thumb|200px|Elias Magnus Fries, 1877 Elias Magnus Fries (n. 15 august 1794, Femsjö, Jönköpings län - d. 8 februarie 1878, Uppsala) a fost un botanist suedez și specialist în micologie. El este privit, împreună cu savantul bur Christian Hendrik Persoon, fondator al taxonomiei moderne, adică a micologiei sistematice, în cadrul Regnului Fungi. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Fr..
Biografie Elias Magnus Fries s-a născut în regiunea Småland din sudul Suediei, o zonă deosebit de bogată de ciuperci. Această ocazie, la care trebuie să fie adăugată și educația botanică care a primit-o de la tatăl său Thore Fries (1762–1839), pastor la biserica din Femsjö, care l-a încurajat mereu în ceea ce avea să devină: un interesat pe tot parcursul vieții în ciuperci și studiul acestora, o materie care astăzi se cunoaște sub denumirea „Știința micologică”.
Băiatul a urmărit mai întâi, din 1803, școala din Växjö apoi, din 1808, liceul tot acolo. Deja în 1810 a scris o primă mică lucrare despre flora din împrejurarea de Femsjö. La vârsta de 17 ani, el a cunoscut deja mai mult de 300 de specii. Se presupune că el a fi învățat limba latină înainte de cea suedeză. Astfel n-ar fi avut probleme să citească lucrări științifice de botanică de atunci, aproape toate scrise în latină.
În anul 1811 Fries a început studiul la Universitatea din Lund. În anul 1814 a obținut titlul de doctor în filosofie și botanică, fiind imediat preluat ca docent. Disertația s-a a scris-o despre Flora Suediae, o tematică care a dezvoltat-o mai departe în opera sa de mai multe volume Novitiæ floræ svecicæ, (până 1824). În anul terminării acestei lucrări a fost avansat la gradul de profesor asociat de botanică.Scurtă biografie
Între timp (1821) a fost admis ca membru al Kungliga Vetenskapsakademien (Academia Regală de Științe a Suediei), ceva mai târziu (1847) și unul al Svenska Akademien (Academia Regală Suedeză). Din 1828 Fries a fost numit Botanices Demonstrator, ceea ce a însemnat, că i-au fost încredințate sarcini de cercetare și excursii botanice și, de asemenea, a figurat în funcția de șef a "Grădini Botanice" din Lund.Fries, biografie 1 În același an s-a căsătorit Christina Wieslander.
În timp ce a fost la Lund, Fries a produs inovatoarea sa Systema micologica în trei volume (1821-1832), un sistem de micologie în care a clasificat ciuperci prin caracteristicile lor fizice și formele corpurilor de fructe (în special culoarea sporilor și structura suprafețelor purtătoare de spori (branhii, pori, dinți, falduri, suprafață netedă, etc, numite Hymenophore). Această lucrare seminală este fundamentul celei mai mari părți a taxonomiei micologice moderne pentru toate speciile cu excepția de trei grupuri de ciuperci pentru care Christiaan Hendrik Persoon este autoritatea fondatoare necontestată.First Nature
Fries a dezvoltat de asemenea un sistem de clasificare a lichenilor bazând pe caracterele ale corpului lor de fructe (organele care produc spori de reproducere). A prezentat acest sistem în lucrarea sa Lichenographia europaea reformata din 1831, care a fost acceptată pe larg, până ce folosirea microscopului a revoluționat cunoștințele în acest domeniu. Fries a fost prima persoană care a deosebit între lichenii cu elemente exterioare pe corpul fructifer și cele fără. Pentru această realizare îi s-a conferit Marea medalie de aur a lui Linnaeus.Th. Westrin: „Nordisk familjebok”, vol. 8 (Feiss – Fruktmögel), Editura Nordisk familjebok aktiebolag (companie cu răspundere limitată), Stockholm 1908, p. 1393-1397
În anul 1834, Fries Magnus a părăsit Universitatea din Lund, devenind profesor universitar de economie practică la Universitatea Uppsala, deci scaunul de profesură în botanică a fost ocupat de profesorul Wahlberg. Cel puțin a avut ocazia de a prelua în același timp conducerea grădinii botanice precum a muzeului local din oraș. El a fost, de asemenea, membru al parlamentului, reprezentând Universitatea Uppsala pe ziua națională 1844-1845 și 1847-1848 precum și membru al Comitetului Constituțional. Poziția sa de la Uppsala a fost lărgită prin funcția de profesor de botanică în 1851. Cu câțiva ani înainte, marele Carl von Linné a întreținut acest scaun de profesură la fel ca fiul său Thore Magnus (1832-1913) care a fost și rector al universității. Savantul a emeritat în anul 1859.Fries, biografie 2
Importanța savantului pentru micologie Elias Magnus Fries a fost, împreună cu compatriotul său Christian Hendrik Persoon, fondatorul taxonomiei moderne (micologiei sistematice) în cadrul regnului Fungi, astfel mulți micologi au denumit un număr mai mare de taxoni (genuri, specii și varietăți) în onoarea lui: "friesii" sau "friesiana".
