Asasinatele din 21/22 septembrie 1939

Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 s-au petrecut în după-amiaza zilei de 21 septembrie 1939, în noaptea aceleiași zile, în ziua următoare și, în unele cazuri, și în zilele următoare. Au fost asasinate 252 de persoane, dintre care 105 membri marcanți ai Mișcării Legionare, plus încă 1,2,3 sau 4 legionari aleși la întâmplare în fiecare județ, în total încă 147 de persoane. Cele 252 de asasinate au fost executate de jandarmi, din ordinul lui Carol al II-lea, ca represalii pentru asasinarea primului ministru Armand Călinescu, în data de 21 septembrie 1939, de către o echipă de legionari condusă de avocatul Dumitru (Miti) Dumitrescu.Țiu, Ilarion : Mișcarea Legionară după Corneliu Codreanu, Ed. Vremea, 2007.Pe marginea prăpastiei, 21 - 23 ianuarie 1941, Ed. Scripta, 1992, ISBN 973-95414-5-3, Vol.1, Raportul Comisiei Speciale de Anchetă Criminală. Contextul politic 491 × 368 pixelspx|miniatura|dreapta|Execuția unor legionari în Lagărul de la Vaslui în 22 septembrie 1939 Odată cu instaurarea "dictaturii regale", prin decretul-lege din 14 februarie 1938, care interzicea orice fel de activitate politică și cu adoptarea noii constituții care dădea puteri sporite monarhului, s-a trecut la etapa următoare, desființarea politică a Mișcării Legionare, în care autoritățile vedeau principalul oponent al ambițiilor de putere ale monarhului. Încă dinainte de desființarea partidelor politice în vederea instituirii dictaturii personale a regelui Carol al II-lea, Armand Călinescu, în calitate de ministru de interne (șef al executivului de fapt, dat fiind că prim ministru era Patriarhul Miron Cristea, în vârstă de 70 de ani), în 6 martie 1938, a emis ordinul nr. 746, prin care a dat dispoziție tuturor prefecturilor de poliție și pichetelor de jandarmi să-i urmărească pe legionari, iar, în cazul în care nu respectau noua legislație, să-i aresteze.Zamfirescu, Dragoș : Legiunea Arhanghelului Mihail - de la mit la realitate, Ed. Enciclopedică, București, 1997, ISBN 973-45-0719-8, pag. 250. A urmat arestarea, fără înștiințare prealabilă, așa cum prevedea legea, în noaptea de 16 spre 17 aprilie 1938, a lui Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu alți 44 de lideri ai mișcării. Corneliu Zelea Codreanu, în urma unui proces de "înaltă trădare"DANIC, Fond DGP, dosar nr. 252/1938, f. 20-21., înscenat de Armand CălinescuCălinescu, Armand : Însemnări Politice, Ed. Humanitas, 1990., va fi condamnat la 10 ani de muncă silnică în 27 mai 1938, restul de 19 lideri, cei care refuzaseră categoric să dea "declarații de adeziune" și "supunere" față de politica noului regimDANIC, fond DGP, dosar nr. 15/ 1938, f. 133., vor fi condamnați în 1 august 1938 la pedepse de 7 sau 9 ani de închisoare, capetele de acuzare fiind asemănătoare cu cele din procesul lui Codreanu.DANIC, fond DGP, dosar nr. 262/1940, f. 86. Au urmat alte valuri de arestări, în eșalonul al doilea al conducerii Mișcării Legionare, urmate de alte "declarații de desolidarizare", astfel că în final, câteva sute din membrii cei mai radicali ai mișcării vor fi internați în închisori sau lagăre de detenție. Din acel moment, soarta acestora va depinde de evoluția evenimentelor interne și internaționale. Au urmat asasinatele din 29/30 noiembrie 1938, în urma cărora, Corneliu Zelea Codreanu, cei trei asasini ai lui I.G. Duca, numiți Nicadori, și cei zece asasini ai lui Mihai Stelescu, numiți Decemviri, au fost strangulați de jandarmi lângă Tâncăbești. În acest fel, Carol al II-lea și Armand Călinescu, au fost convinși că au lichidat complet principala mișcare de opoziție față de politica regimului dictatorial.

