Epidemia de Ebola din Africa de Vest

320 px|thumb|right|Situația focarelor de Ebola din Africa de Vest (1 octombrie 2014) 320 px|thumb|right|Situația epidemiei de Ebola din Africa de Vest

Epidemia de febră hemoragică Ebola din Africa de Vest din 2014–2016 a fost o epidemie provocată de virusul Ebola (EBOV), ce aparține familiei Filoviridae, și este în desfășurare în statele din Africa de Vest. Este cea mai mare epidemie din istorie de la descoperirea virusului Ebola în 1976 atât ca număr de persoane infectate, cât și ca număr de decese înregistrate până acum. Actuala epidemie de Ebola are o rată a mortalității de 70,8 %. Epidemia a început în decembrie 2013, în satul Meliandou din Guineea, dar a fost confirmată abia în martie 2014 . Între timp, epidemia s-a răspândit cu repeziciune dincolo de granițele Guineei, afectând Liberia (sfârșitul lui martie 2014), Sierra Leone (primul caz în 25 mai 2014) și Nigeria (27 iulie 2014). În august 2014 se înregistrau 1.848 de cazuri suspecte de infectare cu virusul Ebola și 1.014 de decese (1.167 de cazuri și 660 de decese fiind deja confirmate de testele de laborator), conform OMS, fiind astfel declarată urgență sanitară publică de îngrijorare mondială. Numeroase organizații internaționale, precum Comunitatea Economică a Africii de Vest, Centrul pentru Prevenire și Control al Bolilor din Statele Unite ale Americii și Comisia Europeană, au strâns fonduri și au mobilizat personal medical în vederea încercării de a limita răspândirea virusului și în alte state, prin izolarea actualelor focare. Organizațiile caritabile, precum Medici fără frontiere și Crucea Roșie, sunt prezente și ele și ajută la oprirea acestei epidemii. La data de 25 octombrie 2014, conform celui mai recent comunicat al OMS, unind datele furnizate de ministerele sănătății din statele afectate de epidemie, se înregistrau 10.141 de cazuri suspecte și 4.922 de decese (5.488 de cazuri și 2.945 de decese fiind confirmate de laborator).

Evoluția epidemiei Începutul epidemiei în Guineea Epidemia de Ebola a început în decembrie 2013, când un băiat de 2 ani, Émile, din satul Meliandou, prefectura Guéckédou din Guineea, a murit în 6 decembrie 2013 în urma simptomelor specifice de Ebola. În 13 decembrie 2013, mama acestui copil, Sia, ce s-a contaminat de la fiul său, a decedat. În 29 decembrie 2013, și sora acestuia, Philomène, de 3 ani, a decedat în urma infectării cu Ebola. În data de 1 ianuarie 2014 moare și bunica acestui copil, Koumba. Mai multe persoane ce au asistat la funeraliile acestor persoane s-au infectat și ele. Acestea s-au întors în localitățile lor, unde au răspândit virusul. Cercetătorii cred că membrii familiei băiatului, ce este considerat pacientul zero, ar fi vânat lilieci din speciile Hypsignathus monstrosus și Epomops franqueti, lilieci considerați rezervoare naturale ale virusului Ebola. O altă teorie lansată de oamenii de știință presupune că virusul ar fi fost „importat” din zona estică a Africii Centrale prin animalele aduse din această zonă. În 25 martie 2014, Organizația Mondială a Sănătății a relatat faptul că atât Ministerul Sănătății din Guineea, cât și Organizația Medici fără Frontiere au notificat prezența unor focare de Ebola în patru dintre districtele sud-estice ale țării. În Guineea, 86 de cazuri suspecte incluzând 59 de decese (rată a mortalității de 68,5 %) erau înregistrate la 24 martie 2014. La data de 25 martie 2014, Ministerul Sănătății din Guineea a raportat faptul că 4 prefecturi din sud-estul țării (Gouécké, Macenta, Nzérékoré și Kissidougou) au fost afectate de epidemia de Ebola. La 31 martie 2014 se înregistrau 112 cazuri suspecte sau confirmate, incluzând 70 de decese. Tot la data de 31 martie 2014, CDC a trimis o echipă de 5 persoane pentru a asista personalul din cadrul Ministerului Guineean al Sănătății și echipele Organizației Mondiale a Sănătății la încercarea de a opri epidemia de Ebola. La 23 aprilie, numărul total de cazuri suspecte și confirmate în cadrul bolii provocate de virusul Ebola se ridica la 242, printre care 142 de decese, reflectând o mortalitate de 59 %. Inițial, cazuri suspecte au fost raportate în prefecturile Conakry (4 cazuri), Guéckédougou (4 cazuri), Macenta (1 caz) și Dabola (1 caz). În ziua următoare, Institutul Pasteur din Lyon, din Franța, a confirmat prezența virusului Ebola Zair. În raportul inițial se sugera prezența unei noi tulpini de virus Ebola , dar prin studierea mai aprofundată a cazurilor de infectare s-a constatat prezența virusului Ebola Zair. Un individ suspect a fost internat în spital la data de 28 martie 2014. La 31 martie 2014, Centrul pentru Prevenire și Control al Bolilor din Atlanta, Georgia, S.U.A., a trimis o echipă de cinci persoane pentru „a asista Ministerul Sănătății din Guineea și Organizația Mondială a Sănătății (WHO), angajate într-o operațiune internațională pentru combaterea epidemiei de Ebola”. În jurul datei de 23 mai, epidemia se răspândește și în capitala Guineei, Conakry, un oraș cu 2 milioane de locuitori. La acea dată, Ibrahima Touré, directorul organizației non-guvernamentale Plan Guinea, declara: „Nivelul de trai scăzut, lipsa apei curente și igiena deficitară din majoritatea districtelor orașului Conakry sunt un risc serios în escaladarea epidemiei către o criză de proporții. Populația nu se gândește la spălatul eficient al mâinilor, atât timp cât apa ajunge doar pentru băut” , lucru care oglindește reala problemă a acestei epidemii, precum și a altor epidemii de acest fel din Africa, lipsa unui sistem medical eficient și a unei infrastructuri elementare care să prevină și să înlăture astfel de situații, situații ce pot deveni o amenințare la adresa umanității.

