Ludovic al II-lea (), aparținând Casei de Valois-Anjou, a fost rege al Neapolelui între 1389 și 1399, și duce de Anjou din 1384 până la sfârșitul vieții.

Biografie Ducele Ludovic al II-lea a fost fiul ducelui Ludovic I de Anjou și al soției sale, Maria de Châtillon-Blois.

La moartea tatălui său în 1384, Ludovic a moștenit nu numai posesiunile familiei din Franța, ci și tronul Regatului de Neapole, pe care familia îl dobândise prin adopția reginei Ioana I de Neapole. De aceea încă din 1383 tatăl i-a acordat lui Ludovic titlul de Duce de Calabria, titlul oficial al prinților ereditari ai Neapolelui și Siciliei.

După moartea tatălui său, Ludovic s-a aflat sub tutela mamei până în 1389 când a primit titlul de cavaler de la vărul său, regele Carol al VI-lea al Franței. În același an, pe 1 noiembrie, Ludovic a fost încoronat Rege al Siciliei (titlul oficial al regilor Neapolelui) și al Ierusalimului de către antipapa Clement al VII-lea, la Avignon. Totuși, Ludovic a trebuit să lupte pentru a-și impune pretențiile la tronul Neapolelui împotriva rivalului său, Ladislau, care domnea de fapt în sudul Italiei. El a reușit pentru scurt timp să cucerească acest tron, dar l-a pierdut din nou în favoarea lui Ladislau în 1399.

În 1400 Ludovic s-a căsătorit cu Iolanda de Aragon, sub îngrijirea căreia viitorul delfin și rege al Franței, Carol al VII-lea, a fost educat la Angers. În lupta pentru obținerea regenței, care a urmat instalării incapacității de a guverna a regelui Carol al VI-lea, Ludovic s-a aflat de partea vărului său, ducele Ludovic de Orléans, iar după asasinarea acestuia în 1407, a sprijinit pe armagnaci împotriva pretențiilor unui alt văr, ducele Ioan de Burgundia.

În 1409 Ludovic a fondat Universitatea Aix-Marsillia. După moartea regelui Martin I al Aragonului în 1410, Ludovic a fost unul dintre posibilii succesori la tronul Aragonului, dar Fernando de Trastámara s-a impus prin Compromisul de la Caspe.

În 1412 Ludovic a lansat un nou atac împotriva lui Ladislau de Napoli, pornind spre Italia o oaste de peste 12 000 de oameni. În 1409 Ladislau vânduse Dalmația (pentru 100 000 de ducați) Veneției. Susținut de antipapa Ioan al XXIII-lea, Ludovic a trecut peste râul Garigliano, l-a învins pe Ladislau, dar nu a reușit să profite de victoria sa și s-a întors în Franța, părăsit de aliații săi. Acolo, a orchestrat expulzarea delfinului Ioan (aliat cu partida burgundă) din Consiliul de Coroană. Delfinul a murit în aprilie 1417, iar favoritul angevin, Carol al VII-lea, i-a succedat. Ludovic însuși a murit la scurt timp după aceea și a fost înmormântat în Catedrala din Angers.

Căsătorie și descendenți În 1400 la Arles, s-a căsătorit cu Iolanda de Aragon (1384–1443). Cuplul a avut cinci copii:

Ludovic al III-lea (d. 1434), duce de Anjou, conte de Provence, de Guise și de Blois; René I, numit Bunul rege René (d. 1480), duce de Anjou și Lorena, rege al Neapolelui; Carol al IV-lea (d. 1472), conte de Maine; Maria (d. 1463), căsătorită în 1422 cu regele Carol al VII-lea al Franței; Iolanda (d. 1440), căsătorită cu Filip I de Bretania și din 1431 cu ducele Francisc I de Bretania.

Note

Bibliografie

Giuseppe Galasso: Il regno di Napoli : il Mezzogiorno angioino e aragonese (1266-1494), Editura Unione Tipografico Torinese, Torino, 1992, . Margaret Kekewich: The Good King: René of Anjou and Fifteenth Century Europe. Palgrave Macmillan. . Zita Eva Rohr: Yolanda of Aragon (1381–1442), Family and Power: The Reverse of the Tapestry, Editura Palgrave Macmillan, 2016, . Alan Ryder: The Angevin bid for Naples, 1380–1480 în: David Abulafia (ed.). The French Descent into Renaissance Italy, 1494–95: Antecedents and Effects. Routledge, pp. 55–69, .

Categorie:Nașteri în 1377 Categorie:Decese în 1417 Categorie:Decese pe 29 aprilie Categorie:Oameni din Toulouse Ludovic 2 Categorie:Casa de Valois-Anjou Categorie:Duci de Anjou Categorie:Duci de Calabria Categorie:Conți de Provence Categorie:Italieni din secolul al XIV-lea Categorie:Italieni din secolul al XV-lea