În mod paradoxal, represiunea tot mai dură a operat o selecție la nivelul conducerii Mișcării Legionare, astfel că au ieșit la suprafață conducători dispuși să continue lupta cu orice risc. Liderii acestei perioade, care au încercat să reorganizeze Mișcarea Legionară în noile condiții, au fost Horia Sima, Alexandru Cantacuzino și Vasile Cristescu. Conducerea interimară a fost asigurată de un așa-zis "Comandament de prigoană". Horia Sima, fiind un lider din provincie, era absolut necunoscut autorităților. De-abia în 1939 apare în evidențele Siguranței, fiind dat în consemn general la frontieră.DANIC, fond DGP, dosar nr. 252/1939, f. 210. Alexandru Cantacuzino va fi arestat ulterior, iar Vasile Cristescu va muri împușcat de un agent al poliției, astfel că Horia Sima se va impune ca lider absolut al Mișcării Legionare, reușind să o reorganizeze complet în condiții de ilegalitate, acordând o mai mare autonomie cuiburilor în organizarea de acțiuni pe cont propriu, astfel că în câteva luni, rețeaua era complet reorganizată la nivelul întregii țări, și gata de confruntare cu autoritățile, scopul principal fiind răzbunarea asasinării Căpitanului și răsturnarea regimului dictatorial. Intern Avocatul prahovean Miti Dumitrescu a fost printre primii care a decis pe cont propriu să răzbune asasinarea Căpitanului. Și-a format o echipă de încredere, care a început să studieze traseul zilnic al lui Armand Călinescu, din februarie până în iulie 1939, fără ca autoritățile să bănuiască nimic. Între timp, Miti Dumitrescu s-a deplasat clandestin la Berlin pentru a cere comandamentului legionar, care între timp se refugiase în Germania aprobarea operațiunii. Horia Sima a prezentat un alt plan, o lovitură de stat, precedată de asasinarea regelui și a primului ministru. S-a renunțat la acest plan, deoarece echipele din țară erau insuficient înarmate. În acea epocă, regimul armelor și munițiilor era extrem de strict. Primele informații ale Siguranței privind deținerea ilegală de arme de către legionari apar abia în septembrie 1938.DANIC, Fond IGJ, dosar nr. 5411939, f. 129. Avocatul Miti Dumitrescu a fost extrem de precaut în pregătirea operațiunii, singurii care cunoșteau toate detaliile fiind membrii echipei sale. Nici măcar lui Horia Sima nu-i comunicase toate detaliile, pentru a nu periclita succesul acțiunii. Odată aprobarea primită, Horia Sima și Miti Dumitrescu s-au întors în țară clandestin, separat. Deși s-au făcut și încă se fac destule speculații pe această temă, autoritățile germane nu au fost amestecate în atentat.Heinen, Armin : Legiunea Arhanghelul Mihail. Mișcare sociaIă și organizație politică. O contribuție la problema fascismului internațional, București, Editura Humanitas, 1999.

În data de 21 septembrie, la ora 13.00, echipa formată din Miti Dumitrescu, împreună cu alți 5 legionari, a tamponat din spate mașina primului ministru Armand Călinescu în zona Podului Elefterie, după care l-au împușcat pe acesta prin portiera deschisă. În total, au fost trase în el 21 de gloanțe, din care trei i-au pătruns în cutia craniană.Chivulescu, Nicolae, Armand Călinescu, Om de stat și conducător de țară, București. Editura Lucman, 2005, p. 299. După atentat, echipa a pătruns în clădirea Societății de Radiodifuziune, și au anunțat în direct răzbunarea morții Căpitanului, împreună cu un comunicat către țară, după care s-au predat autorităților, împreună cu alți trei legionari care ajutaseră la pregătirea atentatului. Internațional Pe plan internațional, cel mai important eveniment a fost pătrunderea trupelor Wehrmacht-ului în Polonia, la 1 septembrie 1939, urmată de declarațiile de război ale Franței și Marii Britanii adresate Germaniei, în 3 septembrie, practic fiind data la care s-a declanșat cel de-al doilea război mondial. Deși s-au făcut și încă se mai fac speculații privind asasinarea lui Armand Călinescu, dat fiind că pe atunci România avea graniță cu Polonia, cele două evenimente nu au avut nici o legătură. Echipa lui Miti Dumitrescu avea un singur scop precis - răzbunarea asasinării Căpitanului, a Nicadorilor și a Decemvirilor. Însuși Horia Sima recunoaște că nu s-a plănuit vreo încercare de răsturnare a regimului carlist, pentru că Mișcarea Legionară nu era încă pregătită pentru a prelua puterea.Sima, Horia : Sfârșitul unei domnii sângeroase, Ed. Mișcării Legionare, Madrid, 1977.