Răpândirea epidemiei în regiune Liberia În Liberia, boala a fost depistată în districtele Lofa și Nimba la sfârșitul lunii martie 2014, și la mijlocul lunii aprilie 2014 Ministerul Sănătății și Relațiilor Sociale al Liberiei a semnalat cazuri suspecte și în districtele Margibi și Montserrado. La 27 iulie 2014, președintele Liberiei, Ellen Johnson Sirleaf, a anunțat că Liberia va închide granițele, cu excepția câtorva puncte, cum ar fi aeroportul din Monrovia, unde aveau să se instaleze centre de testare. Meciurile de fotbal au fost anulate, școlile și universitățile și-au suspendat cursurile, iar în cele mai afectate regiuni din țară s-a instituit institui carantină. Sierra Leone Primul caz de infectare din Sierra Leone a fost al unui vraci de trib. Acesta a tratat mai multe persoane posibil infectate cu Ebola și a decedat în 26 mai 2014. Conform tradiției tribale, corpul decedatului este spălat și pregătit de înmormântare. Tocmai acest ritual a dus la răspândirea bolii în comunitatea respectivă.

State cu transmitere locală a virusului Ebola Spania La 5 august 2014, organizația misionară Ordinul Sf. Ioan al lui Dumnezeu a confirmat faptul că părintele Miguel Pajares Martin, ce activa ca voluntar în Liberia, a fost infectat cu virusul Ebola. Acesta a fost evacuat în Spania la 6 august, unde a murit la 12 august. La 21 septembrie, fratele Manuel García Viejo, un alt cetățean spaniol, ce a fost director al spitalului San Juan de Dios din Lunsar, a fost evacuat în Spania din Sierra Leone după ce s-a infectat. Acesta a murit la 25 septembrie 2014. Statele Unite

State în care au fost evacuate persoane din zona focarului

Manifestarea bolii Simptomatologia caracteristică maladiei date include stare febrilă instalată brusc, slăbiciune generală, dureri musculare, cefalee (dureri de cap), uneori greață, vomă, diaree și erupții cutanate (pe piele) deseori în comun cu hemoragii interne și externe. Perioada de incubație a maladiei este de la 2 zile pînă la 21 zile.

Transmiterea maladiei are loc în urma contactului direct cu sângele persoanei infectate sau conținuturile biologice, inclusiv particule eliminate prin tuse și strănut.

Tratamentul este simptomatic (deseori neefectiv), iar vaccin contra „Ebolavirusului” în acest moment nu există. De specificat e că mortalitatea la infectarea cu acest virus este până la 90%Autoritățile moldovenești aplică măsuri sporite împotriva virusului Ebola Unimedia.