În marea sa monografie (1836-1838) precum în special în ultima sa lucrare majoră Hymenomycetes Europaei (1874) marele om de știință a clasificat 2.770 de specii de ciuperci. Fries însăși a denumit și clasificat 116 de genuri și peste 400 de specii, unele foarte cunoscute, între altele pe Buretele galben, Buretele viperei, Creasta cocoșului, Hribul, Lăptuca dulce, Vinețica porumbeilor, Șampinionul (Ciuperca de câmp), Zbârciogul sau Zbârciogul gras.Genuri și specii
Aceste lucrări i-a inspirat pe micologii Lucien Quélet și Petter Adolf Karsten (1834-1917) de a practica o micologie modernă. Ei, folosind deja microscopul care pe timpul lui Fries a fost necunoscut, au reclasificat și redenumit mai multe genuri și specii cazat posibilității de adăugare a elementelor microscopice, dar păstrând majoritatea) .
Pentru activitatea sa extraordinară, el a fost distins adesea oară. Pe lângă onorurile menționate mai sus, el a fost decorat cu Marea Cruce de Comandor a Ordinului regal suedez Steaua Polară și numit doctor honoris causae prin universitatea din Lund (1868). El a și fost membru al Societății Regale de Științe Uppsala (1831), American Academy of Arts and Sciences (1849), Academiei de Științe din Berlin (1854), al Royal Society (1874) precum membru corespondent al Universității de Stat din Sankt Petersburg (1850).
În pentru acel timp impunătoarea vârsta de 83 de ani, marele Fries a murit în casa sa din Uppsala din cauza unei pneoumonii.
Ciuperci descrise de Fries (selecție) În rubrica adăugată sunt enumerați numai acei taxoni care au valabilitate până astăzi (ce înseamnă, că n-au fost puse în rândul sinonimelor):
Familii și genuri Polyporaceae, familie (Fr.) Corda Gomphidius (Fr.) Fr. Hygrophorus Fr. Psathyrella (Fr.) Quél. (1872) Acremonium (Link) Fr. Acrospermum (Tode) Fr. Antennaria (Link) Fr. Ascobolus (Pers.) Fr. Aspergillus (Micheli) Fr. Bolbitius Fr. Boletus (Dillenius) Fr. Botrytis (Micheli) Fr. Bulgaria Fr. Calocera (Fr.) Fr. (1825) Calvatia Fr. Camillea Fr. Cantharellus (Adanson) Fr. Cephalotrichum (Link) Fr. Cladosporium (Link) Fr. Clavaria (Vaill.) Fr. Cudonia Fr. Cyclomyces Fr. Dacrymyces (T.Nees) Fr. Daedalea (Pers.) Fr. Dermocybe Fr. Diachea Fr. Discina (Fr.) Fr. Eccilia Fr. Elaphomyces (T.Nees) Fr. Erysiphe (Hedwig) Fr. Exidia Fr. Favolus (P.Beauv.) Fr. Fistulina (Bull.) Fr. Fomes (Fries) Fr. Geoglossum (Pers.) Fr. Gomphidius Fr. Gyromitra Fr. Hexagona (Pollich) Fr. Hypocrea Fr. Hypoxylon (Bull.) Fr. Hysterium (Tode) Fr. Inocybe (Fr.) Fr. Irpex Fr. Isaria (Pers.) Fr. Kretzschmaria Fr. Lentinus Fr. Lenzites Fr. Leotia (Pers.) Fr. Marasmius Fr. Microporus Fr. Mitrula (Pers.) Fr. Morchella (Dillenius) Fr. Mucor (Micheli) Fr. Mutinus Fr. Myrothecium (Tode) Fr. Myxacium Fr. Nectria Fr. Nyctalis Fr. Onygena (Pers.) Fr. Orbilia Fr. Panus Fr. Paxillus Fr. Penicillium (Link) Fr. Peziza (Dillenius) Fr. Phlebia Fr. Phlegmacium Fr. Pilobilus (Tode) Fr. Pluteus Fr. Polyporus (Micheli) Fr. Polysticta Fr. Poronia (Willdenow) Fr. Ramaria (Fr.) Bonord. Rhytisma Fr. Schizophyllum Fr. Sepedonium (Link) Fr. Sparassis Fr. Sphaeria (Hall.) Fr. Stictis (Pers.) Fr. Syzygites (Ehrenb.) Fr. Taphrina Fr. Telamonia Fr. Thelebolus (Tode) Fr. Thelephora (F. Ehrhart) Fr. Trametes Fr. Tremella (Dillenius) Fr. Trogia Fr. Tuber (Micheli) Fr. Urnula Fr. Verpa (O.P.Swartz) Fr. Volutella (Tode) Fr.