Asasinatele După asasinarea lui Armand Călinescu, Carol al II-lea l-a numit prim ministru pe gen. Gheorghe Argeșanu, (zis Ghiță Militarul sau Ghiță Sângerosul), pentru a "pacifica" țara - adică pentru a organiza represiunea. Cei șase membri ai echipei lui Miti Dumitrescu, împreună cu alți trei care s-au predat ulterior, au fost împușcați fără judecată, iar cadavrele lor au fost aduse la locul atentatului și aruncate pe caldarâm. A fost desfășurat și un banner pe care scria : "Aceasta va fi de aici înainte soarta asasinilor trădători de țară". Funcționarii publici și elevii au fost obligați să se perinde prin fața cadavrelor. În jurnalul său nepublicat, păstrat în biblioteca Academiei Române, acad. g-ral. Radu R. Rosetti, consemna chiar în acea zi: În acea zi de 21 septembrie, în timp ce trupurile oribil mutilate ale celor 9 zăceau pe caldarâm, profesorul Nicolae Iorga, aflat printre oficialitățile de față, se pretează la gestul inimaginabil de a lovi cu picioarele cadavrele întinse pe asfalt, amănunt consemnat de N. Steinhardt.Steinhardt, Nicolae : Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991 (reeditat de mai multe ori, ISBN ediția 1994: ISBN 973-35-0364-9 ).pag. 387. Un martor ocular ar fi afirmat că "atunci și-a semnat condamnarea la moarte..." Cei 9 au fost numiți Răzbunătorii, intrând definitiv în mitologia legionară. În dimineața zilei următoare, din ordinul lui Carol al II-lea, transmis prin Ernest Urdăreanu, ministrul Casei Regale, au fost împușcați 147 de legionari, câte 3 de fiecare județ. Au fost județe în care au fost împușcați 1 sau 2, dat fiind că autoritățile nu au reușit să prindă un număr de 3 în termenul fixat. În județele Brașov și Constanța au fost împușcați câte 4. În jud. Constanța, din cei 4, 3 erau preoți. În alte județe, precum în Dolj, în lipsă de legionari, au fost împușcați deținuți de drept comun. Printre cei 147, a fost și o femeie, Elena Bagdad, studentă la Fac. de Matematică din București.Fabian Seiche : Martiri și mărturisitori români din secolul XX – Închisorile comuniste din România, Ed. Agaton, 2010, 606p. Celor 147, li s-au adăugat 95 comandanți legionari, asasinați în baza listelor întocmite în prealabil de către Armand Călinescu, prefectul poliției capitalei, gen. Gabriel Marinescu, zis Gavrilă, și Mihail Moruzov, directorul Serviciului Secret de Informații (SSI).Troncotă, Cristian : Mihail Moruzov și Frontul secret, Ed. Elion, București, 2004 Cei 95 se găseau internați în lagăre de detenție - Vaslui (31 de persoane, din care o persoană neidentificată), Miercurea Ciuc (44 persoane, din care doi neidentificați), Spitalul Militar Brașov (7 persoane) și în fine, Penitenciarul Râmnicu Sărat (13 persoane) Acestora li s-a adăugat Victor Dragomirescu, strangulat în duba poliției și aruncat de viu în cuptorul crematoriului "Cenușa" din București. La Vaslui nu s-a respectat protocolul execuției prin împușcare, victimele fiind mitraliate în grup. Cu toate că listele întocmite de cei trei cu mult înainte erau explicite, prințul Mihail R. Sturdza, diplomat de carieră și comandant legionar, ministru de externe al României în timpul Statului Național-Legionar, al cărui fiu, Ilie Vlad Sturdza, fusese de asemenea arestat, fiind trecut pe liste, subliniază modul cinic în care a fost "tranzacționată" asasinarea unora dintre prizonieri : Mihail Sturdza - Romania si sfarsitul Europei, Amintiri din țara pierdută. Romania anilor 1917-1947, 499 p 20 cm, CRITERION PUBLISHING (2004) ISBN 973-86850-7-9. Cursul liber leu-dolar era pe atunci cam 200 lei=1$ (salariul lunar al unui muncitor era 2500 lei, salariul mediu 4-5000 lei, 1 ministru, salariu 50.000 lei), iar dolarul era cam de 10 ori mai valoros decât azi (1 automobil mediu = 925$) Ar rezulta cam 150.000$, costul unei vieți, evaluat de cei trei. Lista victimelor