Evoluția epidemiei 500 px|thumb|right|Harta răspândirii Ebola pe Glob. (1 octombrie 2014)500 px|thumb|right|Ciclul de viață a virusului Ebola (CDC) Africa de Vest La data de 14 noiembrie 2014 se înregistra următoarea situație epidemiologică (a infectaților) în Africa de Vest, conform comunicatului CDC și OMS, bazată pe statisticile furnizate de ministerele de resort din țările afectate de epidemie:

Statul Cazuri totale Cazuri confirmate de laborator Decese Liberia 6.878 2.562 2.812 Guineea 1.919 1.647 1.166 Sierra Leone 5.586 4.683 1.187 Total 14.383 8.892 5.165

State în care se înregistrează cazuri localizate, asociate cu focarul inițial sau din cauza persoanelor ce călătoresc dinspre zonele afectate de epidemie: Statul Cazuri totale Cazuri confirmate de laborator Decese Mali 4 3 1 Nigeria 20 19 8 Senegal 1 1 0 Statele Unite 4 4 1 Maroc 1 0 0 Spania 2 2 1 Rwanda 1 1 0 Germania 1 1 0 Total 34 31 11 Notă: În Nigeria și Senegal nu s-au mai înregistrat cazuri noi de infectare din luna septembrie 2014, urmând a fi declarate focare libere curând. La 17 octombrie 2014 Senegalul declară epidemia încheiată, iar la 19 octombrie 2014, și Nigeria. În Mali , primul caz de Ebola este al unei fetițe de 2 ani ce a decedat vineri, 24 octombrie 2014, în orașul Kayes. În Maroc , primul caz, inițial considerat a fi de Ebola, este al unui liberian ce a decedat însă din cauza unor afecțiuni cardiace. În Spania , primul caz de Ebola a fost cel al unui preot adus din Sierra Leone ce a decedat în 25 septembrie 2014, la Madrid. În Rwanda , primul caz suspect de Ebola a fost cel al unui student german ce a fost plasat în izolare la spitalul King Faisal din capitala Kigali. În Germania , primul caz de Ebola a fost cel al unui angajat ONU ce a fost tratat în Leipzig. Cazul din România nu s-a confirmat a fi infectare cu Ebola. Cazul diplomatului britanic din Macedonia nu s-a confirmat a fi infectare cu Ebola.

Virusologie 150 px|thumb|right|Virusul Ebola 150 px|thumb|right|Virusul Marburg Febra hemoragică Ebola este cauzată de unul din cele patru tipuri de virusuri ale genului Ebola Virus din familia Filoviridae. Cel mai periculos membru al acestei familii este Ebola (anterior cunoscut ca Virusul Ebola Zair), care este și vinovat de epidemia din Africa de Vest. Tot din această familie face parte virusul Marburg. De la descoperirea sa în 1976, în urma unei epidemii ce a afectat Republica Democrată Congo, pe atunci numită Zair, și Sudanul, actualmente Sudanul de Sud, nu s-a reușit găsirea unui antidot. Virusul Ebola este endemic în Africa Centrală. Actuala epidemie de Ebola din Africa de Vest poate fi provocată de transmiterea virusului din zona Africii Centrale prin animale deja infectate provenite din această zonă, animale ce nu manifestau la sosire simptome ale bolii.

Transmitere Nu este cunoscut clar cum se declanșează o epidemie de Ebola, dar se presupune că infectarea inițială apare atunci când omul intră în contact cu fluidele corporale ale unui animal infectat decedat. Probele strânse de oamenii de știință de-a lungul timpului dovedesc că rezervorul gazdă al virusului Ebola sunt liliecii. Tratament La ora actuală nu există vaccin sau tratament antiviral specific omologat împotriva acestei boli.

Cronologia epidemiei din 2014 + Epidemia de febră hemoragică Ebola din Africa din 2014, cazuri de îmbolnăviri și decese după țară și dată – din 1 august până în prezent – după OMSData Total Guinea Liberia Sierra Leone Nigeria Senegal SUA Spania Refs Cazuri Decese Creștereazilnică % Cazuri Decese Cazuri Decese Cazuri Decese Cazuri Decese Cazuri Decese Cazuri Decese Cazuri Decese 19 Oct 2014 9,936 4,877 +1.2% 1,540 904 4,665 2,705 3,706 1,259 20 8 1 0 3 1 1 0 17 Oct 2014 9,693 4,811 +1.7% 1,501 886 4,607 2,689 3,560 1,227 20 8 1 0 3 1 1 0 name="Ebola_Outbreak_total_gn_17_Oct"