Catastrofa feroviară de la Otłoczyn a avut loc pe 19 august 1980, când două trenuri s-au ciocnit rezultând în moartea a 65 de oameni și 64 de răniți (din care doi au murit ulterior). A fost cea mai mare catastrofă feroviară din istoria Poloniei.The biggest catastrophes of Poland , Radio RMF FM, 29 ianuarie 2006, accesat la 6 august 2014The most tragic train wreck in Poland , www.money.pl, accesat la 6 august 2014

Trenurile Marfarul În dimineața zilei de 19 august 1980, mecanicul Mieczyslaw Roschek de 43 de ani din Chojnice a fost însărcinat să conducă marfarul 11599 din gara Otłoczyn pâna în gara Wrocki. Roschek lucrase timp de 25 de ore, ceea ce era o violare a regurilor feroviare.Bogusław Kunach și Marcin Kowalski,Catastrophies of the Communist Poland. Crash of trains on 19 august 1980, Gazeta Wyborcza, Retrieved 17 aprilie 2009 (Polish language) Conform șeful de gară, el probabil a mințit că nu a muncit mai mult de 8 ore, astfel încât să fie plătit pentru orele suplimentare.Jaroslaw Reszka, Pod prad po smierc , Express Bydgoski, 30 august 2002, accesat la 17 aprilie 2009

În noaptea dintre 18 și 19 august, Roschek împreună cu inginerul Andrzej Bogusz (de 23 de ani) au sosit la gara Otłoczyn, conducând locomotiva ST44-607 care aparținea depoului Chojnice. Au conectat-o la câteva vagoane de marfă goale. Trenul a staționat timp de două ore pe o linie marginală situată în pădurea de pini dintre Torun și Wloclawek. Ca alte trenuri de același fel trebuia să aștepte ca semnalul să fie verde, care se dădea doar când linia era liberă.

Trenul de călători

Tot în aceea noapte, trenul local cu numărul 5130 pe relația Toruń-Łódź trebuia să plece la ora 3:37. Trenul, condus de Gerard Przyjemski, era format din locomotiva SP45-160 și 5 vagoane a așteptat un tren de la Kołobrzeg, plin cu copii, întorcându-se de pe litoralul baltic. Cele 2 vagoane au fost rapid conectate de trenul de Łódź ca ultimele vagoane. Trenul a plecat din gara Toruń la 4:19, cu aproape o oră întârziere. Locomotiva a atins repede viteza de 88 km/h.

Accidentul

În ciuda faptului că semnalul era roșu, marfarul a plecat din gară la cca. 4:20, către Toruń, pe linia greșită. Nu se cunoaște motivul, căci nu se acordase permisiunea pentru acest lucru. Tot pe aceași linie rula în viteză trenul de Łódź. Angajații de la centrul feroviar din Toruń nu se așteptau ca trenul 11599 să pornească. Mai târziu personalul de la gările Otłoczyn și Brzoza Toruńska și-a dat seama că trenul 11599 erau în curs de ciocnire, dar era prea târziu. Nici un tren avea stații radio. right|thumb|Schema accidentului Cele două trenuri s-au observat la kilometrul 99.312, când erau la 150 de metri unul de altul, din cauza vizibilității reduse cauzate de ceață. Roschek a reacționat întâi, aplicând frânele de urgență, dar a rămas blocat în cabină. Przyjemski a aplicat și el frânele și a fugit în sala motoarelor, supraviețuind. Marfarul avea 33 kilometri pe oră, iar trenul de călători 85 kilometri pe oră, când s-au lovit la 4:30. Mai târziu s-a stabilit că nu mai era nici o posibilitate să se oprească ciocnirea.