Specii Agaricus campestris L.: Fr. Agaricus comtulus Fr. Agaricus mastoideus Fr. Amanita fulva Schaeff.: Fr. Amanita gemmata Fr.: Bertill. Agaricus magnificus Pers.: Fr. Amanita phalloides Link: Fr. Amanita regalis Fr.: Michael Amanita verna Bull.: Fr. Asterophora lycoperdoides (Bull.: Mérat) Ditmar: Fr. Bolbitius titubans (Bull.: Fr.) Fr. Bolbitius vitellinus (Pers.: Fr.) Fr. Boletus badius Fr. Boletus chrysenteron (Bull.) Fr. Boletus edulis Bull.: Fr. Boletus impolitus Fr. Boletus parasiticus Bull.: Fr. Bulgaria inquinans Fr. Calocera cornea (Batsch) Fr. Calocera furcata (Fr.) Fr. Calocera viscosa (Pers.) Fr. Calvatia craniformis (Schwein.) Fr. Cantharellus cibarius Fr. Cantharellus cinereus (Pers.) Fr. Clavaria amethystina Fr. Cantharellus tubaeformis Fr. Clathrus ruber T.Nees: Fr. Conocybe filaris (Fr., 1884) Kühner (1935) Coprinellus niveus (Pers.) Fr. Coprinellus micaceus (Bull.: Fr.) Vilgalys Coprinus atramentarius (Bull.: Fr.) Redhead Coprinopsis lagopus (Fr.) Redhead Coprinus plicatilis (Curtis: Fr.) Fr. Coprinus radians (Desm.: Fr.) Vilgalys Cortinarius alboviolaceus (Pers.) Fr. Cortinarius allutus Fr. Cortinarius anomalus Fr.: Fr. Cortinarius anthracinus Fr. Cortinarius argentatus (Pers.: Fr.) Cortinarius armeniacus (Schaeff.) Fr. Cortinarius armillatus (Fr.: Fr.) Fr. Cortinarius balaustinus Fr. Cortinarius balteatus Fr.: Fr. Cortinarius bivelus Fr.: Fr. Cortinarius bolaris (Pers.) Fr. Cortinarius bovinus Fr. Cortinarius brunneus (Pers.) Fr. Cortinarius caerulescens (Schaeff.) Fr. Cortinarius callisteus Fr.: Fr. Cortinarius camphoratus Fr.: Fr. Cortinarius caninus Fr.: Fr. Cortinarius caperatus (Pers.) Fr. Cortinarius cinnabarinus Fr. Cortinarius claricolor (Fr.) Fr. Cortinarius cotoneus Fr. Cortinarius crassus Fr. Cortinarius cumatilis Fr. Cortinarius cyanites Fr.| valign="top" | Cortinarius delibutus Fr. Cortinarius dibaphus Fr. Cortinarius elatior (Pers.) Fr. Cortinarius elegantior (Fr.) Fr. Cortinarius evernius (Fr.) Fr. Cortinarius fasciatus (Scop.) Fr. Cortinarius fulvescens Fr. Cortinarius flexipes (Pers.) Fr. Cortinarius gentilis (Fr.) Fr. Cortinarius hemitrichus (Pers.) Fr. Cortinarius hinnuleus (Sowerby) Fr. Cortinarius infractus (Pers.) Fr. Cortinarius laniger Fr. Cortinarius largus Fr. Cortinarius limonius (Fr.) Fr. Cortinarius malachius (Fr.) Fr. Cortinarius malicorius Fr. Cortinarius mucifluus Fr. Cortinarius multiformis (Fr.) Fr. Cortinarius mucifluus (Fr.) Melot Cortinarius obtusus (Fr.) Fr. Cortinarius percomis Fr. Cortinarius purpurascens (Fr.) Fr. Cortinarius rigens (Pers.) Fr. Cortinarius rufo-olivaceus (Pers.) Fr. Cortinarius saginus Fr.: Fr. Cortinarius salor Fr. Cortinarius scaurus (Fr.) Fr. Cortinarius semisanguineus (Fr.) Gillet Cortinarius spilomeus (Fr.) Fr. Cortinarius stillatitius Fr. Cortinarius subferrugineus (Batsch) Fr. Cortinarius talus Fr. Cortinarius triformis Fr. Cortinarius torvus (Fr.) Fr. Cortinarius traganus (Fr.) Fr. Cortinarius triumphans Fr. Cortinarius turmalis Fr. Cortinarius uraceus Fr. Cortinarius venetus (Fr.) Fr. Cortinarius vibratilis Fr.: Fr. Craterellus lutescens (Fr.) Fr.