Acest articol prezintă succint determinanții abstracți (articolul hotărât, articolul nehotărât, articolul partitiv, numeralul ca determinant și adjectivele pronominale), precum și părțile de vorbire nominale ale limbii franceze: substantivul, adjectivul calificativ, numeralul nedeterminant și pronumele (personal, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ și nehotărât).

Ca în limbile romanice în general, majoritatea cuvintelor din aceste clase se caracterizează prin gen gramatical (masculin și feminin), precum și prin număr (singular și plural), deși aceste categorii gramaticale nu sunt totdeauna reprezentate de forma sonoră a cuvintelor. Pluralul este auzibil numai în mod excepțional, dar este totdeauna marcat în scris. Genul majorității substantivelor și al unor adjective nu este indicat de forma cuvintelor, dar în general se poate deduce din forma celor cu care se acordă, deși de multe ori numai în scris. Unele pronume sunt invariabile și genul lor este indicat numai de acordul cu alte cuvinte (de exemplu pronumele personale de persoana a II-a), altele sunt neutre, anume cele care se referă la o propoziție sau la un verb la infinitiv (de exemplu pronumele demonstrativ cela „aceasta”).

Franceza modernă, ca și celelalte limbi romanice, în afară de română, are o declinare redusă la numai câteva vestigii în domeniul pronumelui personal.

Nu toți determinanții abstracți și toate părțile de vorbire nominale din franceză au corespondenți exacți în română. Astfel sunt articolul partitiv și pronumele adverbiale.

Spre deosebire de cele din română, adjectivele pronominale posesive și demonstrative franceze au forme cu totul deosebite de pronumele corespunzătoare.

Determinanți abstracți

Substantivele sunt în general precedate de un determinant abstract. În franceză sunt cinci categorii de cuvinte folosite aproape exclusiv ca determinanți abstracți: articolele hotărât, nehotărât și partitiv, precum și adjectivele pronominale posesiv și demonstrativ. În afara acestora mai sunt și cuvinte care funcționează uneori ca determinanți abstracți, alteori ca pronume sau ca substantive. Astfel sunt numeralele, adjectivul/pronume interogativ și adjectivele/pronume nehotărâte. În această secțiune se tratează cuvintele folosite numai ca determinanți abstracți, iar celelalte sunt tratate în secțiunile dedicate ultimelor trei categorii.

În franceză, numai unul dintre determinanții hotărât, nehotărât, partitiv, posesiv sau demonstrativ poate fi folosit în același timp cu un substantiv.

Articolele

În gramaticile limbii franceze sunt luate în seamă trei articole: hotărât, nehotărât și partitiv. Cele două din urmă se înlocuiesc în unele cazuri cu prepoziția deSecțiune după Delatour 2004, pp. 36–45..

Articolul hotărât

În franceză, articolele hotărâte sunt proclitice. Există trei forme: le, la și les, primele două putând fi elidate, deci luând forma l’. Exemple: le garçon „băiatul”, la fille „fata”, l’homme „bărbatul”, l’épouse „soția”, les garçons „băieții”, les filles „fetele”, les hommes „bărbații”, les épouses „soțiile”.

Dacă înaintea substantivului cu articol hotărât se folosesc prepozițiile à sau de, acestea se contrag cu articolele le și les:

à + le → au de + le → duà + les → aux de + les → des

Exemple: Je veux aller au match „Vreau să merg la meci”, Pierre va aux États-Unis „Pierre merge în Statele Unite”, Je viens du théâtre „Vin de la teatru”, Marie est rentrée des Pays-Bas „Marie s-a întors din Olanda”.

Articolul nehotărât

Ca în română, în franceză sunt trei articole nehotărâte: un garçon „(un) băiat”, une fille „(o) fată”, des garçons „(niște) băieți”, des filles „(niște)” fete, des enfants „(niște) copii”. Diferența este că în franceză, față de română, articolul nehotărât este totdeauna obligatoriu înaintea substantivelor comune numărabile, inclusiv atunci când în română nu se folosește: Il y a des enfants dans la cour „Sunt (niște) copii în curte”, Ton enfant est un garçon ou une fille ? „Copilul tău este băiat sau fată?”.