Lista morților

Alicja Bekier, 18 – Łódź Lucyna Bętkowska, 25 – Ustronie Morskie Anna Białas, 17 – Sobota Marek Białas, 20 – Sobota Cecylia Chełkowska, 72 – Toruń Ryszard Durys, 28 – Międzyborze Marek Frąckiewicz, 28 – Włocławek Barbara Gasis, 33 – Włocławek Agnieszka Gasis, 7 – Włocławek Adam Gniterak, 33 – Biskupiec Pomorski Marzenna Golis, 17 – Antoniew Anna Gluba – Łódź Irena Gluba – Łódź Tomasz Gluba – Łódź Marianna Głowacka, 68 – Szczecinek Józef Głowiński – Toruń Barbara Grad, 22 – Jędrzejów Danuta Grochocka, 17 – Wałcz Wiesław Hajdukiewicz, 19 – Jędrzejewo Ludmiła Janiak, 40 – Kępice Andrzej Klisiewicz, 22 – Chrostowa Tadeusz Kociak, 15 – Aleksandrów Łódzki Anastazja Kowalska, 63 – Sitno Jadwiga Kowalska, 55 – Grabie Wojciech Kula, 33 – Piła Czesław Maciejewski, 54 – Bełchatów Iwona Mańkowska, 16 – Łódź Janina Markiel, 56 – Włocławek Marian Markiel, 55 – Włocławek Józef Matusiak, 45 – Topólka Barbara Matusiak, 42 – Topólka Jadwiga Matuszewska, 41 – Łódź Wanda Murawska, 39 – Toruń Sławomira Mysłowska, 21 – Rakowo-Łobez Bożena Niewinna, 17 – Rzeczyca Elżbieta Postek, 80 – Wrocław Henryk Pisalski, 67 – Łódź Anna Przybylak, 25 – Częstochowa Paweł Pułko, 23 – Łódź Elżbieta Raniszewska, 18 – Grabie Halina Reszka, 39 – Łódź Jadwiga Rożniatowska, 21 – Zachełmże Bogumiła Sikorska, 42 – Toruń Jerzy Sikorski, 43 – Toruń Leszek Sikorski, 17 – Toruń Ireneusz Sikorski, 13 – Toruń Janusz Starościak, 23 – Wałcz Stanisława Stola, 36 – Łódź Wacława Święciak, lat 48 – Bełchatów Danuta Święciak, 12 – Bełchatów Violetta Świętlicka, 15 – Włocławek Wiesław Świętlicki, 18 – Czarnowęsy Maria Tybura, 17 – Rzeczyca Janusz Wagner, 24 – Bydgoszcz Janina Worach, 43 – Łódź Józef Worach, 44 – Łódź Bogdan Worach, 12 – Łódź Marianna Woźniak, 60 – Karlino Cecylia Wrzesińska, 50 – Łódź Czesław Zadroga, 19 – Wykrot Józef Zieliński, 54 – Łódź Grzegorz Zieliński, 29 – Bydgoszcz Wiesław Żbikowski, 24 – Osiek Andrzej Bogusz, 23 – Chojnice (ajutor mecanic marfar) Józef Głowiński, 28 – Toruń (ajutor mecanic tren de călători) Mieczysław Roschek, 43 – Chojnice (mecanic marfar) Henryk Różański, 54 – Sierpc

Investigația

Atât compania de cale ferată, cât și guvernul polonez au deschis comisii speciale de anchetă. Investigarea s-a concentrat inițial pe așa-zisul al treilea factor. Exista ipoteza că o persoană necunoscută a cauzat accidentul, terorizând echipajul marfarului sărind apoi înaintea coliziunii din tren în pădure, unde ar fi fugit. Dar nici măcar o dovadă despre acest „terorist” nu a fost găsită la locul accidentului. Printre oficialii prezenți la fața locului a fost liderul Poloniei, Edward Gierek.

Cum anul 1980 era marcat de agitații sociale (a se vedea Solidaritatea) zvonurile au început să apară. Oamenii spuneau că marfarul transporta tancuri ce urmau să fie folosite împotriva greviștilor de la Gdańsk. Alții zvoneau că activiștii Solidarității arfi fost în tren, pentru a ajunge la o întâlnire din Łódź.

Investigația a fost închisă rapid, pe 20 octombrie 1980. A fost stabilit că cei implicați nu fuseseră în stare de ebrietate și nu luaseră droguri. Echipamentul feroviar funcționa bine. Procurorul l-a declarat vinovat pe Roschek, dar pentru că acesta decedase, investigația nu se mai impunea. Ultima persoană salvată a fost Gerard Przyjemski. La început pompierii nu voiau să intre în locomotivă, dar un polițist i-a auzit țipetele din întâmplare.

În toamna lui 1981, la un an de la eveniment, jurnalistul Zbigniew Juchniewicz a scris cartea Trenul 5130, care înfățișa accidentul. Au fost vândute 100.000 de exemplare, dar aproape toate au fost confiscate de cenzura communistă.

Referințe

Categorie:Accidente feroviare în 1980 Categorie:Accidente feroviare în Polonia