care predomină agricultura ( cultivarea cerealelor în mod special ).

Fertilitatea solurilor Chiar daca procesele bioacumulative sunt mai reduse, iar rezervele de nutriție mai slabe, condițiile climatice reușesc să completeze parțial restricțiile edafice și chimice. Din punct de vedere al zonalitații pedogeografice, cele mai pretabile pentru folosința arabilă sunt solurile eu-mezobazice gleizate formate pe depozite loessoide și fluviatile. Cele mai fertile sunt solurile aluvionale din zona de luncă - aici se face agricultura.

Vegetația Vegetația cheilor este foarte variată comparativ cu suprafața ocupată. Aceasta variație se explică prin diversitatea biotopurilor.