Articolul nehotărât plural (des) se omite dacă substantivul determinat în mod nehotărât are o funcție sintactică în care este folosit cu prepoziția de: complement indirect: Le ciel est plein d’étoiles „Cerul e plin de stele”. Însă dacă substantivul este determinat în mod hotărât, atunci este precedat de contragerea de + les, care nu este de confundat cu articolul nehotărât des: Le ciel est plein des étoiles de la nuit „Cerul este plin de stelele nopții”. atribut substantival exprimând posesori: C’est la maison de gens riches „Este casa unor oameni bogați”. Aceeași contragere se folosește și în acest caz dacă substantivul este determinat în mod hotărât: C’est la maison des gens les plus riches du village „Este casa celor mai bogați oameni din sat”.

Articolul partitiv

Acest articol este folosit cu substantive nenumărabile, concrete sau abstracte, la singular, atunci când în română asemenea substantive sunt nearticulate. În cazul celor concrete, în română corespunde uneori cu niște, folosit facultativ. Exemple: Elle a du courage „Are curaj”, Tu as acheté de la farine ? „Ai cumpărat făină?”, Je mets de l’huile dans la salade „Pun ulei în salată”, Je vais rôtir de la viande „O să frig (niște) carne”. Cele trei forme ale articolului, du pentru masculinele care încep cu consoană, de la pentru femininele cu consoană și de l’ pentru masculinele și femininele care încep cu vocală sunt la origine prepoziția de + articolul hotărât singular, combinație care s-a specializat pentru funcția de articol partitiv și nu este de confundat cu prepoziția de + articol hotărât înaintea substantivelor singulare cu funcție de atribut sau de complement.

Prepoziția de în locul articolului nehotărât sau partitiv

Această înlocuire are loc în câteva cazuri:

1. În general, în propoziție negativă: J’ai une voiture „Am mașină” → Je n’ai pas de voiture „N-am mașină”; Je bois du lait „Beau lapte” → Je ne bois pas de lait „Nu beau lapte”.

Constituie excepție de la aceasta cazul când negația se referă la numele predicativ (Je ne suis pas un idiot „Nu sunt idiot”) sau când substantivul este pus în contrast cu alt substantiv: Je ne vois pas un chien mais un chat „Nu un câine văd, ci o pisică”; Je ne bois pas du lait mais du thé „Nu beau lapte, ci ceai”.

2. După exprimarea unei cantități cu un adverb sau un substantiv: beaucoup „mult, -ă, -ți, -te”, trop „prea mult, -ă, -ți, -te”, autant „tot atât, -ta, -ția, -tea”, peu „puțin, -ă, -i, -e”, un peu „un pic”, plus „mai mult, -ă, -ți, -te”, assez „destul, -lă, -i, -le”, moins „mai puțin, -ă, -i, -e”, un kilo „un kilogram”, une heure „o oră”, un morceau „o bucată”, une bouteille „o sticlă”, une tranche „o felie”, un paquet „un pachet”, une goutte „o picătură” etc. Exemple: Je voudrais du jambon „Aș dori niște șuncă” → Je voudrais une tranche de jambon „Aș dori o felie de șuncă”. Hélène a des amis „Hélène are prieteni” → Hélène a beaucoup d’amis „Hélène are mulți prieteni”.

3. Înaintea unui atribut adjectival la plural, se înlocuiește articolul nehotărât des, în registrul de limbă elevat: Elle a acheté des roses „A cumpărat trandafiri” → Elle a acheté de jolies roses „A cumpărat trandafiri frumoși”.

Adjectivul posesiv

Spre deosebire de cel românesc, determinantul posesiv francez are forme diferite de cele ale pronumelui posesivDelatour 2004, pp. 55–56.: masculin singular: mon / ton / son / notre / votre / leur chien „câinele meu / tău / său / nostru / vostru / lor”; feminin singular: ma / ta / sa / notre / votre / leur maison „casa mea / ta / sa / noastră / voastră / lor”; masculin și feminin plural – forme identice:mes / tes / ses / nos / vos / leurs chiens „câinii mei / tăi / săi / noștri / voștri / lor”;mes / tes / ses / nos / vos / leurs maisons „casele mele / tale / sale / noastre / voastre / lor”.

Observații: Formele mon, ton, son se folosesc și la feminin înaintea substantivelor care încep cu vocală sau cu h mut (în scris): (mon adresse „adresa mea”, ton histoire „povestea ta”), precum și înaintea atributului adjectival care începe cu vocală, chiar dacă substantivul determinat de acesta începe cu consoană: ton unique victoire „unica ta victorie”. Spre deosebire de română, adjectivul posesiv se plasează înaintea substantivului și folosirea sa o elimină pe cea a articolului hotărât.

Adjectivul demonstrativ

Formele adjectivului demonstrativDelatour 2004, pp. 48–49.: masculin singular: înaintea substantivelor care încep cu consoană sau cu h aspirat (în scris): ce bateau „acest vapor / vaporul acesta”, ce héros „acest erou / eroul acesta”; înaintea substantivelor care încep cu vocală sau cu h mut (în scris): cet article „acest articol / articolul acesta”, cet hôtel „acest hotel / hotelul acesta”; feminin singular, indiferent de sunetul inițial / litera inițială: cette fleur „această floare / floarea aceasta”, cette école „această școală / școala aceasta”, cette histoire „această poveste / povestea aceasta”; masculin singular și plural, indiferent de sunetul inițial / litera inițială, dar cu legătură prin [z] înaintea unei vocale sau a unui h mut: ces bateaux „aceste vapoare / vapoarele acestea”, ces hôtels „aceste hoteluri / hotelurile acestea”, ces écoles „aceste școli / școlile acestea”.

La substantivul precedat de adjectiv demonstrativ se pot atașa particulele -ci sau -là (în scris prin cratimă). În principiu, prima indică apropierea, a doua – depărtarea: cette balle-ci „mingea aceasta (de aici), cette balle-là „mingea aceea” (mai pe larg despre folosirea acestor particule, vezi mai jos secțiunea Pronumele demonstrativ).

După cum se vede din exemple, nici acest determinant nu se poate folosi în franceză împreună cu articolul hotărât.

Substantivul

Substantivul francez prezintă dificultăți pentru un nenativ mai ales în ceea privește genul său, formarea femininului celor animate și a pluraluluiSecțiune după Delatour 2004, pp. 18–23, în afara informațiilor din surse indicate separat.:

Genul substantivelor

Substantivul se caracterizează și în franceză prin categoria genului gramatical, dar acesta poate fi numai masculin sau feminin. Genul substantivului se distinge mai rar ca în română numai din forma substantivului, dar se distinge în general din forma cuvintelor cu care se acordă. Există totuși terminații caracteristice pentru un gen sau celălalt, constituite de sufixe de derivare, dar sunt și excepții, în general când terminația nu este un sufix. Câteva dintre aceste sufixe sunt:

masculine: -ment: un jugement „o judecată” (o singură excepție: une jument „o iapă”); -age: un corsage „un corsaj” (excepții: une page „o pagină”, une plage „o plajă”, une image „o imagine”, une cage „o cușcă”, la nage „înotul”, la rage „turbarea”); -isme: le socialisme „socialismul” (fără excepții);

feminine: -tion: la libération „eliberarea” (două excepții: un bastion „un bastion”, un cation „un cation”); -sion: une conclusion „o concluzie” (fără excepții).

Există și o serie de substantive nume de persoană epicene (cu aceeași formă la ambele genuri), mai ales dintre cele care se termină cu e, de exemplu un/une adversaire „adversar(ă)”, un/une artiste „artist(ă)”, un/une enfant „copil(ă)”, un/une journaliste „ziarist(ă)”, un/une touriste „turist(ă)”. Cuvântul generic pentru acestea este la masculin: Je cherche un journaliste qui saurait quelque chose à ce sujet „Caut un ziarist care ar ști ceva despre aceasta”.

Și în afara celor epicene există substantive cu aceeași formă la ambele genuri, dar cu sensuri diferite. Exemple:

Masculin Femininun livre o carte une livre o livrăun moule o formă (de turnătorie) une moule o midiele platine platina la platine pick-upul (pentru discuri)un poêle o sobă une poêle o tigaiele poste postul la poste poștaun solde un sold une solde o soldăun somme un (pui de) somn une somme o sumăun tour o tură une tour un turnle vase vaza la vase nămolul